Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.270
Ședința publică din 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A împotriva sentinței civile nr. 2742/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă consilier juridic, pentru reclamanta intimată se prezintă administratorul acesteia domnul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate arată că a renunțat la serviciile avocatului și că a reziliat contractul de asistență juridică cu acesta.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei recurente.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingeri acțiuni reclamantei intimate și exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, arată că a achitat întreaga valoare a debitului, depune la dosar un set de înscrisuri cuprinzând și hotărâri judecătorești, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 18 decembrie 2006, reclamanta - SRL Săvârșin, prin asociat unic, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și a solicitat anularea Deciziei nr.523 din 29 noiembrie 2006, ca nelegală, anularea procesului verbal nr.7038 din 13 noiembrie 2003, emis pentru suma de 368.422.762 lei, întrucât este achitată și ridicarea măsurilor sechestrului asigurător dispus prin actul de control nr. 7038 din 13 noiembrie 2003, întrucât toate datoriile reclamantei au fost achitate, iar demersurile pârâtei sunt nelegale.
Ulterior reclamanta a completat acțiunea, solicitând compensarea unor sume achitate de societate în contul pârâtei, reprezentând impozit pe profit și TVA, nedatorate și restituirea către reclamantă a 68.954 lei, precum și ridicarea ipotecilor înscrise asupra imobilelor reclamantei, evidențiate în cărțile funciare ale localității Săvârșin nr.1434 și 1213.
O altă modificare de acțiune, a fost făcută de reclamantă la 14 august 2007, prin care a solicitat obligarea pârâtei să-i restituie suma de 46.794 lei plătită bugetului de stat, dar nedatorată, anularea tuturor obligațiilor accesorii ale reclamantei și compensarea datoriilor până la concurența sumei de 10.936 lei, precum și anularea tuturor obligațiilor accesorii.
Prin declarația de la fila 52 din dosarul Tribunalului Arad, reclamantul a precizat că susține acțiunea în contencios administrativ, numai pentru anularea parțială a Deciziei nr. 523/29 noiembrie 2006, Direcției Generale a Finanțelor Publice A, respectiv pentru punctele 2 și 3, prin care i s-a respins contestația, fiind mulțumit de punctul 1 al deciziei și care nu dorește să fie anulat. A precizat că procesul verbal de control, emis pentru suma de 368.422.762 lei urmează să fie anulat, întrucât datoria este plătită prin trei ordine de plată emise pentru suma de peste 1.210.800.000 lei și că solicită și desființarea sechestrului asigurător de către Administrația Finanțelor Publice Săvârșin, asupra imobilelor proprietatea reclamantei, situate în localitatea Săvârșin.
Prin aceeași declarație, reclamantul a renunțat la judecată la toate celelalte capete de cerere din acțiune și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad pentru soluționarea cererii de desființare a măsurilor sechestrului asigurător asupra imobilelor din localitatea Săvârșin, indicându-se ca instanță competentă Judecătoria Arad.
Sub aspectul fondului, pentru anularea actelor de control privind creanța de 368.422.762 lei, a solicitat respingerea contestației, întrucât aceasta nu a fost achitată de reclamantă.
În probațiune, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a se lămuri situația creanței fiscale mai sus arătată, în sensul dacă a fost achitată de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 2742/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiuneaîn contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL Săvârșin împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice A; a anulat parțial decizia nr. 523 din 29.11.2006 privind pct. 2; a anulat procesul verbal de control încheiat de Activitatea de control fiscal A nr. 7038 din 13 noiembrie 2003; a constatat că reclamanta a plătit creanța de 368.422.762 lei; a constatat că tribunalul nu este competent să soluționeze cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător dispuse prin același act de control; a stabilit competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei Lipova; a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la restul cererilor formulate în acest dosar și a obligat pârâta să plătească reclamantei 708,3 lei cheltuieli de judecată.
