Contestație act administrativ fiscal. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.--
DECIZIA NR.610/CA/2009-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M,cu sediul în S M, Romană, nr.3 - 5, jud.S M în contradictoriu cu intimata reclamantă SC " 2000" SRL, cu sediul procedural ales în S M, - -, nr.164, jud.S M, împotriva sentinței nr.44/CA din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata reclamantă SC " 2000" SRL - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.66 din 2.09.2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinetul de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante, susține excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, arătând că acesta nu este motivat conform disp. Art.304 cod procedură civilă. Recursul trebuind că cuprindă acele motive pentru care exercită calea de atac.
Instanța în baza art. 137 cod procedură civilă unește excepția invocată de intimata reclamantă prin întâmpinare cu fondul cauzei și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, hotărârea primei instanțe a fost dată cu respectarea prevederilor legale. Este adevărat că societatea a virat impozitul pe venit în mod eronat în contul de impozit pe dividente în loc să vireze suma respectivă în contul de impozit pe veniturile nerezidenților, însă suma fiind utilizată de creditorul bugetar de la data efectuării plății, nu s-a cauzat nici un prejudiciu bugetului de stat. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în dovedirea cărora depune la dosar chitanța nr.18/9.09.2009.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 44/CA din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Marea fost dmisă acțiunea reclamantei SC 2000 SRL cu sediul în S M,-, jud.S M în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M și în consecință:
A dispus anularea parțială a Deciziei nr.24581/09.05.2008 emisă de pârâtă în soluționarea contestației cu consecința anulării parțiale a Deciziei de impunere nr.30/19.02.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 16451/19.02.2008 în ceea ce privește suma de - lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe veniturile obținute din România de nerezidenți-persoane juridice, stabilit suplimentar.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 5o4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Organul de control, din cadrul pârâtei a efectuat inspecția fiscală generală privind modul de calculare, evidențiere și vărsare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului consolidat al statului la unitatea reclamantă.
Urmare a controlului efectuat, prin raportul de inspecție fiscală nr.16451/19.02.2008 și Decizia de nr.30/19.02.2008 (filele nr.21-39 de la dosar) s-au stabilit în sarcina societății reclamante obligații fiscale de plată a sumei de 286.589 lei, reprezentând 161.132 lei impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți - persoane juridice și 125.457 lei majorări de întârziere calculate până la data de 16.02.2008 pentru neplata la termen a impozitului pe veniturile nerezidențelor stabilit suplimentar.
Din conținutul Raportului de inspecție fiscală, instanța a reținut că în luna noiembrie 2005, reclamanta a achitat către societatea Italia, acționar majoritar la SC 2000 SRL dividendele cuvenite anului 2004 și a calculat și virat impozit pe dividende în sumă de 161.132 lei. Organul de inspecție fiscală a stabilit că, deși societatea reclamantă a virat suma de 161.133 lei în contul impozitului pe dividende, întrucât nu a solicitat îndreptarea erorii din documentul de plată în termenul prevăzut de Codul d e procedură fiscală, a statuat că nu a declarat și nu a virat la bugetul de stat suma de 161.132 lei reprezentând impozit pe veniturile nerezidenților.
Considerând că măsura stabilită de organul de control fiscal privind obligarea societății la plata majorărilor de întârziere în sumă de 125.457 lei este excesivă și nelegală, reclamanta a contestat actele administrativ fiscale prin care s-au individualizat obligațiile de plată, motivând că impozitul a fost achitat la termenul scadent, însă a indicat în mod eronat în documentul de plată contul impozitului pe dividende în locul contului de impozit pe veniturile nerezidenților.
Prin Decizia nr.24581/09.05.2008 (filele nr.7-13 de la dosar) pârâta DGFP S M, a respins contestația invocând art.114 alin.6 din Codul d e procedură fiscală apreciind că termenul de un an de la data plății, în care reclamanta avea obligația să dispună cererea de rectificare a expirat, astfel că aceasta datorează majorările de întârziere în sumă de 125.457 lei.
