Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 865/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia civilă nr. 865/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI ROMÂNIEI - DIRECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV împotriva sentinței civile nr. 599 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind Curtea de Conturi (Legea nr. 94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimatul Consiliul Județean B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru intimatul Consiliul Județean B pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței tribunalului, având în vedere că Consiliul Județean B nu poate fi chemat în calitate de garant pentru obligațiile pe care le are în sarcină autoritățile publice locale, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Depune la dosar concluzii scrise.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prinîncheierea nr. 31/07.11.2007- înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. -/2007 - Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județ a sesizat tribunalul în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale, potrivit art. 71 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, pentru obligarea în solidar, a pârâților, și la recuperarea prejudiciului în cuantum de 13.813 lei și despăgubirilor civile aferente de 1.495 lei calculate până la 31.10.2007.
În conformitate cu art. 57 din Codul d e procedură civilă, Curtea de Conturi a solicitat introducerea în cauză a unității administrativ teritoriale.
Pârâții au formulat cerere de introducere în cauză a altor persoane, respectiv a numiților și - în calitate de director/respectiv secretar la Școala de Arte și Meserii. Instanța de fond dispus introducerea în judecată a celor doi, în calitate de intervenienți în nume propriu.
Cei doi intervenienți au formulat cerere de chemare în garanție a Sindicatului Liber din Învățământ și a Inspectoratului Școlar județean B, precum și Prefecturii Județului B și a Consiliului Județean
Chemata în garanție Instituția Prefectului B a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu există răspundere în privința existenței sau stabilirii cuantumului unor drepturi salariale pentru personalul din învățământ.
Consiliul Județean B, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, întrucât asumarea contractului colectiv de muncă s-a făcut numai în ceea ce privește unitățile de învățământ speciale și nu a celorlalte unități de învățământ.
Prin sentința civilă nr. 599 din 26.11.2008 Tribunalul Bacăua respins acțiunea, a respins cererile de intervenție și cererile de chemare în garanție pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 13.813 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului unității administrativ teritoriale, precum și la plata sumei de 1.495 lei despăgubiri civile. S-a avut în vedere că s-a acordat fără justificare legală un spor salarial de izolare rurală pentru personalul didactic auxiliar,fiind încălcate dispozițiile art. 49 (2) din Legea 128/1997 și cele ale art. 49 (3) din OUG 45/2003.
La stabilirea prejudiciului s-a avut în vedere art. 71 (2) din Legea 94/1992.
Indemnizația de 5 - 15% din salariul de bază s-a acordat avându-se în vedere împrejurarea că persoanele beneficiare își desfășurau activitatea în localități din mediul rural, în zone izolate geografic, precum și dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. J din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură în învățământ, cele ale art. 43 alin. 1 din Codul Muncii și art. 40 alin. 1 din HG 281/1993.
Respingerea acțiunii a avut drept consecință și respingerea cererilor de chemare în garanție.
Pentru aceleași considerente s-au respins și cererile de intervenție
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, Curtea de Conturi a României a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă
Hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9-11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, art. 49 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, art. 10 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999, art. 14 alin. 2-3 și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006.
Tribunalul nu a avut în vedere prevederile art. 31 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel teritorial, dispoziții care se regăsesc și în contractul unic nr. 2001/31.05.2005 emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996. Sunt de reținut dispozițiile art. 9 din contractul colectiv de muncă nr. 2001/2005.
Din aceste dispoziții legale rezultă că, urmare a negocierilor pentru încheierea contractelor colective de muncă, nu se pot stabili anumite drepturi salariale sau cuantumul acestora, ci doar includerea acestor drepturi în actele normativ elaborate de legiuitor. Instanța de judecată nu poate să decidă asupra naturii și cuantumului drepturilor salariale, atribut exclusiv al legiuitorului, așa cum a statuat și Curtea Constituțională.
În perioada octombrie 2004 - septembrie 2007 s-au efectuat, din creditele bugetare alocate capitoluluiÎnvățământ, titlul -cheltuieli de personal, plăți necuvenite personalului nedidactic și a celui didactic auxiliar care activau în unități școlare și preșcolare din comuna, plăți în sumă totală de 13.813 lei. Această sumă a fost acordată și achitată drept indemnizație de 5 - 15%în funcție de salariul de bază al funcției îndeplinite, în considerarea faptului că persoanele beneficiare își desfășurau activitatea în localități din mediul rural situate în zone izolate geografic, localitățile în cauză regăsindu-se în Hotărârea Guvernului nr. 167/2002. Această hotărâre se referă, însă, la indemnizațiile care se acordă personalului didactic calificat în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Efectuarea acestor cheltuieli nu a avut o bază legală, deși prin încheierea de sesizare a arătat care sunt dispozițiile legale încălcate: art. 49 alin. 2 din Legea nr. 128/1997; anexa III din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3451/2006.
Sunt de menționat și dispozițiile articolului unic din Hotărârea Guvernului nr. 174/2003 pentru modificarea art. 25 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 538/2001.