Coroborând concluziile raportului de expertiză, cât și a răspunsului la obiecțiunile pârâtei, ordinele de plată nr. 162 și 163 din 9 martie 2004, emise pentru sumele de câte 400 milioane lei, precum și ordinul de plată nr. 1 din 16 mai 2005, emis pentru suma de 1.210.870.000 lei, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La societatea reclamantă, s-a efectuat un control stabilindu-se că în perioada noiembrie 2000 - iunie 2003, mai multe facturi fiscale în valoare totală de 1.387.936.399 lei, cu un TVA aferent de 261.993.565 lei, nu au fost înregistrate în evidența contabilă și în cea tehnico operativă, astfel că s-a denaturat situația TVA-ului datorat bugetului statului. În aceeași modalitate s-a procedat și în privința impozitului pe profit, actul de control stabilind o datorie de impozit pe profit suplimentar în cuantum de 871.836.013 lei, datoria finală împreună cu obligațiile accesorii aferente, precum și cu datorii de neplată a fondurilor pentru învățământ, pentru handicap, pentru impozitul pe venitul din salarii, a contribuției pentru asigurările de sănătate, pentru fondul de șomaj, pentru pensia suplimentară și fondul de accidente de muncă și boli profesionale, fondul special pentru agricultură, fiind de 1.370.764.072 lei, cu majorări și penalități aferente, acestea fiind în cuantum de 368.422.762 lei.
Prin același act de control, s-a dispus luarea unor măsuri asigurătorii astfel că, prin procesul verbal de sechestru nr. 862 din 20 ianuarie 2004, s-a înființat sechestru asupra imobilului situat în Săvârșin -, DN 74, evaluat la 600 milioane lei, prin procesul verbal de sechestru nr. 863 din aceeași dată, s-a indisponibilizat imobilul în construcție din Săvârșin, str. -, evaluat la 700 milioane lei, prin procesul verbal nr. 864 din aceeași dată, s-a indisponibilizat imobilul din Săvârșin, str. -, evaluat la suma de 800 milioane lei, iar prin Decizia nr. 6.650 din 30 octombrie 2003, s-au indisponibilizat conturile reclamantei la BCR A, Banca Transilvania A, Bank
În urma contestării actului de control, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, a emis Decizia nr. 523 din 29 noiembrie 2006, prin care a desființat procesul verbal de control încheiat la 11 noiembrie 2003, de către Activitatea de Control Fiscal pentru parte din sumele mai sus menționate, reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări pentru acest impozit și penalități, taxa pe valoarea adăugată suplimentară, majorări și penalități pentru aceasta.
Contestația a fost respinsă împotriva procesului verbal de control nr. 7.038 din 13 noiembrie 2003, pentru suma de 368.422.762 lei, reprezentând 7.475.551 lei majorări pentru fondul de învățământ prestat, 1.388.890 lei penalități pentru acesta, 1.391.427 lei penalități pentru fondul de handicapați restant, 19.690 lei majorări pentru impozit pe venitul din salariu, 463.630 lei și 1.357.107 lei penalități pentru același venit, 117.316 lei majorări și 150.123 lei și 381.689 lei penalizări pentru aceeași restanță, 267.705.700 lei majorări angajator și 20.783.836 lei penalizări pentru aceeași restanță, 35.719.328 lei majorări angajați și 7.780.362 lei penalizări, plus 11.044.100 lei penalizări, 5.752.357 lei majorări șomaj angajator și penalități 1.345.591 lei șomaj angajator, 242.420 lei majorări și 201.710 lei penalități șomaj angajați, 3.097.391 lei majorări și 906.000 lei penalități pentru pensia suplimentară, 145.966 lei dobânzi și 44.638 lei penalități pentru restanțe la fondul accidentelor de muncă și bolilor profesionale, precum și 907.974 lei majorări pentru fondul special agricultură.
De asemenea, s-a respins contestația și pentru ridicarea măsurilor de sechestru asigurător dispuse prin același proces verbal 7.038 din 13 noiembrie 2006.
Prin raportul de expertiză contabilă, s-a stabilit că reclamanta a achitat suma de 368.422.762 lei cu ordinul de plată nr. 1 din 16 mai 2005. Plata a fost efectuată de către - SRL Săvârșin, debitor al reclamantei, în contul Administrației Finanțelor Publice Săvârșin - Trezoreria Săvârșin și cu referire la factura - din 16 mai 2005, emisă de - SRL.
