Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 224/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 31.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.224
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.02.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta și chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.922/03.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta și chemata în garanție recurentă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 19.02.2008, întâmpinare din partea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei și chematei în garanție - recurente pune concluzii de admitere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.922/03.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR - prin T și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa efectuării procedurii prealabile și a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de T, începând cu data de 01.10.2005.
Obligă pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T, la plata către reclamant a primei de concediu aferenta anilor 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate aferent anului 2005, sume ce vor fi actualizare în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obliga pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți către Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În considerentele hotărârii, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr. 6650/30/18.09.2007 reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și T, solicitând obligarea pârâților la plata primelor de concediu cuvenite pe anii 2004 - 2006, conform art.37 pct. 2 nr.OG38/2003, precum si plata sporului de fidelitate cuvenit pe anul 2005, prevăzut de art. 6 OG38/2003, actualizate în raport cu rata inflației și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare acordării drepturilor solicitate.
În motivarea acțiunii, se arată că prin art.37 pct.2 din nr.OG38/2003, s-a prevăzut că polițiștii au dreptul, la plecarea în concediul de odihnă la o primă de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, iar de la data intrării în vigoare a nr.OG38/2003, reclamantul nu a beneficiat de aceasta dispoziție legală, aceasta fiind suspendată odată cu intrarea în vigoare. Chiar dacă a fost suspendat, nu se poate reține că acest drept nu a existat, suspendarea nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pe anii 2004 - 2005. considera astfel, ar contravenii prev.art.53 din Constituția României și art.1 din Protocolul din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Pe de alta parte art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit iar potrivit art. 53 restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o si fără a aduce atingere existentei dreptului.
De asemenea se mai arată că potrivit art. 38 din Codul muncii salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la aceste drepturi sau limitarea lor este lovită de nulitate. S-a mai invocat totodată decizia nr. XII/5.02.2007 a Jc are a stabilit că polițiștilor li se cuvine prima de concediu pe anii 2004 - 2006.
Referitor la plata sporului de fidelitate se arată că acesta este stabilit prin art. 6 nr.OG38/2003 iar pentru anul 2005 fost suspendată în baza art. 2 al.1 nr.OUG118/2004. Chiar dacă a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu au existat întrucât plata sporului a fost reluata în 2006 iar dispozițiile de suspendare nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul A, s-a opus la admiterea acțiunii, arătând ca disp.art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, au fost suspendate succesiv prin prev.art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, până la 31.12.2004 și prin art.8 al.7 din Legea nr.511/2004, până la 31.12.2005, iar Curtea Constituțională prin Decizia nr.38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din legile bugetare anuale.
Se mai arată că bugetul Iaf ost aprobat prin Legea nr.379/2005, care la art.5 al.5, menține starea de suspendare a acestor drepturi, astfel încât plata ar presupune încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare. Mai mult, în toate actele normative susmenționate este prevăzută obligația ordonatorilor principali de credite, să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate în anexele la legile bugetare, astfel încât de vreme ce drepturile pretinse au fost suspendate pe anii 2004 - 2006 în bugetul nu au fost prevăzute nici sumele necesare efectuării acestor plăți.
Totodată, paratul Iaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu motivarea că potrivit nr.HG 386/2007, bugetul de stat este gestionat de, iar în ipoteza admiterii acțiunii, acesta trebuie să vireze sumele necesare efectuării acestor plăți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar prin T, s-a opus la admiterea cererii de chemare în garanție, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța reține că, disp.art.91 ind.1 din Legea nr.215/2006, prevăd competența instanțelor de contencios-administrativ în cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici, iar trimiterea la instanța de contencios-administrativ, este o trimitere la aplicarea Legii nr.554/2004.
Cu toate acestea, prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, privind procedura prealabila, nu sunt aplicabile în speță, întrucât ele vizează situația în care o persoana se consideră vătămată într-un drept al său, sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Deci, nu în toate situațiile în care se stabilește competența instanței de contencios-administrativ este necesară și îndeplinirea procedurii prealabile, ci doar în cazul existenței unui act administrativ vătămător așa cum este definit actul administrativ la art.2 lit. c din Legea nr.554/2004, nu și în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a tăcerii autorităților sau instituțiilor publice, textul de lege referindu-se la vătămarea produsă printr-un act administrativ unilateral.
