Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 450/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--18.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.450
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr.529/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantei intimate lipsă - avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială și copie chitanță pentru suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 1937/115/24.05.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S pentru contestarea deciziei de imputare 104/24.04.2007, emisă de pârâtă.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că nu s-a cauzat niciun prejudiciu bugetului general consolidat al statului de către "" C, ca urmare a transferurilor în conturile deschise la bănci pentru plata salariilor, având în vedere că la 21 decembrie 2006 societatea și-a achitat toate debitele față de bugetul de stat, inclusiv dobânzile aferente.
Totodată, în urma cererii depuse de societate pentru virarea sumelor necesare plății salariilor C sesizată trebuia să dea curs acestei cereri, potrivit art. 6 al.2 și 3 din nr.OG146/2002.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, deoarece au fost efectuate transferuri în conturi bancare ale "" C, deși aceasta avea obligații restante, iar sumele transferate nu aveau ca destinație plata salariilor, contrar prevederilor art.6 din nr.OG146/2002.
Pârâta a susținut că reclamanta a încălcat și prevederile art.7 din nr.OG92/2003, privind rolul activ al organului fiscal.
Prin sentința civilă nr.529 din 26 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S pentru contestarea deciziei de imputare, sens în care a anulat decizia de imputare 104/24.04.2007, emisă de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare nr.3865/30.03.2007, întocmit de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Fiscal Ulterior - județul C-S, s-a constatat că în cazul "" C nu au fost respectate prevederile art.6 al.2 și 3 din nr.OUG146/2002, privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, în sensul că au fost efectuate transferuri în conturi bancare, deși societatea avea obligații restante, iar sumele transferate nu au avut ca destinație plata salariilor.
În acest mod, în urma achitării la 21 decembrie 2006, dar cu întârziere, a obligațiilor bugetare restante în cuantum de 105.346 lei, au curs dobânzi în valoare de 1359,27 lei, această sumă reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat.
Ca persoane vinovate au fost găsiți, care nu au dispus măsuri de împiedicare a efectuării plăților, respectiv, și, care au confirmat că societatea nu are datorii la bugetul general.
În același proces verbal de constatare s-a reținut că prin 45/26.10.2006 și 355/28.11.2006, au fost transferate societății comerciale sumele de 100.246 lei respectiv 160.000 lei, deși societatea avea restanțe la bugetul de stat, aceste sume fiind destinate doar în parte plății salariilor.
Ca urmare a acestui proces verbal de constatare pârâta a emis decizia de imputare 104/24.04.2007, prin care i-a fost imputată reclamantei suma de 309,5 lei, reprezentând prejudiciul produs.
Acțiunea reclamantei este întemeiată din următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.117 din Legea nr.188/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, iar art. 287 din Codul muncii prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa, până la prima zi de înfățișare.
În lumina acestor prevederi legale, instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada atribuțiilor de serviciu ale reclamantei, pentru a se putea verifica încălcarea uneia sau unora dintre acestea și legătura de cauzalitate cu prejudiciul invocat.
Apoi, la dosarul cauzei nu au fost depuse 45/26.10.2006 și 355/28.11.2006, reținute prin procesul verbal de constatare 3865/30.03.2007, întocmit de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Fiscal Ulterior - județul C-S și prin care s-a constatat transferarea disponibilităților din conturile "" la trezorerie în conturile deschise de băncile comerciale la.
Totodată, cuantumul prejudiciul nu estre cert, el fiind stabilit în mod unilateral de Curtea de conturi și preluat ca atare de pârâtă.
Cu alte cuvinte, pârâta nu a uzat de mijloacele legale de probă pentru a dovedi existența și întinderea prejudiciului.
Nu în ultimul rând, potrivit art.271 din Codul muncii, când paguba a fost produsă de mai mulți salariați cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei, iar dacă această măsură nu poate fi determinată răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
Curtea de Conturi a reținut prin procesul verbal de constatare că, pe lângă reclamantă, mai sunt vinovate de producerea prejudiciului alte patru persoane.
Pârâta nu a făcut dovada contribuției reclamantei la producerea prejudiciului, potrivit art.271 din Codul muncii.
În consecință, instanța a admis acțiunea și a anulat dispoziția pârâtei nr.104/24.04.2007.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
Referitor la încasarea creanțelor bugetare prin executarea sumelor încasate de debitori din contul 5069 "disponibil al angajaților economici" s-a constatat că în cazul "" C nu au fost respectate dispozițiile art.6 fin nr.OG146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, și pct.10 alin.2 și 3 din Normele de aplicare a acestei ordonanțe, în sensul că s-au efectuat transferuri în conturi bancare deși unitățile înregistrau obligații restante, sumele transferate neavând ca destinație plata salariilor.
De asemenea se învederează faptul că reclamanta nu a respectat prevederile art.7 din nr.OG92/2003 Cod procedură fiscală, privind rolul activ al organului fiscal, în determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului.
Reclamanta nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și de drept, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Și aceasta întrucât, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, deși avea obligația administrării probelor, care au stat la baza emiterii deciziei de imputare nr.104/24.04.2007, din care să rezulte caracterul cert al prejudiciului în discuție, cât și legătura de cauzalitate dintre acesta și încălcarea cu vinovăție de către reclamantă a atribuțiilor de serviciu, contribuția reclamantei la cauzarea pagubei, nu și-a respectat-
De asemenea, în mod justificat prima instanță a mai reținut și faptul că la dosarul cauzei, nu au fost depuse nici ordinele de plată nr.45/26.2006 și 355/28.XI.2006, menționate atât în procesul verbal de constatare a Curții de Conturi a României nr.3865/30.03.2007 cât și în decizia de impunere contestată, prin care se susține că s-au realizat transferurile disponibilităților din conturile "" la trezorerie, în conturile deschise de băncile comerciale la.
Față de considerentele mai sus arătate, având în vedere că în speță nu au fost respectate dispozițiile art.278 Codul muncii, care prevede că în cazul conflictelor de muncă, sarcina probei revine angajatorului, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP CSî mpotriva sentinței civile nr.529 din 26.XI.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.-.
Obligă pârâta față de reclamantă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
aflat în
Semnează
VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./30.05.2008
Tehnored. /04.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