Natura obligațiilor plătite cu acest ordin de plată, în contul reclamantei de către debitoarea acesteia, este redat de expertiza contabilă în tabelul de la fila 83-84 dosar tribunal și corespunde întocmai majorărilor și penalităților antemenționate, în procesul verbal de control al Administrației Finanțelor Publice
Cum creanța fiscal bugetară a reclamantei este stinsă prin plată, în condițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, va admite acest capăt al cererii, dispunând anularea atât a actului de control, din 13 noiembrie 2003, cât și a deciziei pârâtei din 29 noiembrie 2006, pentru creanța de 368.422.762 lei.
Văzând dispozițiile Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007, Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit, în mod obligatoriu pentru instanțele judecătorești, că în aplicarea art. 169 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea silită este competentă să judece contestația împotriva oricărui act sau măsuri de executare, se constată că este competentă să soluționeze capătul de cerere privind ridicarea sechestrului asigurător și a măsurii indisponibilizării conturilor bancare, în condițiile art. 158 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Judecătoria Lipova, astfel că dosarul s-a trimis acestei instanțe pentru soluționare, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
În condițiile art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei, prin reprezentantul său, asociat unic, la toate celelalte capete de cerere, atât din cererea introductivă de instanță, cât și din cererile de precizare și modificare a acțiunii inițiale.
Fiind căzută în pretenții, pârâta a fost obligată, în condițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul plătit pentru expertiza contabilă efectuată și taxa judiciară de timbru aferentă celor două acte administrative anulate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publicesolicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, menținerea deciziei nr. 523/29.11.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor și a Procesului verbal de control încheiat în data de 1.1.2003 înregistrat la Activitatea de Control Fiscal A sub nr. 7038/13.11.2003 ca fiind temeinice și legale și exonerarea pârâtei recurente de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A arată că instanța de fond a greșit reținând că "reclamanta a achitat suma de 368.422.762 lei cu ordinul de plată nr. 1 din 16 mai 2005, plata fiind efectuată de către - SRL Săvârșin, debitor al reclamantei, în contul Administrației Finanțelor Publice Săvârșin - Trezoreria Săvârșin și cu referire la factura - din 16 mai 2005, emisă de - SRL".
Cauza supusă soluționării în Decizia nr. 523/29.11.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor în legătură cu suma de 36.842 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități pentru neplata la termen a unor impozite și taxe a fost dacă în mod corect și legal organele fiscale au stabilit în procesul verbal de control din 1.1.2003, în sarcina reclamantei intimate, majorări de întârziere și penalități pentru neplata la termen a impozitului pe venit și a unor impozite și taxe speciale.
și legalitatea stabilirii în sarcina societăți reclamante intimate a majorărilor de întârziere și penalităților pentru neplata la termen a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale în perioada 1998-2003, putând fi răsturnată numai prin prezentarea de către societatea reclamantă intimată a unor documente de plată din care să rezulte că aceasta a achitat în termen, respectiv în perioada controlului 1998-2003, obligațiile datorate bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale, reclamanta neprezentând mijloace de probă cu care să facă dovada achitării în termenul legal a impozitelor și taxelor datorate, restante în evidența sa, în perioada 1998-2003, conform art. 65 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și art. 1169 Cod Civil.
În urma verificării în baza de date a evidenție fiscale din cadrul Administrației Finanțelor Publice Săvârșin s-a constatat că suma de 36.842. datorată de societate nu este achitată nici până la această dată.
Conform Referatului întocmit în data de 31.05.2005 de către organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Public Săvârșin din suma de 1.210.875.000 lei virată de - SRL Săvârșin cu nr. 1/16.05.2005 s-au decontat alte debite aflata în evidența Administrației Finanțelor Public Săvârșin fără a fi achitate obligațiile accesorii înscrise în capitolul II al raportului de expertiză contabilă în sumă totală de 36.842 lei.
