Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1688/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1688
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul DGFP M, împotriva sentinței numărul 429 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă M și avocat, pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat, pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că, așa cum corect s-a reținut, din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat că nu au fost respectate prevederile Codului d e procedură fiscală. De asemenea, pe confirmarea de primire din 22.03.1999 semnătura nu aparține soției contestatorului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 429 din 13 martie 2008, Tribunalul Mehedinția admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta
S-a dispus anularea deciziei nr. 7/25.01.2006 emisă de
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 7/25.01.2006 a DGFP Maf ost respinsă ca nedepusă în termen contestația formulată de împotriva actului constatator nr. 460/25.01.1999.
Pentru a se pronunța această decizie s-a reținut că actul constatator nr. 460/25.01.1999 a fost comunicat reclamantului la data de 22.03.1999, așa cum rezultă din confirmarea de primire anexată la dosarul cauzei, semnată de soția reclamantului, iar contestația a fost depusă la Direcția Regională Vamală C la data de 23.11.2005, după 6 ani și 8 luni de la data comunicării actului constatator.
S-a mai reținut că reclamantul a contestat această decizie susținând că actul constatator nu a fost comunicat la data de 22.03.1999 și nici ulterior, fiind în imposibilitate de a formula căile legale de atac.
Acesta a contestat că semnătura de pe confirmarea de primire din 22.03.1999 aparține soției sale, aspect ce nu a putut fi verificat printr-o expertiză grafică, deoarece nu s-a prezentat înscrisul original.
Chiar și așa, susținerile reclamantului că actul constatator nu i-a fost comunicat la data de 22.03.1999 și nici ulterior sunt confirmate de considerentele sentinței civile nr. 3802/09.09.2005 a Judecătorie DTS, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 80/R/30.01.2006 a Tribunalului Mehedinți, în care s-a reținut că actul constatator nr. 460/25.01.1999 niciodată nu i-a fost comunicat acestuia.
Tribunalul a reținut că luarea la cunoștință a actului constatator în alt mod decât cel prevăzut de lege nu echivalează cu o comunicare în vederea curgerii termenului de exercitare a căilor de atac împotriva actului constatator.
În lipsa dovezii că reclamantului i s-a comunicat actul constatator nr.460/25.01.1999, contestația acestuia trebuia considerată în termen și analizată pe fond.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta pârâta a susținut că în mod greșit în cauză nu a fost citat emitentul actului, respectiv Biroul Vamal astfel că hotărârea nu îi este opozabilă și nu va putea fi pusă în executare. Mai mult, același intimat putea să pună la dispoziția instanței confirmarea de primire în original, pentru efectuarea expertizei grafice, la sediul DGFP existând doar o copie a acestui înscris. Neputându-se efectua expertiza grafică instanța ar fi trebuit să dispună verificarea de scripte și numai după administrarea unei astfel de probe ar fi putut trage concluzia că semnătura de pe confirmarea de primire nu aparține soției contestatorului.
Totodată, sentința nr. 3802/09.09.2005 a Judecătoriei Dr. Tr. nu era irevocabilă și nu putea fi reținută în apărare cu atât mai mult cu cât prin această hotărâre nu a fost anulat actul constatator nr. 460/25.01.1999 ci doar actele de executare silită iar expertiza grafică a fost efectuată pentru semnătura contestatorului și nu a soției sale care a confirmat primirea actului atacat.
Recursul este nefondat și va fi respins, reținându-se următoarele considerente:
Reclamantul a învestit instanța de fond cu o acțiune în anularea actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 7/25.01.2006 emisă de DGFP M prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestația formulată de acesta.
În raport de obiectul acțiunii, cadrul procesual a fost corect stabilit, acțiunea judecându-se în contradictoriu cu autoritatea emitentă, respectiv DGFP
În consecință, întrucât actul administrativ care face obiectul judecății fiind emis de pârâtă este neîntemeiată critica recurentei potrivit cu care sentința nr. 429 din 13 martie 2008 Tribunalului Mehedinți nu poate fi pusă în executare deoarece nu a fost introdus în cauză și Biroul Vamal
În ceea ce privește aspectul reținut de către instanța de fond potrivit cu care decizia contestată nu a fost comunicată reclamantului, Curtea constată că acesta a fost dedus în mod corect, prin coroborarea probelor aflate la dosar.
Astfel, prin sentința nr. 3802/09.09.2005 a Judecătoriei Dr. Tr. S definitivă și irevocabilă s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că semnătura de pe confirmarea de primire nu aparține reclamantului. Acesta aspect este suficient pentru ca acțiunea în anulare să fie considerată ca fiind promovată în termen.
Dacă avem în vedere că, deși instanța de fond a dispus administrarea probei "verificarea de scripte", pârâta nu a depus la dosar confirmarea de primire în original pentru a putea fi comparată semnătura de primire cu cea a soției reclamantului aflată pe înscrisurile originale depuse de reclamant, este neîndoielinic că hotărârea pronunțată este temeinică și legală, instanța de fond dând dovadă de rol activ în administrarea probelor. Aceasta însă nu poate suplini culpa pârâtei care nu a fost în măsură să facă dovada susținerilor sale.
Față de cele arătate, prin prisma disp. art. 312. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul DGFP M, împotriva sentinței numărul 429 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Re. - -
11.09.2008
04 2008
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Doina Ungureanu, Gabriela
