Contestație act administrativ fiscal. Decizia 432/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--22.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.432
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.873/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat, iar în reprezentarea pârâtei intimate se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent depune ordin de deplasare (delegație) nr.4/2008 pentru a face dovada absenței sale de la termenul de judecată anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele formulate prin recurs precum și în concluziile scrise pe care le depune, cu cheltuieli de judecată. Solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de intimată. Totodată arată că solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare întrucât se impune efectuarea unei expertize contabile în cauză.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.873 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 499/124/27.07.2007 emisă de pârâta P T, aflată la filele 5-7 din dosar, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantului împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 299/24.04.2007 prin care s-a stabilit ca și obligație de plată suma de 1.403 lei, reprezentând impozit pe venit plus accesoriile aferente.
Reclamantul a susținut că veniturile înscrise în decizia de impunere atacată și menținute prin întocmirea deciziei nr. 499/124/27.07.2007 sunt netemeinice și nelegale, deoarece nu s-au luat în considerare impozitele cu stopaj la sursă și chitanțele pentru plățile făcute de acesta la casieria T, apoi reclamantul a defalcat pe fiecare an calendaristic punctul sau de vedere, ca răspuns la raportul de inspecție fiscală nr. 229/24.04.2007.
Astfel, urmare a controlului efectuat pentru anul 2002, 2003, s-a stabilit că suma de 800 lei și respectiv 756 lei, reprezentând cheltuieli cu combustibilul și piese auto, nu este deductibilă fiscal.
În acea perioada, impozitul pe venit era reglementat de nr.OG 7/2001 care la art. 10 prevede că, "(1) în vederea determinării venitului net ca diferența intre venitul brut și cheltuielile aferente deductibile, pentru cheltuieli se aplica următoarele reguli: a) cheltuielile aferente venitului sunt acele cheltuieli efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării acestuia, justificate prin documente; b) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale nu sunt cheltuieli aferente venitului; c) cheltuielile recunoscute ca deductibile sunt cele aferente venitului, în limitele prevăzute de legislația în vigoare, după caz. Cheltuielile de reclama și publicitate sunt deductibile în condițiile și în limitele stabilite de legislația în vigoare pentru persoanele juridice. Cheltuielile privind amortizarea sunt deductibile în condițiile în care calculul se efectuează conform legislației în materie;"
Potrivit acestei norme, pentru a fi deductibile cheltuielile, acestea trebuie să fie efectuate în interesul direct al activități și să corespundă unor cheltuieli efective efectuate în acest sens.
În urma întocmirii raportului de inspecție fiscala, organul da control a constatat ca nu exista documente justificative din care sa rezulte consumul de carburanți și piese de schimb în vederea evaluării cheltuielilor pentru desfășurarea activității cât și cele pentru uzul personal al contribuabilului, cu atât mai mult cu cât, aceste achiziții sunt exagerate în raport cu veniturile realizate de petent după cum rezulta și din copia Registrului de încasări și plați. De asemenea, reclamantul nu a pus la dispoziția organului de inspecție fiscală și nici la cea a organului de soluționare a contestației documente justificative care sa ateste faptul ca aceste cheltuieli au fost efectuate în interesul activității desfășurate (ordin de deplasare, foaie de parcurs, decont lunar de cheltuieli).
În speță sunt incidente disp. pct. 43 lit. e din nr. 58/2003, conform cărora " Evidența contabilă în partidă simplă a cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, în funcție de natura lor, astfel::" a) cheltuielile efectuate în interesul direct al activității, cum sunt:. e) în cazul utilizării bunurilor cu folosință mixtă (pentru afacere și în scop personal), cheltuiala deductibilă se determină, după caz, proporțional cu numărul de kilometri parcurși în interes de afacere;"
Cu respectarea acestor dispoziții legale, organul de control fiscal a stabilit că suma de 1.556 lei reprezentând cheltuieli cu combustibil și piese auto, nu este deductibilă fiscal,
Pentru anii 2004 - 2005, reclamantul nu contestă debitul suplimentar principal ci doar accesoriile acestuia, iar conform art. 116 din nr.OG 92/2003 actualizată și art. 115 din Codul d e procedură fiscală,(1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv. "
debitul principal stabilit în sarcina sa, reclamantul nu mai poate contesta nici accesoriile stabilite la acesta, care, ca urmare a neplății se calculează în continuare.
