Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 615/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR. 615/CA/2009-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate de pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIE ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - cu sediul în B, str. -.-,nr.2-4, sector 1,INSPECȚIA- cu sediul în B,- șiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUIcu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatele reclamante domiciliată în O,- A, - 64,.53, jud. B și domiciliată în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.125/CA din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.5680./CA/-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici - Legea nr.188/1999 -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata reclamantă - personal, recurenta pârâtă INSPECȚIA prin consilier juridic în baza delegației nr.1477/27.10.2009, lipsă fiind intimata reclamantă și recurenții pârâți MINISTERUL MUNCII, FAMILIE ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, se află la al treilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asuprea recursului în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin sentința nr. 125/CA din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL MUNCII Familiei și Egalității de Șanse.
S -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâților ITM B, Inspecția B și MINISTERUL MUNCII Familiei și Egalității de Șanse și în consecință:
Au fost obligați pârâți să plătească reclamantelor drepturile bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de câte 25% fiecare, din salariul de bază, începând cu 01 octombrie 2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești constând în sporul de confidențialitate și mobilitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive pârâtului MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, a reținut că acesta a fost chemat în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, ca urmare a faptului că atât Inspecția cât și Pârâtul ITM B sunt organizate în cadrul acestui minister.
Instanța, constatând că acesta este ordonator principal de credite în acest domeniu, aspect ce rezultă din art. 3 din OG nr. 6/2007 care stabilește că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii, a respins excepția ca nefondată.
Cât privește fondul litigiului, instanța a constatat că reclamantele au făcut dovada cu extrase din carnetele de muncă, în sensul că desfășoară activitatea în cadrul ITM B, respectiv sunt consilieri juridici ai acestei instituții, calitate în care s-au adresat ITM B cu cereri pentru acordarea drepturilor bănești pretinse în litigiul de față, cereri care au fost respinse.
Sub aspectul capătului de cerere privind acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate, instanța a constatat că este nefondat.
Această concluzie derivă din faptul că acestea au calitatea de funcționar public și prin urmare nu le sunt aplicabile prevederile codului muncii, care vizează numai pe consilierii juridici angajați cu contract de muncă, așa cum, în mod corect s-a susținut de către pârâți.
Pe de altă parte, instanța în aplicarea art. 329 alin 3 teza a II-a cod procedură civilă, constatat că prin Decizia nr. LXXVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că nu se pot negocia, în cazul consilierilor juridici cu statut de funcționari publici, prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile art. 25 și 26 din codul muncii, acestei categorii putând a-i fi acordate sporurile salariale prevăzute prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Cât privește celelalte pretenții ale reclamantelor referitoare la suplimentul postului și al treptei de salarizare, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 31 alin (1)din Legea nr. 188/1999 privind pe funcționarii publici, aceștia au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 417/2006, însă aceasta nu echivalează cu abrogarea lor.
Pe de altă parte, alin.(3) al aceluiași text de lege stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, sistem care încă nu a fost adoptat.
Cât privește drepturile bănești ale reclamantelor, pe lângă această normă generală, există și norme specifice reprezentate de OG. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici adoptate până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Însă această ordonanță,( ulterior modificată și completată prin: nr. 6 din 24 ianuarie 2007; Legea nr. 232 din 6 iulie 2007 și Ordonanța nr. 9 din 30 ianuarie 2008), a produs efecte din februarie 2007 fiind publicată în Of. nr. 66 din 29 ianuarie 2007, iar reclamantele solicită acordarea acestor drepturi începând cu data de 01.01.2004 dată la care a intrat în vigoare art. 31 alin.1 lit. c și d din legea nr. 188/1999.
Prin urmare, este evident că cel puțin până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe produce efecte norma generală invocată și de către reclamante, respectiv art. 31 din Legea nr. 188/1999 prin care s-a prevăzut acordarea acestor drepturi, care sunt deci câștigate.
Pe de altă parte, însă, chiar dacă plata acestor drepturi salariale nu este prevăzută în Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, instanța a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a unei legi în vigoare deoarece abrogarea trebuie realizată doar printr-un act normativ de același nivel sau superior, conform dispozițiilor art.62 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
S - a mai reținut că pe rolul instanțelor judecătorești s-au soluționat litigii în care, în urma admiterii acțiunilor funcționarilor aflați în situații similare, pârâții au fost obligați la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și la plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, astfel de hotărâri fiind depuse și la dosarul de față.
Chiar dacă în dreptul românesc, hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept, instanța reține că pornind de la faptul că altor persoane aflate în situații similare li s-au acordat drepturile pretinse de reclamante, acestea nutresc o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor pretinse lor, tratamentul diferit acordat în situații similare fiind contrar principiului siguranței raporturilor civile, ca element fundamental al statului de drept, aspect reținut și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Beian contra României.