Răspunzători de plata necuvenită a sumei de 13.813 lei se fac: - primar, care nu a respectat dispozițiile art. 14 alin. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2203, precum și art. 14 alin. 2-3, art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006; și - referenți contabili, care au vizat pentru controlul financiar preventiv angajarea și ordonanțarea la plată a cheltuielilor în cauză, răspunderea revenindu-le conform art. 10 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999.
Sunt de reținut, de asemenea, dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
II. Se impune ca la judecarea recursului să se facă aplicarea art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Prin concluzii scrise, intimatul Consiliul Județean Bai nvocat, în raport de dispozițiile art. 60 din Codul d e procedură civilă, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că între Primăria comunie și Consiliul Județean B nu există nici un fel de raporturi juridice; pe fondul cererii de chemare în garanție, a susținut că aceasta este nefondată.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs și de dispozițiile legale aplicabile în materie,curtea de apelconstată următoarele:
Situația de fapt, necontestată de pârâți, este cea expusă de Curtea de Conturi în încheierea de sesizare a tribunalului și în recurs. Astfel, în perioada octombrie 2004 - septembrie 2007 s-au efectuat - din creditele bugetare alocate capitoluluiÎnvățământ, titlul -cheltuieli de personal- plăți necuvenite personalului nedidactic și a celui didactic auxiliar (secretar, muncitor, îngrijitori) care activau în unități școlare și preșcolare din comuna, plăți în sumă totală de 13.813 lei. Această sumă a fost acordată și achitată drept indemnizație de 5 - 15% în funcție de salariul de bază al funcției îndeplinite, în considerarea faptului că persoanele beneficiare își desfășurau activitatea în localități din mediul rural situate în zone izolate geografic, localitățile în cauză regăsindu-se în Hotărârea Guvernului nr. 167/2002.
Acordarea sporului salarial de izolare rurală s-a făcut prin asimilare cu indemnizația prevăzută de art. 49 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Art. 49 reglementează salarizarea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar, la alin. 2, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 349/2004, prevăzându-se că "personalul didactic calificatpotrivit art. 7, care desfășoară activitate didactică în mediul rural sau în localități izolate, primește o indemnizație de 5 - 80% din salariul de bază al funcției didactice îndeplinite, în raport cu zona geografică respectivă. pe zone și localități, în cadrul limitelor prevăzute de lege, se stabilesc de consiliile locale, cu consultarea reprezentanților federațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură din învățământ, în concordanță cu prevederile înscrise în hotărârile Guvernului cu privire la acordarea acestei indemnizații". În aplicarea acestui text, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 167/2002 privind aprobarea diferențierii pe zone geografice și localități a indemnizației ce se acordă personalului didactic calificat.
În privința drepturilor salariale suplimentare, drepturilor cu caracter social,altor drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 349/2004, prevede că acestea se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Un astfel de contract a fost încheiat atât la nivel național - Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004 - cât și la nivel teritorial, respectiv contractul colectiv de muncă la nivel teritorial pentru ramura învățământ înregistrat sub nr. 1138/23.03.2004; prevederile acestor contracte - art. 36 lit. j), respectiv art. 34 lit. j), au fost invocate de pârâți în susținerea legalității acordării sporului în litigiu. La art. 36 alin. 1 din Contractul de muncă nr. 5521/2004 sunt prevăzute drepturile salariale suplimentare asupra cărora părțile au convenit, între acestea fiind reglementat, la lit. j), sporul de 20% din salariul de bază pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în mediul rural, numai în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate, cu îndeplinirea condițiilor art. 8 alin. (2) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, cu modificările ulterioare; sporul reglementat de art. 49 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 este prevăzut la un alineat distinct al art. 36 (alin. 5).
Se observă că art. 36 alin. 1 lit. j) din Contractul de muncă nr. 5521/2004 prevede un spor în afara cadrului reglementat de Legea nr. 128/1997, fiind astfel nesocotite dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pe de altă parte, art. 36 alin. 1 lit. j) din Contractul de muncă nr. 5521/2004 face trimitere la o dispoziție legală inexistentă, respectiv art. 8 alin. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1997; art. 8 are doar un singur alineat în care, la lit. d), se prevede posibilitatea de acordare a unui spor de până la 20% din salariul de bază, pentru salariații care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în mediul rural numai în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate, iar laalin. 3 al lit. d)se prevede: " criteriile de acordare, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor". În cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției impuse de art. 36 alin. 1 lit. j) din Contractul de muncă nr. 5521/2004, respectiv îndeplinirea condițiilor art. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993; nu s-a făcut dovada stabilirii, de către ministerele și instituțiile abilitare, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor, a criteriilor de acordare, categoriilor de personal și mărimii concrete a sporului. Așadar, nu este îndeplinită condiția stabilită prin chiar contractele colective de muncă la nivel național și teritorial - ramură învățământ, Protocolul încheiat între Prefectura județului B, Consiliul Județean B, Inspectoratul Școlar al Județului B, Sindicatul Liber din Învățământ B și Sindicatul Învățământ Preuniversitar B (anexa nr. 4 din contractul de muncă la nivel teritorial) fiind irelevant sub aspectul îndeplinirii condiției analizate.