Pentru anul 2006 reclamantul contestă valoarea obiectelor de inventar, așa cum este ea înscrisă în Registrul de inventar, obiecte ce se ridică la valoarea de inventar de 3.999 lei și nu de 2204 lei, cum eronat a susținut reclamantul, iar urmare a încetării activității, obiectele de inventar au trecut în patrimoniul persoanei fizice, fiind incluse în venitul brut al acesteia.
Pct.33 don nr.1040/2004, prevede că "În cazul încetării definitive a activității, sumele obținute din valorificarea bunurilor patrimoniului afacerii, înscrise în Registrul-inventar (mijloace fixe, obiecte de inventar, etc.), precum și stocurile de materii prime, materiale, produse finite și mărfuri rămase nevalorificare sunt incluse în venitul brut.
În raport de aceste norme, instanța a constatat că în mod temeinic și legal suma de 3.999 lei a fost trecută în venitul brut al reclamantului.
Pentru motivele arătate și având în vedere dispozițiile legale invocate, instanța de judecată a respins ca neîntemeiată contestația formulată și a menținut actelor administrative atacate, ca fiind temeinice și legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond.
În motivarea recursului, reclamantul arată că, prima instanță nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei, conform art.129 alin.4 din Codul d e procedură civilă și nu a dispus din oficiu, citarea în calitate de pârâtă a Administrației Finanțelor Publice T, care este organul emitent al Deciziei de impunere nr.229 din 24 aprilie 2007 și nu a admis cererea de probațiune formulată de reclamant, privind efectuarea unei expertize contabile judiciare, cu obiectivele depuse la dosar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 4 februarie 2008, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a solicitat respingerea recursului, iar pe fond, respi8ngerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece, reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată și organul emitent al deciziei de impunere, nr.229 din 24 aprilie 2007, în speță, Administrația Finanțelor Publice T (filele 5-8 dosar).
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 din Codul d e procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, întrucât a soluționat cauză fără introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâtă a Administrației Finanțelor Publice T, care este organul emitent al Deciziei de impunere nr.229 din 24 aprilie 2007, în privința căreia, reclamantul a solicitat anularea și a acestei Decizii de impunere alături de Decizia nr.499/124 din 27 iulie 2007, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T (vezi completarea cererii de chemare în judecată de la filele 47-53 și 64-67 dosar tribunal).
Soluția primei instanțe apare ca nelegală și sub aspectul neaplicării dispozițiilor prevăzute de art.129 din Codul d e procedură civilă, privind rolul activ al judecătorului, în sensul că deși reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize judiciare contabile, pentru a se stabili dacă datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit suplimentar pârâtelor, iar în final să fie obligată Administrația Finanțelor Publice T să-i restituie suma de 1752 RON, prima instanță în mod greșit a respins această cerere de probațiune formulată de reclamant.
Rezultă din cele de mai sus că recursul declarat de reclamant este fondat, astfel că urmează ca potrivit art.312 pct.5 din Codul d e procedură civilă să-l admită, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.873 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./20.05.2008
Tehnored. /26.05.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători și
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--22.01.2008
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.873/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, întrucât prin decizia civilă nr.432 din 10.04.2008, a fost admis recursul și s-a dispus casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul cusut și numerotat conține file
Anexă:.- - Tribunalul Timiș = 75 file
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
- GREFIER
Tehnored./26.05.2008
Ex.2
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