Din coroborarea și interpretarea probelor de la dosar, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat suma de 161.132 lei la termenul scadent, însă în documentul de plată a indicat eronat contul, fără ca prin aceasta să se cauzeze vreun prejudiciu bugetului de stat. De altfel, prevederile procedurii de îndreptare a erorilor, aprobată prin MFP nr.2089/2006 au devenit inaplicabile începând cu data de 01.01.2008, dată la care se aplică dispozițiile art.114 alin.(2 ind.1) - alin.(2 ind.6) ale Codului d e procedură fiscală și ale Ordinului - ANAF nr.1294/2007 modificat prin Ordinul - ANAF nr.131/2008 privind impozitele, contribuțiile și alte sume reprezentând creanțe fiscale, care se plătesc de contribuabili într-un cont unic. Din economia acestor dispoziții legale, rezultă inaplicabilitatea, la data controlului fiscal, a dispozițiilor privind îndreptarea erorilor în documentele de plată, atunci când eroarea constă în efectuarea plății într-un alt cont al aceluiași creditor bugetar, deoarece toate plățile se efectuează în contul unic. Astfel, suma virată de reclamantă în contul de impozit pe dividende în locul contului de impozit veniturile nerezidenților a fost utilizată de același creditor bugetar de la data efectuării viramentului, necauzându-se nici un prejudiciu bugetului de stat.
Pentru considerentele expuse, și, reținând că singura condiție impusă de art.114 alin.4 din Codul d e procedură fiscală pentru considerarea valabilă a plății de la momentul efectuării acesteia este debitoarea contului contribuabilului și creditarea unui cont bugetar, condiție realizată prin efectuarea plății sumei în contul de impozit pe dividende, în consonanță cu disp.art.218 Cod de procedură civilă, raportat la art.18 din Legea nr.554/2004, tribunalul găsind întemeiată acțiunea reclamantului a admis-o așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală reiterând în motivarea recursului, toată întimpinarea ce depus la instanța de fond.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului, invocând excepția nulității acestuia pentru nemotivare în termenul legal, în temeiul art.306 alin.1 cod procedură civilă, arătând că recurenta nu precizează care sunt motivele de recurs, acestea cuprind reproducerea integrală a întâmpinării depuse la instanța de fond și este reprodus în parte dispozitivul hotărârii recurate cu indicarea unei alte hotărâri decât cea recurată în prezenta cauză. Nu invocă nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie hotărârii și nu o critică, pentru lipsa motivelor de recurs solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului în temeiul prev.art. 306 alin.1 cod procedură civilă.
Pe fond arată că, instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente dispunând anulare parțială a deciziei nr.24581/9.05.2008 emisă de recurentă în soluționarea contestației cu consecința anulării parțiale a deciziei de impunere nr.30/19.02.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.16451/19.02.2008, sentința pronunțată anulând măsura excesivă și nelegală a obligării societății la plata majorărilor de întârziere pentru suma achitată la scadență.
Referitor la excepția nulității recursului, Curtea apreciază că această excepție este nefondată astfel că o va respinge,deoarece nu se poate reține că recursul este nemotivat, reluarea în motivarea recursului a apărărilor formulate în întâmpinare neechivalând cu o nemotivare a recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedre actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a dispus anularea actelor administrative fiscale atacate cu privire la majorările de întârziere.
Astfel,potrivit dispozițiilor legale,majorările de întârziere se datorează pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale ale contribuabilului,însă în cauză reclamanta intimată a făcut dovada că și-a achitat la termen aceste obligații,chiar dacă, din eroare,în documentul de plată a indicat greșit contul în care urma să fie virată suma de 161.132 lei.
Ori plata într-un alt cont nu poate fi considerată o neplată la scadență care să determine aplicarea de majorări de întârziere,creditorul obligației de plată fiind același deoarece atât impozitul pe dividende cât și impozitul pe veniturile nerezidenților sunt venituri la bugetul de stat, în mod temeinic instanța de fond reținând că acestuia nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
În ceea ce privește nerespectarea termenului de un an pentru îndreptarea erorilor materiale din documentele de plată prevăzut de art.114 din nr.OG92/2003 și de Ordinul nr.2089/06.12.2006,Curtea reține,pe de o parte, că dispozițiile ordinului invocat nu sunt aplicabile în speță,deoarece acesta a intrat în vigoare la o perioadă mai M de un an de la data efectuării plății,iar pe de altă parte,așa cum s-a arătat,deoarece contribuabilul nu poate fi sancționat cu majorările de întârziere datorate pentru neplata la scadență a obligației bugetare pe considerentul că plata a fost făcută aceluiași creditor,însă într-un alt cont.
Apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică,recursul urmează a fi respins ca nefondat,în baza art.312 al. 1 Cod procedură civilă.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M,cu sediul în S M, Romană, nr.3 - 5, jud.S M în contradictoriu cu intimata reclamantăSC " 2000" SRL,cu sediul procedural ales în S M, - -, nr.164, jud.S M, împotriva sentinței nr.44/CA din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.dec.
Sent.fond.
Tehnored.4 ex.
În 09. 12.2009.
2 com.
intimata reclamantă - SC " 2000" SRL
- recurenta pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR
PUBLICE A JUDEȚULUI SM-
S M, Romană, nr.3 - 5
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
