Contestație act administrativ fiscal. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 71/2010
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANAȚELOR reprezentat de - B împotriva sentinței civile nr. 583 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru. Având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constatând cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 583/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și și a dispus obligarea pârâților B și B să le achite reclamanților suma de 548 lei cu dobândă legală.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt succesori ai defunctului.
Acesta a achiziționat un autoturism marca Skoda, fabricat în anul 2007. Autoturismul a fost importat în România din Cehia de Leasing
Pentru înmatricularea în România pârâta a perceput reclamantei o nouă taxă de primă înmatriculare în sumă de 548 lei, calculată conform dispozițiilor art. 2141din Legea nr.343/2006 modificată prin OUG 110/2006 precum nr.418/2007.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamanta datorează taxa de primă înmatriculare în România pentru un autoturism care fusese deja înmatriculat într-un stat membru al Comunității Europene.
Analizând dispozițiile legale incidente în materie se constată următoarele:
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constata ca, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național. Acesta rezulta din două argumente:
1. Constituția României: de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
- mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, in speța, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constata o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât Tribunalul constată că suma plătită de autorul reclamanților nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită.
Faptul că autorul reclamanților a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, chitanța constituie act administrativ fiscal in sensul art.41 din OG 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin 1 lit. c din Legea 544/2001.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei că reclamanților nu li se mai poate restitui suma deoarece taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este mai mare, deoarece acesta a intrat în vigoare la data de 01.07.2008 și dispozițiile acesteia nu pot retroactiva.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite dobânda prevăzută de OG 9/2000 de la data solicitării restituirii și până la achitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, recurenta arată că soluția pronunțată de instanța de fond este susceptibilă de modificare parțială, întrucât prin art. 11 din nr.OUG 50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și suma reprezentând taxa de poluare, reglementată prin nr.OUG 50/2008. Recurenta arată că în nr. 5899/20.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă se precizează că expertul consideră că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei la data de 25.06.2008 ( în forma care de altfel a și fost adoptată de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.
Consideră că în sarcina intimaților subzistă obligația de a achita parțial taxa auto, diferența de achitat fiind reglementată de art. 11 din nr.OUG 50/2008.
În ceea ce privește dobânda legală, consideră că este aferentă doar sumei ce trebuia restituită. Solicită să se precizeze temeiul legal în baza căruia se acordă dobânda și perioada pentru care se va calcula.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și în aceste condiții a aplicat direct normele comunitare, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
Susținerile recurentei conform cărora se impune restituirea parțială a taxei în conformitate cu dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008 sunt neîntemeiate, întrucât raportul juridic de drept fiscal s-a născut anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008.
Prin urmare, dispozițiile nr.OUG 50/2008 nu sunt aplicabile în cauză, în caz contrar ar fi încălcat principiul neretroactivității legii civile statuat în art. 15 alin. 2 din Constituție.
Susținerea recurentei referitoare la conformitatea dispozițiilor normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008 cu reglementările comunitare nu pot fi analizate în această cauză, întrucât taxa a fost percepută în temeiul art. 2141- 2143Cod fiscal și nu în temeiul nr.OUG 50/2008 și, prin urmare, nu poate fi analizată în prezenta cauză compatibilitatea nr.OUG 50/2008 cu normele comunitare.
În ceea ce privește dobânda legală, Curtea constată că se impune plata acesteia raportat la întreaga sumă, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Instanța a precizat ca temei legal al acordării dobânzii nr.OG 9/2000. Curtea apreciază că temeiul invocat de instanță este greșit, incidente fiind dispozițiile art. 124 alin. 2 Cod procedură civilă, însă având în vedere faptul că dobânda prevăzută de nr.OG 9/2000 este mai mică decât cea prevăzută de art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală și pentru a nu se înrăutăți situația recurentei în propria cale de atac, va menține dispozițiile din sentința recurată referitoare la plata dobânzii.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANAȚELOR reprezentat de - B cu sediul în B,-- 3, județul B împotriva sentinței civile nr. 583 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți domiciliați în I, nr. 7,. 445,. b,. 2,. 8, județul I și intimatul-pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.sent.
Red.
Tehnored. 7 ex.
15/17.02.2010
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