Pentru perioada 01.01.2000-31.03.2003 s-a constata că societatea nu a virat la termenele legale impozitele pe veniturile din salarii datorat fapt pentru care s-au calculat majorări de întârziere stabilite suplimentar, pe lângă cele evidențiate și achitate de societate în conformitatea cu prevederile art. 13 din nr.OG 11/1996, respectiv art. 12 și 13 din nr.OG 61/2002 și nr. 1616/2000 în sumă de 1,96 lei, penalități de întârziere de 0,5% în sumă totală de 46,36 lei în conformitate cu prevederile art. 13.1 din nr.OG 11/1996, respectiv art. 14 din nr.OG 61/2002 și pentru neplata în termen mai mare de 30 de zile a contribuției datorate și reținute la sursă s-au calculat penalități de întârziere de 10% în sumă totală de 135,71 lei.
Reclamanta intimată nu a achitat la termen fondul special de 2% pentru susținerea învățământului de sta, pentru neplata la termen, organele fiscale au procedat la calculul majorărilor de întârziere, stabilind suplimentar suma de 747,55 lei, reprezentând majorări de întârziere și penalități de 0,5% în sumă totală de 138,89 lei, în cauză fiind incidente prevederile art. 13 din nr.OG 11/1996, nr. 1616/2000, art. 13 din nr.OG 61/2002.
De asemenea reclamanta intimată nu a achitat la termen fondul special pentru solidaritate socială pentru persoanele cu handicap a fondului special de 2 %, astfel că organele fiscal au procedat la calculul penalităților în sumă de 139,14 lei, în cauză fiind incidente prevederile art. 13 din nr.OG 11/1996, nr. 1616/2000, art. 13 din nr.OG 61/2002.
Pentru perioada 01.03.2003-31.08.2003 s-a constata că societatea a beneficiat de înlesniri la plata acordate în baza nr.OUG 40/20025 și a Normelor Metodologice nr. 132/2002 elaborate de către, în acest sens unitatea încheind cu A convențiile nr. 6933 și 6934/25.06.2003, la baza cărora a stat Nota de Constatare nr. 108/24.03.2003 întocmită de către A, care stabilește obligațiile bugetare ale unității ce se eșalonează la plată pe o perioadă de 24 de luni fără termen de grație.
Reclamanta intimată faptul că reclamanta intimată a încălcat prevederile art. 170 din nr.OG 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei intimate, în mod corect și legal suma de 11,73 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea în termenul legal a fondului pentru asigurări sociale de sănătate, 15,01 lei penalități aferente de 0,5% și 38,16 lei penalizări aferente de 10%.
Reclamanta nu a achitat la termenele prevăzute de actele normative contribuția de asigurări sociale de stat, astfel pentru perioada de până la data de 01.06.2000 reclamanta intimată a avut întocmit procesul verbal nr. 4141/20.07.2000 al A prin care s-a stabilit un debit în sumă de 9070,7 lei și majorări de întârziere în sumă de 15.473,3 lei, societății acordându-i-se eșalonare la plata acestor obligații în conformitate cu prevederile nr. 105/1995.
Deoarece reclamanta nu a respectat condițiile prevăzute, prin adresa A nr. 6582/29.08.2002, i s-au anulat înlesnirile acordate, pentru care s-au calculat majorări și penalități de întârziere până la data plății, însumând 13205,05 lei, majorări de întârziere și 138,67 lei penalități.
În perioada supusă verificării reclamanta a achitat majorări de întârziere în sumă de 14051,71 lei, rămânând de achitat majorări de întârziere în sumă de 20.911,51 lei și penalități de 479,88 lei.
Pentru perioada 01.04.2001-31.08.2003 s-a constatat că reclamanta are constituită o contribuție de asigurări sociale de stat în sumă de 25341,72 lei pe care nu a virat-o la buget la termenul legal prevăzut, astfel că, sa-a calculat majorări de întârziere și dobânzi, în sumă de 7280,64 lei și de penalități în sumă de 1598,5 lei.
În perioada 01.04.2001-31.08.2003 reclamanta intimată a reținut de la angajați, în conformitate cu prevederile art. 24 alș.2 din Legea nr. 19/2000, în sumă totală de 11661,6 lei pe care a virat-o integral la buget, dar cu întârzieri față de termenul legal de plată, fapt pentru care organele de control au calculat majorări de întârziere în sumă de 35718,93 lei, Penalități pentru stopaj la sursă în valoare de 1104,41 lei și penalități de întârziere de 778,03 lei.
