Obligația de a face. Decizia 453/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--18.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.453
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.101 din 25.01.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în calitate de administrator al reclamantei recurente, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei recurente depune împuternicire, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare pe fond. Totodată solicită încuviințarea efectuării unei expertize contabile în cauză.
Instanța, în baza prevederilor art.305 Cod procedură civilă, respinge cererea de administrare a cererii în probațiune în această fază procesuală.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită instanței să aibă în vedere că în speță este necesar să se efectueze reglările contabile prevăzute de lege.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. - reclamanta " " a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând instanței să oblige pârâta să regleze Fișa sintetică totală a societății cu data de 30.07.2006 pentru stabilirea tuturor debitelor care au rezultat în urma controlului, stingerea lor cu prioritate și deblocarea contului bancar.
Ulterior, reclamanta formulează o precizare de acțiune (fila 60-61 dosar), care contestă toate deciziile de impunere de la nr. 170 la nr. 188/11.05.2007, comunicate la data de 28.05.2007 și solicită suspendarea executării silite, precum și deblocarea contului.
În motivare arată că a solicitat în mai multe rânduri pârâtei să regleze debitele societății în funcție de data plății acestora și de legislația în vigoare la acea dată, să debitele create de pârâtă și nedatorate de " " și cu diferențele (sume achitate la timp, dar trecute din eroare de pârâtă în alte conturi) în plus și să fie stinse datoriile la acea dată și anulate penalitățile și majorările de întârziere calculate de pârâtă fără temei legal, din culpa sa, care a trecut o plată a reclamantei "din eroare" ca fiind plătită în alt cont, cont în care aceasta nu avea nici o datorie.
S-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, formulându-se în acest sens cererile reclamantei cu nr. 1069/26.01.2007, 13726/14.07.2006 și 13727/14.07.2007, cereri la care nu a primit nici un răspuns. De aceea, s-a adresat curții de conturi cu cererea nr. 283/13.04.2007.
După introducerea acțiunii în contencios - administrativ, pe 12.06.2007, respectiv cu data de 06.07.2007 pârâta trimite reclamantei un răspuns, cu fișa sintetică editată la 06.07.2007, fișă care se contrazice cu deciziile comunicate către reclamantă la data de 28.05.2007, deoarece pârâta, nu a făcut reglările conform legislației de la data efectivă a plăților, nu a stins alte debite și, totodată, penalitățile și majorările calculate la alte conturi cu sumele înregistrate eronat ca fiind plăți nedatorate, dar înregistrate greșit în conturi greșite, în care nu avea datorii.
Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a făcut unele modificări la cererile repetate ale reclamantei, însă toate incomplete și neesențiale, " " nemaidatorând nici o sumă la bugetul consolidat al statului. Abia după introducerea prezentei acțiuni, doar la trei din obligațiile fiscale, conform fișei analitice aflate la dosar (din 06.07.2007) se fac unele corecturi mai esențiale.
În drept îți întemeiază cererea pe dispozițiile art. 8(1), 11(1) lit. a), 12 și 15 (1) din Legea contenciosului administrativ, precum și pe legislația fiscală de la data efectuării plăților.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Consideră că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect, întrucât, fișa sintetică totală a fost reglată de organul fiscal. În vederea reglării evidenței plăților s-au făcut unele operațiuni, pentru fiecare tip de impozit, prin emiterea mai multor decizii de impunere, astfel că, în urma acestor reglări, reclamanta mai are de achitat obligațiile fiscale în cuantum total de 28.678 lei față de bugetul general consolidat al statului.
La termenul de judecată din data de 11.01.2008, instanța, la cererea pârâtei, a pus în vedere reclamantei să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile cu privire la deciziile de impunere menționate în precizarea de acțiune.
Prin sentința civilă nr.101 din 25 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul C-S a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de către reclamanta " ", împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Procedând cu prioritate la soluționarea excepției invocate de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea precizată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la reglarea fiscale totale a societății, precizând că formulează și contestație împotriva deciziilor de impunere de la nr. 170 la nr. 188 din 11.05.2007, solicitând suspendarea executării silite și deblocarea contului societății.
Potrivit dispozițiilor art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocare, în tot sau în parte, a acestuia.
În speța de față, reclamanta contestă deciziile de impunere de la nr. 170 la nr. 188/11.05.2007 comunicate acesteia la data de 28.05.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 84 al. 1 din Codul d e procedură fiscală, decizia de impunere se emite de organul fiscal competent de câte ori acesta modifică baza de impunere.