În plus, art. art. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 se referă la salariații care lucrează,potrivit contractului individual de muncă, în mediul rural numai în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate. Ori, în cauză, nu s-a făcut dovada că în contractele individuale de muncă ale persoanelor pentru care s-a acordat sporul sunt făcute mențiuni privind locul desfășurării activității.
Mai mult decât atât, Contractul de muncă 5521/2004 a fost încheiat, potrivit art. 9 alin. 1, pe durată de un an (în vigoare la data înregistrării acestuia), cu posibilitatea de prelungire; potrivit alin. 2, dacă contractul nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an. În cauză, nu s-a făcut dovada prelungirii contractului după anul 2005. Prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 20.01/31.01.2005 s-a prevăzut, la art. 3 alin. 2, că "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale"; totodată, este de reținut art. 9 care conține dispoziții referitoare la stabilirea fondurilor și constituirea surselor necesare pentru salarizarea și acordarea celorlalte drepturi prevăzute în contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, prevăzându-se că stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice se va face baza fondurilor aprobate. prevăzându-se, la alin. 2, că,părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare". Prin urmare, este de reținut susținerea recurentei potrivit căreia prin contractele colective de muncă nu se pot stabili anumite drepturi salariale ori cuantumul acestora, ci doar includerea acestora, ca efect al negocierilor, în actele normative elaborate de legiuitor, ca unică autoritate în măsură să le reglementeze.
Față de cele ce preced, se constată că hotărârea tribunalului a fost dată cu nesocotirea ori cu greșita aplicare a dispozițiilor legale analizate și, de aceea, hotărârea recurată urmează a fi modificată în parte, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, în privința modului de soluționare a sesizării făcute prin încheierea nr. 31/07.11.2007. Răspunderea celor trei pârâți va fi stabilită, pentru Primarul, în conformitate cu art. 14 alin. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003 - pentru perioada octombrie 2004 - 31 decembrie 2006 - și respectiv art. 14 din alin. 2-3 și art. 23 din Legea nr. 236/2006 (care, prin art. 86, abrogat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003) - pentru perioada 1 ianuarie - septembrie 2007; pentru referenții contabili și, răspunderea va fi stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/1999.
Fiind îndeplinite condițiile art. 591 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va fi instituit sechestrul asupra bunurilor celor trei pârâți, în limita valorii prejudiciilor constatate.
Sub aspectul cererilor de chemare în garanție hotărârea recurată urmează a fi menținută. Protocolul încheiat între Prefectura județului B, Consiliul Județean B, Inspectoratul Școlar al Județului B, Sindicatul Liber din Învățământ B și Sindicatul Învățământ Preuniversitar B (anexa nr. 4 din contractul de muncă la nivel teritorial) nu poate fi reținut ca izvor al obligației de garanție. Acest protocol a fost încheiat în temeiul art. 39 din Contractul colectiv nr. 5521/2004 care prevedea obligația inspectoratelor școlare și unităților/instituțiilor de învățământ, împreună cu organizațiile sindicale teritoriale afiliate la federațiile sindicale reprezentative de a face "demersuri în vederea încheierii unor protocoale cu prefecturile, consiliile județene și locale, în care să fie prevăzute obligațiile concrete ce revin părților semnatare ale protocoalelor și sursele de finanțare a cheltuielilor unităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar". În cauză, un astfel de protocol a fost încheiat pur formal, adică a reprodus anexa 4 din Contractul de muncă 5521/2004 care reglementa proiectul cadrul al protocolului, fără a fi rezultatul unor negocieri și al identificării unor surse concrete de finanțare. O astfel de reproducere a protocolului cadru a determinat un act în care nu sunt prevăzute, pentru chemații în garanție, obligații concrete în legătură cu plata drepturilor salariale pentru salariații din învățământ; singurele obligații sub acest aspect sunt în sarcina Consiliului Județean B, însă se referă la cazul particular al învățământului special. În legătură cu acest ultim chemat în garanție este de făcut mențiunea că soluția primei instanțe nu poate fi modificată în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesual pasive întrucât sub acest aspect hotărârea nu a fost recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul contencios administrativ formulat de recurentul - reclamant CURTEA DE CONTURI ROMÂNIEI - DIRECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV împotriva sentinței civile nr. 599 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți, și, intimații chemați în garanție: CONSILIUL JUDEȚEAN B, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI B, PREFECTURA B și SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B, intimații - intervenienți în nume propriu și și intimata - parte civilă COMUNA prin primar în calitate de parte prejudiciată.
Modifică în parte sentința civilă nr. 599 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Admite sesizarea formulată de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Județul B prin încheierea nr. 31/07.11.2007.
Obligă în solidar pârâții, și la plata prejudiciului în cuantum de 13.813 lei creat bugetului unității administrativ teritoriale, județul B, sumă la care se adaugă despăgubirile civile aferente de 1.495 lei.
Instituie sechestru asigurător asupra bunurilor pârâților, și până la concurența sumei de 15.308 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Pt.Judecător, - - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - |
Pt. Grefier, - GREFIER SECȚIE |
Red.
Red.
Tehnored. 14 ex.
20 nov. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