Împotriva aceste sentințe au declarat recursMINISTERUL MUNCII, FAMILIE ȘI PROTECȚIEI SOCIALEB,INSPECȚIAB șiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI
Prin recursul declarat de MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se arată că, instanța de fond în mod greșit a respins excepțiile invocate respectiv excepția lipsei competenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, când însăși instanța a constatat că în cauza dedusă judecății are calitatea de ordonator principal de credite, menținerea sa în cauză ca pârât impunând aplicarea dispozițiilor art.3 alin.1 cod procedură civilă coroborat cu art.10 din Legea 554/2004 potrivit cărora Curtea de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, pe cale de consecință, competența materială revine curții de apel.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului arată că, instanța de fond fără să țină cont de prevederile Legii 108/1999 a respins excepția, cu toate că calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății are numai Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B cu care reclamantele au raporturi de serviciu potrivit Legii 188/1999 privind statutul Funcționarilor Publici.
Pe fondul cauzei arată că, instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ în cauza dedusă judecății, întrucât trebuia să constate din oficiu neîndeplinirea cu recurentul a procedurii prealabile prevăzute imperativ de art.7 alin.1 din Legea 554/2004 modificată și completată prin Legea 262/2007, pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit prev. art.29 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) spor pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare, funcționarii publici beneficiind de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
În conformitate cu art.48 din OG 2/2006 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit.c și d, ale art.29 alin.1 din Legea 188/1999 cum și prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reglementate de legea 188/1999, suspendate prin OUG 92/2008 cu modificările și completările ulterioare și prin OG 2/2006 cu modificările și completările ulterioare și fac obiectul unui nou act normativ, care la această dată este supus consultărilor federațiilor sindicale.
Pentru anul 2008, drepturile salariale ale funcționarilor publici se acordă potrivit OG 9/2008 care modifică OG 6/2007 până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță, reprezintă o nesocotire a Decizii Curții Constituționale nr.820/2008, în sensul că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederu cuprinse și în alte acte normative și nu au nici competența de a se substituie legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Prin recursul declarat de recurenta INSPECȚIA B, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca nelegală și temeinică și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată în esență că, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt stabilite de legislația aplicabilă acestora și nu prin negociere, acestea trebuie să se încadreze în bugetele aprobate potrivit legii iar cuantumul lor nu este prevăzut în nici un act normativ, invocând practica Curții Constituționale respectiv deciziile 818/2008, 819/2008, 820/2008 și 821/2008.
Prin recursul declarat, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților, arătând în motivarea recursului că în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG 92/2004, prevederile art.29 alin.3 din Legea 188/1999 stipulând că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Prin întâmpinare, reclamantele și, au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea în întregime a sentinței pronunțate de prima instanță, arătând că, soluția dată nu se substituie puterii legiuitoare ci interpretează legea națională precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocoalele Adiționale,iar suspendarea celor două sporuri în perioada 2004-2006 nu semnifică înlăturarea acestora.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 pr.civ. instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și modificată în parte sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților, la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% și a sporurilor de confidențialitate și mobilitate
Cu privire la capetele de cerere admise, Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform căruia "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea apreciază că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În speță, nu se poate invoca " legitimă", de care se prevalează intimații, raportat la jurisprudența CEDO și la contextul admiterii de către unele instanțe de judecată din țară a acțiunilor având ca obiect acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, întrucât, chiar in cauza Beian, Curtea a arătat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale."
S-a mai arătat, într-o altă cauză (Jantner c/Slovakia, nepublicată), că nu se poate trage concluzia existenței unei "speranțe legitime" în situația în care există o controversă privitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept intern. În aceeași cauză, Curtea a ajuns la concluzia că, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și implicit ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale.
Pe de altă parte, în cauza, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, pentru a se verifica dacă interpretarea dată de instanța națională satisface cerințele Convenției, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor Convenției privitoare la calitatea legii. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile nereglementării cuantumului sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi, decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Nu în ultimul rând,trebuie arătat că prin Decizia nr.20/21.09.2009,dată în recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că" În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepțiile invocate de recurentul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției se constată că sunt nefondate.
Astfel,în mod corect instanța de fond a reținut că acest recurent are calitate procesuală pasivă în cauză având în vedere că este ordonator principal de credite.
Referitor la competența materială de a judeca în primă instanță,aceasta revine tribunalului deoarece raportul de serviciu al reclamanților este încheiat cu Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului B,care este o autoritate publică locală, MINISTERUL MUNCII fiind citat în cauză în calitate de ordonator principal de credite,pentru opozabilitate.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile declarate de recurențiiMINISTERUL MUNCII, FAMILIE ȘI PROTECȚIEI SOCIALE- cu sediul în B, str. -.-,nr.2-4, sector 1,INSPECȚIA- cu sediul în B,- și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI cu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatele reclamante domiciliată în O,- A, - 64,.53, jud. B și domiciliată în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.125/CA din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâților MINISTERUL MUNCII, FAMILIE ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, INSPECȚIA șiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
Sent.fond.
Tehnored.7 ex.
În 7.12.2009
5 com.
- MINISTERUL MUNCII, FAMILIE ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, str. -.-,nr.2-4, sector 1
INSPECȚIA -B,-
INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B, O,-
,O,- A, - 64,.53
O,-,
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
