Contestație act administrativ fiscal. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA 612/CA/2009-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S Mcu sediul în S M, Romană, nr.3 - 5, jud.S M și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () cu sediul în B sector 6, nr.294 -orp A județul I, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M-, împotrivasentințeinr.419/CA din 07.07.2009,pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiectcontestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru precum și faptul că intimatul reclamant a depus întâmpinare, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor declarate în cauză, constată următoarele:
Prin sentința nr. 419 din 7 iulie 2009, Tribunalul Satu Mare, a espins excepția tardivității invocată de pârâta S M și a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU
A fost obligată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 4.935 lei, reprezentând plata taxei de poluare prevăzută de nr.OUG50/1998, cu dobânda legală, de la data plății taxei și până la data restituirii sumei.
A fost respins capătul de cerere privind anularea actului administrativ, chitanță pentru încasare impozite, taxe și contribuții.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 46 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Procedând la analiza în condițiile art.137 Cod de procedură civilă, a excepției tardivității formulării acțiunii în contencios administrativ, instanța constată că aceasta este nefondată întrucât cererea formulată de reclamant se încadrează în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de contribuabili în cazurile prevăzute de art.117 Cod de procedură fiscală, mai exact cel prevăzut în art.1 lit.e a acestui articol și, prin urmare acțiunea în restituirea taxei poate fi introdusă în termenul general de prescripție prevăzut de lege.
Se constată de asemenea că în mod eronat pârâta DGFP SMa reținut că acțiunea reclamantului vizează anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.83777/2008 emisă de aceasta.
Cât privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului ridicată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu aceasta va fi analizată ca o apărare de fond, cu precizarea că cererea reclamantului nu privește constatarea neconstituționalității prevederilor cuprinse în OUG nr.50/2008 ci a neconformității acestora cu normele comunitare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În data de 08.09.2008, reclamantul a achiziționat un autoturism Volkswagen, înmatriculat într-un stat membru UE, respectiv Germania.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a achitat conform chitanței seria - nr.- din 28.10.2008 emisă de Trezoreria Mun.S M, suma de 4.935 lei cu titlu de taxă de poluare, stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule întocmită de Administrația Finanțelor Publice a Mun.S
Împotriva deciziei de calcul sus arătată, reclamantul a formulat contestație înregistrată la pârâta DGFP SMs ub nr.17066/19.02.2009, invocându-se de către reclamant caracterul discriminării a acestei taxe ce contravine art.90 din TCE. Contestația reclamantului a fost respinsă prin Decizia nr.17066/24.02.2009 a pârâtei DGFP S
Reținând această stare de fapt, analizând cererea reclamantului prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art.11 din Constituția României, " Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte".
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa de poluare, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantei/ului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța constată că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o serie de principii. Astfel, n Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nadasdi -es - Regionalis, respectiv Ntemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă".
În cauze relativ, recente -Hotărârea CJCE (Prima Camera) din 19 martie 2009 în cauza nr. C-10/08 - Comisia vs. Finlandaa statuat că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește sa garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele care se află deja pe națională (Hotărârea din 17 iulie 2008,?ski, C 426/07, încă nepublicată, punctul 31 și jurisprudența citata). Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai taxate decât produsele naționale și doar daca nu produce în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea?ski, menționată mai sus, punctul 32 și jurisprudența citată).
De asemenea, în cauzaComisia CE Austria (Cauza C-524/2007),E a statuat că, în calitatea sa de stat membru al Comunităților Europene, Austria este obligata să nu impună restricții cantitative la import sau să ia masuri cu efect echivalent acestora pentru produse ce provin din alte state membre, toate acestea sub rezerva prevederilor art. 30 din Tratatul CE. În ciuda acestor obligații, Austria a condiționat importul autovehiculelor de ocazie, deja înmatriculate în alt stat membru, de satisfacerea anumitor condiții de mediu și de zgomot, prevalându-se de anumite norme de drept comunitar derivat, argumentând ca măsura are în vedere protejarea cetățenilor locuitori ai Austriei de poluarea pe care ar produce-o acest tip de autoturisme. Comisia a solicitat constatarea neexecutării de către Austria a obligațiilor prevăzute de către art. 28 și 30 din Tratatul CE, argumentul principal fiind ca autoturismele identice, înmatriculate pe teritoriul Austriei, pot face obiectul transferului de proprietate, fără a exista o restricție în acest fel. De asemenea, a mai arătat Comisia, realizarea obiectivelor în materie de protecție a sănătății și a mediului prin impunerea de condiții numai vehiculelor de import nu ar fi compatibilă cu principiul liberei circulații a mărfurilor.
Începând cu 1 ianuarie 2007 România este stat membru CE, însușindu-șiacquis-ul comunitar și asumându-și, printre altele, obligațiile prevăzute de art. 28, 30 și 90 din Tratatul CE.
În privința reglementărilor interne, instanța constată începând cu 1 ianuarie 2007 și până la 1 iulie 2008 au fost în vigoare dispozițiile art. 2141și următoarele din Codul Fiscal, privind taxa specială la prima înmatriculare în România a oricărui autovehicul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule care a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit.
