Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 395/
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamanta - - - împotriva sentinței civile nr.216/CA din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțarea, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 13.02.2008, reclamanta - - - a formulat acțiune împotriva Consiliului Local B - Direcția Fiscală B solicitând să se constate că pentru anul fiscal 2006, subscrisa societate este scutită de plata impozitului pe clădiri și a impozitului/taxei pe teren pentru bunurile imobile aflate în proprietatea reclamantei și amplasate în perimetrul Parcului Industrial Pro R B, și să se constate că declarațiile de impunere depuse de reclamantă pentru anul fiscal 2006, înregistrate la pârâtă sub nr.16424/31.01.2006 și 16426/31.01.2006, în care s-a menționat că reclamanta beneficiază de scutire la plata impozitului pe clădiri și a impozitului/taxei pe teren, sunt corecte și conforme cu prevederile legale.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Judecătoriei Brașov.
Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr.6995/4.07.2008 a pronunțat respingerea acțiunii formulată de reclamanta - - - B în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta - - B care a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
În recurs, instanța a dispus prin decizia civilă nr.1171/RC din 12.12.2008 următoarele:
A admis excepția nelegalității sentinței civile nr.6996/4.07.2008 a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu; a admis recursul formulat de recurenta reclamantă - - - în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Fiscală B, împotriva sentinței civile nr.6995/4.07.2008 a Judecătoriei Brașov pe care a casat-o în întregime. A trimis cauza spre soluționare Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Ca urmare a admiterii recursului s-a format dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.216/CA din 2.03.2009 prin care pe fondul cauzei s-a pronunțat în sensul respingerii acțiunii reclamantei - - ca inadmisibilă, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
A constatat că acțiunea este inadmisibilă pentru următoarele argumente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Rezultă așadar că pentru a avea deschisă calea prevăzută de Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, este necesar ca reclamanta să fi fost vătămată de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri. Reclamanta nu invocă o vătămare in sensul celei vizate de dispozițiile art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, ci dorește, practic, pe calea acțiunii intitulate in constatare, confirmarea unor acte care emană chiar de la aceasta, nu de la pârâtă și de asemenea, dorește să se constate că este scutită de la plata impozitului pentru anul 2006. In aceste condiții, și având in vedere dispozițiile legale citate, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă. Inadmisibilitatea acestei cereri rezultă și din dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 care prevăd soluțiile care pot fi date de instanța de contencios administrativ, printre care nu se numără și soluția urmărită de reclamantă prin promovarea acestui petit al acțiunii.
De asemenea, nu este incidentă niciuna din situațiile prevăzute de art. 2 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, neexistând nici un act administrativ emis de intimată și nici refuzul acesteia de a soluționa o cerere făcută de reclamantă.
Raportat considerentelor expuse, in temeiul dispozițiilor art. 1 al. 1, art. 2 și 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta - - - B, prin care a criticat instanța de fond că a pronunțat o hotărâre pe fondul neîndeplinirii rolului activ și cu neobservarea motivelor de fapt și de drept care conduc la concluzia că pentru anul fiscal 2006 reclamanta este scutită de la plata impozitului pe clădiri și teren. Instanța de fond a reținut în practicaua sentinței că reclamanta a formulat o cerere în baza Legii de contencios administrativ, însă cererea introductivă este o acțiune în constatare și nu în contencios administrativ, fiind întemeiată în drept pe art.111 Cod procedură civilă.
Obligația instanței este de a se pronunța asupra obiectului cererii dedusă judecății care constituie și garanție principiului disponibilității, consacrat de art.129(6) Cod procedură civilă.
Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilității cuprinzând și conținutul sau prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acțiunii.
Acțiunea privită prin prisma art.18 din Legea 554/2004 devine inadmisibilă, însă reiterează faptul că acțiunea este una în constatare a dreptului de a fi scutiți de la plata impozitului de teren și clădiri pentru anul 2006 și nu o acțiune în realizare de contencios administrativ - această acțiune nefiind accesibilă reclamantei. Instanța de fond arată că nu există nici un act administrativ emis de intimată și refuzul acesteia de a soluționa o cerere făcută de reclamantă.
Astfel, dacă instanța de fond ar fi cercetat temeinic fondul chestiunii deduse judecății, ar fi constatat că reclamanta era scutită pentru anul 2006 de la plata impozitului pentru clădiri și teren, având în vedere că societatea funcționează în parcul industrial Pro R în condițiile OG 65/2001 și OUG 115/2003, conform art.250 (1) pct.9 și art.257 (1) lit.l din Legea 571/2003 nu se datorează prin efectul legii, impozit pentru terenurile și clădirile din parcurile industriale constituite potrivit legii.
Arată că acțiunea în realizarea dreptului nu era la îndemâna societății, așa cum considera instanța de fond, întrucât nu puteau ataca o decizie de impunere (declarație de impunere devenită decizie de impunere) care este completată cu mențiunea "scutit conform Legii 571/2003". Cu toate acestea Direcția Fiscală a pornit executarea silită împotriva societății. Învederează că acțiunea în constatare este admisibilă chiar dacă reclamantul are deschisă calea contestației la executare, așa cum arată și Tribunalul Suprem în decizia 867/28.10.1953, acțiunea în constatare având și un caracter preventiv.
În concluzie, solicită instanței de recurs, să procedeze la analizarea tuturor aspectelor cauzei și la admiterea recursului cu modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în constatare promovate de reclamantă.
Față de recursul declarat de reclamantă a formulat întâmpinare, pârâta Direcția Fiscală B solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În apărare intimata pârâtă a depus practică judiciar a ÎCCJ - decizia nr.1309/12.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ce are calitatea de societate din cele cu calitate de parcuri industriale, și cu obiect similar cu cel în cauză.
Recursul a fost legal timbrat fila 22 dosar.
În prezenta cauză, alte probe în recurs nu s-au depus.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.216/CA din 2.03.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Față de întreg probatoriul de la dosar, raportat la obiectul acțiunii reclamantei și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată că în mod corect a soluționat cauza instanța de fond, respingând-o ca inadmisibilă pentru considerentele expuse în motivarea acesteia.
Se constată că în cauză cererea reclamantei întemeiată pe art.111 Cod procedură civilă, nu poate fi primită, partea având la îndemână cererea în realizarea dreptului pretins.
Mai mult, se constată că în cauză pârâta a invocat situația scutirii ope legis de la plata impozitelor, ca fiind societate de tip - parc industrial, iar în astfel de cazuri ÎCCJ s-a pronunțat irevocabil în sensul netemeiniciei acțiunii reclamantei privind aplicarea acestor scutiri, fără a realiza dovada procedurilor prevăzute de OUG nr.117/2006 către Consiliul Concurenței.
invocată de recurentă se încadrează în domeniul ajutorului de stat și ca atare trebuie respectate formalitățile către Consiliul Concurenței și obținerea autorizării de către Comisia Europeană a acestor facilități care reprezintă modalitatea măsurilor acordate cu titlu de ajutor de stat, parcurilor industriale legal înființate.
În concluzie toate criticile aduse de recurentă cu privire la lipsa rolului activ al instanței sau aplicarea și interpretarea greșită a legii de către judecătorul fondului, nu pot fi reținute de instanța de recurs, sens în care vor fi înlăturate ca nelegale.
În speță, și prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul ca nefondat.
Astfel că, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins, iar sentința civilă atacată va fi menținută ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - - - B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr 216/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/4.06.2009
Dact: MD/4.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
