Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1932/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1932/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta DIRECTIA DE munca SI SOCIALA, împotriva sentinței civile nr. 349/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 28.05.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.349 din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, decizia nr. 120/10.12.2008 a fost anulată, iar pârâta a fost obligată să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990 și să îi acorde toate drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 153/09.07.1981, Tribunalul Militar Clujl -a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare, prevăzută de dispozițiile art. 354 alin. 2 Cod penal. În motivarea hotărârii s-a arătat că, deși inculpatului i s-a atras atenția asupra consecințelor faptelor sale, a refuzat să se prezinte la încorporare, declarând că nu dorește să renunțe la religia sa. Pedeapsa aplicată s-a dispus a fi executată în penitenciar, apreciindu-se că fapta săvârșită are un grad ridicat de pericol social și că reclamantul nu poate fi reeducat altfel.
Prin decizia nr. 120/10.12.2008 a Direcției de Muncă și Socială Caf ost respinsă cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990, motivat de faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat nu este una politică.
S-a reținut că această decizie este nelegală, în condițiile în care Constituția România în vigoare la data chemării reclamantului la încorporare proclama libertatea religioasă a fiecărui cetățean, iar cultul religios căruia îi aparținea reclamantul nu era interzis de lege. Or, datorită faptului că regimul totalitar de la acea dată nu i-a permis reclamantului să opteze pentru forme alternative de îndeplinire a îndatoririlor militare, ci l-a condamnat și l-a privat de libertate pentru neprezentarea la încorporare, reclamantul a suferit o restrângere a drepturilor și libertăților de conștiință și religioase.
S-a reținut că, condamnarea suferită de reclamant poate fi asimilată unei condamnări politice, care intră sub incidența Decretului Lege nr. 118/1990, o interpretare contrară fiind în contradicție și cu practica CEDO și golind, de altfel, de conținut prevederile actului normativ indicat mai sus, astfel că cererea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-N, solicitând casarea sentinței ca fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea eronată a legii.
În motivarea recursului a arătat că reclamantul nu a fost condamnat pentru faptul că practica un cult religios interzis, ci pentru faptul că a refuzat să îndeplinească serviciul militar obligatoriu, infracțiunea comisă de reclamant fiind aceea de neprezentare la incorporare vizând una din valorile sociale fundamentale, capacitatea de apărare a țării.
La data judecării faptei, instanța nu a dat conotații politice acesteia, dimpotrivă a acordat circumstanțe atenuante, sancțiunea aplicată de 3 ani închisoare fiind cuprinsă între limitele prevăzute de lege, reclamantul fiind grațiat după două luni de la condamnare.
Consideră că în cazul în care statul comunist nu a asimilat fapta de neprezentare la incorporate cu o faptă politică îndreptată împotriva securității sale, instanța a stabilit o stare de fapt eronată și a interpretat eronat prevederile art.1 din Decretul Lege nr.118/1990, unde se prevede expres că fapta trebuie săvârșită din motive politice, astfel că pârâta a respectat spiritul și litera legii la emiterea Deciziei nr.120/2008.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la 8 a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Cluj.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a art. 3041Cod procedură civilă curtea reține următoarele:
Din întreaga economie a dispozițiilor Decretului-Lege nr.118/1990 se desprinde concluzia că, în cazul reclamantului nu-i sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 din acest act normativ, în sensul acordării drepturilor prevăzute de prezenta lege persoanei care după data de 6 martie 1945 pe motive politice a suferit una din măsurile enunțate la lit. a - e ale alin.1 și respectiv lit.a-b ale alin.2 a art.1 din Decretul-Lege nr.118/1990. Astfel, în prezenta cauză lipsește una din condițiile esențiale a condamnării în ceea cel privește pe reclamant și anume aceea de privare de libertate.
Totodată, hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, atunci când a apreciat că infracțiunea de neprezentare la încorporare are natura unei infracțiuni politice.
Fapta de neprezentare la încorporare prevăzută și sancționată prin disp. art. 354 Cod penal pentru comiterea căreia a fost condamnat reclamantul în anul 1978, nu constituie infracțiune cu caracter politic, ci o infracțiune de drept comun îndreptată împotriva capacității de apărare a țării.
În acest context, Curtea reține că reclamantul nu a fost condamnat pentru că era adeptul unui cult religios, ci a fost condamnat pentru neîndeplinirea unei obligații constituționale, iar în cuprinsul hotărârii de condamnare simpla consemnare ca justificare prezentată de reclamant, respectiv apartenența la cultul religios Martorii lui nu a constituit o circumstanță agravantă și nici nu a fost considerată drept infracțiune politică apartenența la cultul religios respectiv.
Dimpotrivă, intenția legiuitorului a fost aceea de a recompensa suferințele persoanelor care au luptat în rezistența anticomunistă și care au fost condamnați pentru infracțiuni de natură politică și nicidecum nu se poate susține că reclamantul se încadrează în această categorie și drept urmare, este beneficiar al dispozițiilor Decretului Lege nr.118/1990.
În concluzie, Curtea apreciază că măsura condamnării aplicată reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare nu poate fi apreciată ca o persecuție politică, deoarece fapta pentru care a fost condamnat nu a fost indreptată împotriva regimului comunist, elementele constitutive ale infracțiunii nu constituie aspecte politice și regimul de executare a fost cel de drept comun.
Așa fiind, în temeiul dispozițiile art.312 alin.1 teza II pr.civ. urmează a se admite recursul declarat de pârâtă, iar acțiunea formulată de reclamant urmează a fi respinsă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C, împotriva sentinței civile nr. 349/13.02.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red./
3 ex./15.07.2009
Jud.fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