De la 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care stabilește că se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților și din numeroasele luări de poziție formulate în mod public se menționează în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic.
Potrivit OUG nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonantei de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008.
În măsura în care astfel cum solicită autoritățile publice pârâte, s-ar aprecia că taxa de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 este în realitate o taxă de primă înmatriculare acceptată de Uniunea Europeană, respectiv în acord cu practica E, deoarece aceasta îndeplinește exigențele prevăzute în dreptul comunitar în sensul că, cuantumul acestuia nu este discriminator pentru produsele identice/similare la care se aplică, după cum cuantumul acesteia, la prima vedere nu depășește valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior, se constată că, în legătură cu taxa de primă înmatriculare instanțele judecătorești interne au apreciat în mod constant că prin taxa de primă înmatriculare se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe și că, procedând în acest mod, legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Verificând însă taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare instanța constată că, în mod evident această taxă este alta decât taxa specială instituită prin dispozițiile Codului fiscal abrogate prin noul act normativ, având o altă denumire, alt mod de calcul și altă destinație, fiind virat direct în contul unei autorități publice centrale autonome.
În această situație se remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, deoarece, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare și doar o singură dată, deși este evident că poluează și autoturismele deja înmatriculate.
Discriminarea este realizată de legiuitor prin faptul că a stabilit ca moment al plății taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile OUG nr. 50/2008 prin care se instituie obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehiculele importate din state membre sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța apreciază că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea dispoziției din dreptul intern, respectiv a dispozițiilor din ordonanța de urgență amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a restitui taxa specială achitată, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.
Față de cele arătate mai sus, constatând că taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care se impune anularea acestora și obligarea autorității publice pârâte beneficiară a sumelor achitate în contul acesteia de către contribuabili să procedeze la restituirea taxei pe poluare achitate pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamant.
Din această perspectivă se constatată că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Cât privește petitul vizând anularea chitanței seria - nr.75214/3 eliberată la data de 28.10.2008 de Trezoreria Mun.S M, întrucât aceasta nu constituie un act administrativ astfel cum este definit de Legea nr.554/2004, fiind doar un înscris constatator al unui fapt juridic, respectiv plata taxei de poluare, instanța apreciază că nu poate fi anulată pe calea contenciosului administrativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, art.137 Cod de procedură civilă, și a textelor de lege anterior menționate, instanța urmează să respingă excepția invocată de pârâtă, să admită în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant și să oblige pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de autoritate publică în contul căreia a fost încasată suma achitată cu titlu de taxă de poluare, la restituirea acestei sume de bani, respingând capătul de cerere privind anularea chitanței pentru încasare impozite, taxe și contribuții.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen recurenta DGFP SMs olicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției necompetenței materiale a tribunalului și respingerii acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că reclamantul a formulat contestație împotriva măsurilor stabilite prin decizia de calcul a taxei de poluare nr.83777/28.10.2008 solicitând restituirea taxei în sumă de 4.935 lei achitată de acesta. Decizia de calcul a taxei reprezintă titlu de creanță și conform prev.art. 209 alin.1 din OG 92/2003 în termen de 30 zile de la data comunicării.
Deoarece reclamantul nu a contestat decizia în acest teren se impune a i se aplica sancțiunea decăderii prevăzute de art. 207 alin.1 din OG 92/2003. regimul taxei speciale pentru autoturisme a intrat în vigoare la data de 1.01.2007 și a înlocuit regimul acccizelor prevăzute de Codul Fiscal pentru autoturisme și automobile de teren. În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre UE s-a impus înființarea acestei taxe pentru evitarea introducerii în țară a unui număr M de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Conform art.148 alin.2 din Constituție este instituită supremația textelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare interne cu respectarea condițiilor actului de aderare. Legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Consideră că, dispozițiile art.90 din tratatul CE nu sunt incidente în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de automobile indiferente de proveniența lor. Aceste dispoziții au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor membre de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei, principiul " poluatorul plătește" fiind acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Organul competent să se pronunțe dacă un act normativ este sau nu constituțional este Curtea Constituțională, iar dacă se constată că legislația națională încalcă reglementări comunitare, se pronunță Curtea Europeană de Justiție.
Prin OUG nr.50/2008 s-a instituit taxa de poluare, ce a intrat în vigoare la data de 1.07.2008 taxă care nu contravine dispozițiilor comunitare. Prin această ordonanță s-a instituit temeiul legal pentru restituirea diferenței de taxă achitată cu titlu de primă înmatriculare și cea de poluare de față.