Prin procesul verbal nr.4141/20.07.2000 al A s-a stabilit un debit în sumă de 535,67 lei și majorări de întârziere pentru nevirarea la termenul legal a contribuției pentru fondul de asigurări sociale și pensii pentru agricultori în sumă de 471,9 lei, sume care au fost achitate integral, însă cu o întârziere de 102 zile, pentru care s-a calculat majorări de întârziere în sumă de 90,79 lei.
Având în vedere că reclamanta a încălcat prevederile nr.HG 3/1997 și nr.HG 354/1999, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei intimate, în mod corect, suma datorată de 90,789 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea în termenul legal a contribuției pentru fondul de asigurări sociale și pensii pentru agricultori.
Organele de control au mai constat că reclamanta intimată nu a achitat în termenul prevăzut de actele normative contribuția la asigurările pentru șomaj, astfel că s-a stabilit în sarcina sa majorări de întârziere și penalități.
În perioada 01.01.-31.08.2003 reclamanta intimată a achitat cu întârziere contribuția la fondul pentru accidente de muncă și boli profesionale, astfel că organele de control au stabilit majorări de întârziere în sumă de 14,59 lei și penalități de întârziere în sumă de 4,46 lei, potrivit Legi nr. 346/05.06.2002.
Reclamanta intimată a achitat suma de 1062,5 lei reprezentând contribuția pentru pensia suplimentară pe perioada 01.06.2000-31.03.2001, astfel că organele de control au stabilit în sarcina reclamantei intimate suma de 309,73 lei reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea la termenul legal a contribuție pentru pensia suplimentară și 90,6 lei penalități de întârziere de 10% aferente.
În drept reclamanta recurentă invocă prevederile art. 304 pct.9, art. 3041Cod procedură civilă, OG nr. 11/1996, OG nr. 61/2002, Legea nr. 19/17.03.2000, Legea nr. 346/05.06.2002, Legea nr. 76/2002, Hotărârea Guvernului nr. 3/1997.
Reclamanta intimată - SRL Săvârșin nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta a solicitat Tribunalului Arad anularea deciziei nr. 523/29.11.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, (atașată la filele 4-19 din dosarul de fond), decizie prin care s-a dispus:
1. desființarea procesului verbal de control întocmit de Activitatea de Control Fiscal A la data de 11.11.2003 pentru suma totală de 335.043 RON.
2. respingerea contestației formulate de împotriva procesului verbal de control întocmit de Activitatea de Control Fiscal A la data de 11.11.2003 și înregistrat la această autoritate sub nr. 7038/13.11.2003, pentru suma totală de 36.841 RON, reprezentând penalități și majorări la sume neplătite la scadență.
Prin sentința civilă nr. 2742/21.11.2007 - recurată în prezenta cauză - Tribunalul Arada admis acțiunea în parte, respectiv a anulat punctul 2 din decizia nr. 523/29.11.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, prin care s-a respins contestația formulată de pentru suma totală de 36.841 RON, reprezentând penalități și majorări la sume neplătite la scadență.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a plătit suma de 36.841 RON. Astfel, Tribunalul Arada constatat că obligațiile respective, care incumbau reclamantei, au fost achitate prin ordinul de plată nr. 1/16.05.2005, prin care Săvârșin a achitat suma aferentă unui imobil proprietatea reclamantei, imobil care fusese achiziționat la licitație, în urma executării silite declanșate de organele fiscale împotriva reclamantei
Curtea reține, în primul rând, că din conținutul acțiunii formulate de reclamanta și din susținerile acesteia formulate pe parcursul judecării cauzei, nu rezultă că aceasta a contestat legalitatea modului de calcul al penalităților și majorărilor de întârziere menționate la punctul 2 din decizia nr. 523/29.11.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Curtea constată că reclamanta nu a invocat calcularea greșită sau nelegală a acestor debite, ci doar a susținut că aceste debite s-au stins prin efectuarea unei plăți, respectiv prin ordinul de plată nr. 1/16.05.2005, emis de
Așadar, în prezenta cauză nu s-a contestat legalitatea stabilirii, în sarcina reclamantei, a sumelor datorate de aceasta, respectiv a sumei totale de 36.841 RON, reprezentând penalități și majorări la debite neplătite la scadență.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că - în condițiile în care nu s-a contestat legalitatea stabilirii acestor debite în sarcina - nu se poate reține nelegalitatea deciziei nr. 523/29.11.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Curtea apreciază ca neavând relevanță - în privința stabilirii legalității deciziei nr. 523/29.11.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice A - împrejurarea că aceste debite, necontestate de reclamantă, s-ar fi stins ulterior, prin efectuarea unei plăți.
