Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4991/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4991
Ședința publică de la 26 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 177 din data de 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Comunei și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator pentru recurentul reclamant, lipsind intimații pârâți Primăria Comunei și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Procurator pentru recurentul reclamant, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța asupra prezentului recurs.
Deliberând
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 177 din data de 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-,s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și cererea de complinire din data de l4.11.2008, în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei, și s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 205/26.06.2008, emisă de Primăria comunei și a înștiințării de plată nr. 2175/2008, în parte, cu privire la impozitul pe clădiri.
S-a respins cererea privind anularea deciziei de impunere nr. 206/26.06.2008, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin decizia de impunere nr. 206/26.06.2008 a Primăriei comunei s-a stabilit impozitul pe teren iar prin decizia de impunere nr. 205/26.06.2008 s-a stabilit impozitul pe construcții pentru anii 2007 și 2008 ce urmează a fi plătit de către reclamant, iar cu adresa nr. 2l75/l2.08.2008 i s-a comunicat înștiințarea de plată.
Împotriva acestora s-a formulat de către reclamant contestație care însă a fost respinsă prin dispoziția nr. 23l/6.08.2008.
Din declarațiile martorilor audiați dar și din lucrările topografice realizate de către numitul la data de l5.02.2009 a rezultat că atunci când au fost efectuate măsurătorile în teren nu s-au mai găsit două clădiri ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare menționat anterior.
Pe de altă parte din planul de amplasament și delimitare a imobilului aflat la fila l4 din dosarul nr- al Judecătoriei Caracal, a rezultat că pe teren nu a mai fost găsit cuptorul din cărămidă și magazia, bunuri care au format obiectul vânzării.
În aceste condiții s-a constatat că reclamantul este o persoană vătămată în sensul art.2 pct. l lit. a din Legea 554/2004 ca urmare a emiterii deciziei de impunere nr. 205/26.06.2008 prin care s-a stabilit impozitul ce-l datorează pentru clădiri pe anii 2007 și 2008.
Această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei având în vedere că la stabilirea impozitului s-au avut în vedere 4 clădiri astfel cum rezultă din nota de calcul aflată la fila 36 din dosarul Judecătoriei Caracal.
Funcționarul primăriei avea posibilitatea să se deplaseze în teren pentru a verifica susținerile reclamantului în sensul existenței numai a două clădiri din cele cumpărate și în urma rezultatului să stabilească un impozit corect.
În fapt, nu s-a procedat astfel iar la stabilirea impozitului pentru clădiri s-a avut în vedere actul de vânzare cumpărare producându-se astfel un prejudiciu reclamantului.
În consecință s-a anulat această decizie și în parte înștiințarea de plată nr.2l75/2008 a Primăriei comunei cu privire la impozitul stabilit pentru clădiri, urmând a se emite decizie corespunzătoare,
Referitor la decizia de impunere nr. 206/2008 privind impozitul calculate pentru teren s-a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea hotărârilor 32/30.ll.2006 și 28/30.ll.2007 ale Consiliului Local, ce cuprind dispoziții cu privire la stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2007, respectiv 2008.
Cum aceste hotărâri nu au fost anulate, s-a prezumat că ele au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale iar calculul avut în vedere la întocmirea deciziei a cărei anulare se solicită a fost unul corect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că salariatul Primăriei comunei avea obligația să calculeze impozitul pe teren, în baza celor 4 zone stabilite de consiliul local, în conformitate cu prevederile art.247 pct.b Cod fiscal, însă prin abuz în serviciu acesta a întocmit hotărârile consiliului local, în care a înscris o singură zonă de impozitare, zona A, prejudiciind astfel din populația comunei.
A mai susținut că instanța nu a avut în vedere tabelul de mișcare parcelară întocmit de oficiul de cadastru, din care rezultă că 18.137 mp reprezintă teren neproductiv și ca atare trebuie să fie scutit de la plata impozitului în conformitate cu art.258 pct.4 din Codul fiscal.
Recurentul a mai invocat nepronunțarea instanței de fond cu privire la regularizarea impozitului, în condițiile în care a plătit un impozit în valoare de 1.105 lei cu chitanța nr.-/2008, care nu a fost scăzută din obligația sa și care trebuia clarificată prin acest proces.
Intimata pârâtă Primăria comunei a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că sumele înscrise în înștiințarea de plată nr.2175/2008 au fost corectate, iar impozitele pentru care au fost emise deciziile de impunere au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal.
Examinând sentința, în raport de criticile invocate și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Din actele depuse la dosar, rezultă că în sarcina recurentului reclamant, Primăria comunei a emis decizia de impunere nr.206/26.06.2008, prin care a stabilit obligația acestuia de a plăti cu titlu de impozit pe teren pentru anii 2007 și 2008 suma totală de 2625 lei.
Potrivit art.258 alin.1 Cod fiscal, impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
Dispozițiile pct.81 din HG 44/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, prevăd datele ce trebuie avute în vedere deconsiliul localpentru calculul impozitului aferent terenurilor situate în intravilanul și extravilanul localităților.
În speță, Consiliul local a stabilit prin Hotărârile nr.32/30.11.2006 și nr.28 din 30.11.2007 impozitele și taxele locale pentru anii 2007 și 2008.
Astfel, pentru impozitul pe teren s-a stabilit zona din intravilan și extravilan ca zonă A, precum și acordarea unei bonificații de 5% în cazul în care se face plata cu anticipație a impozitului până la data de 31 martie a anului respectiv.
Aceste acte administrative au fost aduse la cunoștința cetățenilor comunei prin afișarea la sediul autorității administrației publice locale.
Se mai reține că prin acțiunea formulată la instanță, recurentul reclamant a contestat deciziile de impunere cu privire la sumele stabilite cu titlu de impozit pe construcții și teren, însă nu a contestat hotărârile consiliului local mai sus arătate, prin care, așa cum s-a arătat, terenurile aparținând comunei, indiferent dacă sunt în intravilan sau extravilan au fost cuprinse într-o singură zonă, respectiv zona
Faptul că din actele depuse de reclamant la dosar, respectiv acel tabel de mișcare parcelară întocmit de oficiul de cadastru, rezultă că terenul reclamantului este neproductiv, este lipsit de relevanță juridică, în condițiile în care calculul impozitului s-a făcut având în vedere hotărârile consiliului local prin care, pentru toate terenurile s-a stabilit o singură zonă.
În consecință, cum aceste hotărâri au rămas valabile, nefiind anulate, în mod corect prima instanță a constatat legalitatea deciziei de impunere cu privire la terenuri.
Este nefondat și motivul referitor la nepronunțarea instanței cu privire la regularizarea impozitului, în condițiile în care prin acțiunea introductivă reclamantul nu a făcut o astfel de solicitare.
Față de cele expuse, Curtea apreciază nefondate toate motivele invocate și pe cale de consecință, în temeiul art.312 cod pr.civilă urmează să respingă recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 177 din data de 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Comunei și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/07.01.2010
Jud.fond:tin
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