Așadar, decizia de impunere este, în sensul dispozițiilor art. 41 din OG nr. 92/2003, un act administrativ fiscal tipic în procedura fiscală, care potrivit dispozițiilor art.175 și 177 Cod procedură fiscală se poate contesta în termen de 30 de zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, așa cum de altfel, este menționat la pct. IV - Dispoziții finale, din cuprinsul deciziilor de impunere contestate de reclamantă.
Reclamanta nu a făcut dovada că a contestat aceste decizii de impunere la organul fiscal competent.
Tribunalul a reținut că poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ doar decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, în speța de față, a deciziilor de impunere contestate, iar nu, în mod direct, însuși actul administrativ fiscal, respectiv deciziile de impunere sus - menționate.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 188 al. 2 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 8 al. 1 din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a admis excepția lipsei procedurii prealabile.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită obligarea pârâtei la reglarea sintetice totale a societății, tribunalul a constatat că operațiunea de reglare a evidențelor prin emiterea fișei fiscale constituie un ansamblu de operațiuni tehnice premergătoare emiterii actului administrativ fiscal, respectiv deciziile de impunere fiscale și, ca atare, nu pot constitui obiectul acțiunii în materia contenciosului fiscal, astfel că, acest petit a fost respins ca inadmisibil.
Cererea reclamantei privitoare la suspendarea executării silite, a fost respinsă ca nedovedită, întrucât reclamanta a depus, în probațiune, doar înștiințarea de plată nr. 2415/2003 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate C-S (fila 81 dosar), înștiințare de plată, care potrivit dispozițiilor art. 141 Cod procedură fiscală nu constituie act de executare silită, executare care începe doar prin comunicarea somației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta " ", considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Sentința recurată este nelegală, având în vedere faptul că a depus la dosarul cauzei precizare de acțiune, așa cum se susține și în sentință, însă instanța, în mod abuziv și fără nici un drept, a considerat precizarea sa de acțiune, drept concluzii scrise.
Solicită a se constata că prin aceste precizări de acțiune a revenit la precizarea anterioară (filele 60-61 dosar), învederând instanței că a formulat acțiunea împotriva fișelor sintetice comunicate în urma plângerilor împotriva fișelor anterioare, plângeri formulate conform precizărilor legii contenciosului administrativ (plângerile 1069/26.01.2007, 13726 și 13727 din 14.07.2007 și 283/13.04.2007). La aceste plângeri formulate în contencios administrativ nu a primit nici un răspuns, deci în data de 28.05.2007 când a primit deciziile de impunere 170-188/11.05.2007, decizii pe care le-a considerat a fi ca răspuns la plângerile sale.
Nefiind de acord cu aceste decizii, în care nu s-a ținut cont de solicitările sale (fapt menționat pe decizia nr.170/28.05.2007), a introdus în termen legal, în data de 12.06.2007 acțiunea în contencios care formează obiectul dosarului.
Aceste precizări ale acțiunii le-a făcut în termenul din 25.01.2008, pe care instanța de fond, fără nici un drept procesual legal și fără acordul său le-a considerat "concluzii scrise", ceea ce nu este nici corect și nici legal deși copiile precizărilor sale de acțiune le-a comunicat și reprezentantului pârâtei. Ori concluziile scrise nu se comunică, nici o prevedere legală nu prevede acest lucru, deși odată cu aceste precizări a anexat și "fișa sintetică totală" pe care o contestă, și a contestat-o și prin plângerile formulate inclusiv către Curtea de Conturi și deci instanța era obligată să acorde un nou termen de judecată în urma comunicării precizării sale și a actelor anexate către pârâtă.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, rezultă că într-adevăr la termenul din data de 25.01.2008, reclamanta " ", a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat "precizări" prin care se învederează instanței, faptul că înțelege să conteste "fișa sintetică totală" din 25.01.2007.
Cu privire la această solicitare, în mod corect prima instanță a reținut că fișa sintetică este inclusă într-un ansamblu de operațiuni tehnice premergătoare emiterii deciziilor de impunere și drept urmare ea nu poate fi contestată separat, întrucât aceasta nu este producătoare de efecte juridice.
Actul administrativ fiscal, care produce asemenea efecte, îl constituie decizia de impunere, iar în situația contestării ei, se poate formula plângere la organul emitent, în condițiile dispozițiilor art.205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat, recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.101 din 25.01.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
aflat în
Semnează
VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./30.05.2008
Tehnored. /04.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