Curtea reține, în acest sens, și că pretinsa plată s-a efectuat la data de 16.05.2005, deci într-o perioadă ulterioară celei menționate în procesul verbal de control din 11.11.2003 și pentru care s-au calculat aceste majorări și penalități. Conform procesului verbal de control din 11.11.2003, penalitățile și majorările s-au calculat pentru perioade începând din anul 2000 și până la 31.08.2003 - așadar anterior stingerii acestor obligații prin pretins plată din data de 16.05.2005.
În consecință, nu se poate reține că prin invocarea stingerii debitului la data de 16.05.2005 este influențat cuantumul acestor debite - care vizau perioade anterioare acestei date.
În consecință, Curtea reține că reclamanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a deciziei nr. 523/29.11.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, astfel încât apare ca nejustificată anularea de către instanța de fond a punctului 2 din decizia respectivă, prin care s-a respins contestația formulată de pentru suma totală de 36.841 RON, reprezentând penalități și majorări la sume neplătite la scadență.
În aceste condiții, Curtea reține, așadar, că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, fiind, deci, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
În privința exonerării reclamantei de la plata sumelor respective, Curtea apreciază că - în condițiile în care reclamanta nu a invocat nelegalitatea stabilirii sumei respective, ci numai faptul stingerii acestei obligații - chestiunea în discuție constă în identificarea debitelor care au fost stinse prin plata efectuată în baza ordinului de plată nr. 1/16.05.2005, prin care Săvârșin a achitat suma aferentă unui imobil proprietatea reclamantei, imobil care fusese achiziționat la licitație, în urma executării silite declanșate de organele fiscale împotriva reclamantei
Or, stingerea debitului prin executare silită - inclusiv modul de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea unor bunuri ale reclamantei debitoare - poate fi evaluată numai în cadrul unei contestații la executare, ca și legalitatea instituirii sechestrelor contestate de reclamantă în prezenta cauză.
În acest sens, Curtea constată că contestă în prezenta cauză legalitatea executării silite, respectiv invocă stingerea prin plată a debitului menționat în actul fiscal atacat, fiind incident, sub acest aspect, art. 169 (în prezent art. 172) Cod de Procedură Fiscală, alineatul 1 al acestui articol dispunând că " persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii."
Potrivit art. 169 (în prezent art. 172) alin. 4 Cod de Procedură Fiscală, " contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."
În conformitate cu dispozitivul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XIV, din 5 februarie 2007, instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este judecătoria, în speță Judecătoria Lipova, având în vedere că în circumscripția acesteia se face executarea silită contestată.
Date fiind acest considerente, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Arada reținut că nu este instanța competentă să soluționeze în fond prezenta contestație la executare.
În concluzie, Curtea reține - în privința cererii reclamantului de anulare a punctului nr. 2 din Decizia nr. 523/29.11.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și a procesului verbal de control nr. 7038/13.11.2003 întocmit de Activitatea de Control Fiscal A - că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, fiind, deci, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă - apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 2742/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- - Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată și va respinge cererea reclamantului de anulare a punctului nr. 2 din Decizia nr. 523/29.11.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și a procesului verbal de control nr. 7038/13.11.2003 întocmit de Activitatea de Control Fiscal
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, reținând legalitatea declinării competenței de soluționare a contestației la executare, inclusiv a identificării debitelor stinse prin plata bunului adjudecat în urma executării silite a imobilului aparținând, în favoarea instanței de executare - Judecătoria Lipova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A împotriva sentinței civile nr. 2742/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Respinge cererea reclamantului de anulare a punctului nr. 2 din Decizia nr. 523/29.11.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și a procesului verbal de control nr. 7038/13.11.2003 întocmit de Activitatea de Control Fiscal
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /01.04.2008
Tehnored. /09.04.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