Tratatul CE cât și Directiva nr.77/388/CA nu interzic perceperea unor taxe ci doar discuții cu privire la modul de calcul al unor astfel de taxe, cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant solicită a se avea în vedere aplicarea disp.art. 274 alin.3 cod procedură civilă în sensul reducerii onorariului solicitat de reprezentantul părții adverse.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs și recurenta Administrația Fondului pentru Mediu solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că sentința atacată este nelegală și netemeinică. OUG nr.50/2008 a abrogat taxa specială de primă înmatriculare deoarece România a fost notificată că încalcă prevederile art.90 din Tratatul CE, noua ordonanță instituind o nouă taxă în acord cu principiile comunitare care se plătește începând cu 1.07.2008. Instanța de fond a apreciat că această ordonanță instituie o discriminare raportându-se la alte criterii decât cele ale dreptului comunitar. Curtea Europeană de Justiție a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second - hand importate, cu condiția ca taxele respective să respecte art.90 din tratat.
Or, în speță instanța de fond motivează așa-zisa discriminare prin faptul că taxa pe poluare se plătește doar după 1.07.2008.Cu evidență, nu acesta este motivul pentru care ar exista discriminare în înțelesul art.90 din Tratatul CE cât și textul tratatului. Taxa pe poluare nu poate avea caracter ilicit pentru motivele reținute de instanța de fond. Soluția este eronată și deoarece restituirea efectivă a sumelor se face de către unitatea trezoreriei statului la care estre arondat organul fiscal competent în baza notei privind restituirea din contul disponibil cu taxa pe poluare, așa cum se stipulează în normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008 aprobate prin HG 686/2008.
În drept au fost invocate prev.art. 299 și urm, cod procedură civilă, OUG 169/2005 aprobată prin Legea 105/2006 și Legea 554/2004.
Intimatul prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea în totalitate a sentinței atacate arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate. Acțiunea formulată nu este inadmisibilă deoarece anterior sesizării instanței, a urmat procedura plângerii prealabile, iar pe fondul cauzei arată că, taxa de poluare este contrară normelor comunitare, respectiv dispozițiilor art.90 din tratatul CE, astfel că în mod corect a dispus instanța restituirea ei.
Instanța de recurs analizând recursurile declarateprin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că sunt nefondate urmând ca in baza prev. art. 312 Cod Procedură Civilă să dispună respingerea lor ca atare și menținerea sentinței atacate în totalitate pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei se reține că este nefondată deoarece actul administrativ vătămător în sensul vizat de art.8 din Legea nr.554/2004, nu a fost emis de către o autoritate centrală, ci de una locală respectiv Administrația Finanțelor Publice a municipiului S M, care a procedat și la încasarea taxei contestate de reclamant, astfel că competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, revine tribunalului și nu curții de apel. Faptul că după încasarea taxei, ea se virează la bugetul fondului de mediu gestionat de Administrația Fondului de Mediu nu atrage competența materială în primă instanță a curții de apel, datorită calității de organ central a acestei instituții.
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii se reține că în mod judicios prima instanță a reținut că ea este nefondată deoarece cererea reclamantului este una de restituire a taxei, formulată în temeiul art.117 din G nr. 92/2003, ce poate fi introdusă în termenul general de prescripție prevăzut de lege. Prin acțiunea formulată reclamantul nu a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, ci restituirea unei taxe plătite nelegal,situație în care nu i se poate aplica sancțiunea decăderii invocată de recurentă prin prisma art. 207 din OG 92/2003.
Referitor la fondul cauzei deduse judecății instanța de recurs reține că motivele invocate de recurenți sunt nefondate.
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederileart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituireataxei de poluarepentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputaexclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este otaxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
-art.25 E "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".
-art.28 E "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Sunt astfel nefondate susținerile recurentei Administrația Fondului Pentru Mediu B, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal și că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul E să se ia în considerarea nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Textul art.90 din Tratatul E se referă laprodusele provenind din alte state membreși supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, se reține și că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar afirmația recurentei Administrația Fondului pentru Mediu B cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.
Comisia Europeană (E) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul
Drept urmare se reține că în mod judicios a reținut prima instanță că taxa de poluare este una discriminatorie care încalcă prevederile art.90 din Tratatul CE, motivele de recurs invocate sub aceste aspecte fiind nefondate.
Cât privește motivul de recurs privind încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor cuprinse în HG686/2008 referitoare la procedura de restituire a taxei se reține că este nefondat deoarece aceste dispoziții se referă la procedura ulterioară soluționării cauzei, de executare a hotărârii și nu vizează fondul cauzei deduse judecății.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță se reține că reducerea lor nu se justifică deoarece ele nu reprezintă decât taxele de timbru achitate de reclamant, dispozițiile art. 274 al.3 CPC invocate nefiind incidente.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S Mcu sediul în S M, Romană, nr.3 - 5, jud.S M șiADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU ()cu sediul în B sector 6, nr.294 -orp A județul I, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M-, împotriva sentințeinr.419/CA din 07.07.2009,pronunțată de Tribunalul Satu Marepe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Dată în ședința publică de azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.dec.
Sent.fond.
Tehnored.5 ex.
În 26.11.2009
3 com.
- recurenta pârâtă -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M, Romană, nr.3 - 5
- recurenta pârâtă -ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU ()sector 6, nr.294 -orp A județul I
- intimatul reclamant -S M-
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