Ca atare în speță, în lipsa unui act administrativ unilateral, reclamantul nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, aflându-se în fapt în fața unei tăceri a instituțiilor publice, astfel încât, instanța a respins excepția invocată de
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a, instanța reține faptul că, neavând calitatea de ordonator principal de credite, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plată instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ, REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, DIRECȚIA FINANCIARĂ A MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul și a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila și
Câtă vreme reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea în judecată a pentru alocarea sumelor necesare plăților pretinse instanța apreciază că nu se poate proceda, ca efect al admiterii acțiunii, și la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul, fiind incompatibilă calitatea de pârât, direct obligat, cu aceea de chemat în garanție.
Și T prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, începând cu data de 01.10.2005 de când reclamantul nu a mai avut raporturi de serviciu cu T, dată de la care prin Dispoziția S/2500 a s-a organizat acest serviciu în Secția Regională de Poliție Transporturi T, ca structură teritorială aflată în subordonare centrală Direcției de Poliție Transporturi din cadrul, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul a depus la dosar Adresa nr. -/57, din 13.11.2007, a, și T Compartimentul Financiar - Contabil, din care rezultă că drepturile sale salariale sunt achitate de T, situație față de care, tribunalul respinge excepția invocată de T, privind lipsa calității sale procesuale pasive, începând cu data de 01.10.2005.
Față de actele existente la dosar, instanța reține pe fond că reclamantul, are calitatea de funcționar public civil cu statut special - polițist conform art.1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Raportat la aceasta calitate, îi sunt aplicabile prevederile art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora "la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu".
Conform art.1 al.1 din Legea nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din Legea nr.215/2006 de modificare a Legii nr.188/1999, ce stabilesc competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public; dreptul la prima de concediu este o componenta a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, că disp.art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003 s-a suspendat până la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din Legea nr.511/1004 până la 31.12.2005 și prin art.5 al.5 din Legea nr.379/2005 a fost suspendata până la 31.12.2006.
Nu se poate reține, susținerea reclamantului că aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003.
De altfel și Curtea Constituțională sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 si nr.511/2004, a respins excepția.
Cu toate acestea, nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003, nu există câta vreme dispozițiile legale ce-l consacră, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale.
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din nr.OG38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute, pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
În acest sens s-a pronunțat și JBp rin decizia de admitere a recursului în interesul legii nr. XII/5.02.2007 publicată în din 30.10.2007 în care a reținut că potrivit art. 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
Concluzionând că obligațiile cuprinse în nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, precum și cele ale Legii nr. 511/2004 și 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca în aplicarea art. 37 al.2 teza nr. 38/2003,prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004 - 2006.
Văzând și caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, conform art. 329 al. 3. proc. civ. instanța a proceda la admiterea acțiunii reclamantului urmând a obliga pârâții la plata către acesta a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferenta anilor 2004 - 2006 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru a se asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanta prin neplata la termen a acestor sume.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța reține că reclamantul, are calitatea de funcționar public cu statut special - polițist. În această calitate, beneficiază de prev.art.6 din nr.OG38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Este adevărat că, prin disp.art.2 al.1 din nr.OUG118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din nr.OG38/2003, dar nu se poate considera că drepturile stabilite prin art.6 din nr.OG38/2003, nu există, câtă vreme dispozițiile legale ce-l consacră, sunt în vigoare, în prezent nemaifiind suspendată aplicarea acesteia, iar pe de altă parte aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale; plata sporului de fidelitate a fost reluată pentru anul 2006.
Disp.art.6 din nr.OG38/2003, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta lui, conform celor reținute și la prima de concediu.
Hotărârea suscitată a fost atacată cu recurs de către T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea în parte a deciziei civile nr.922/CA/03.12.2007 pronunțată în primă instanță de Tribunalul Timiș în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca pârât; în sensul constatării prematurității sau inadmisibilității acțiunii reclamantului sau respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, citat în calitate de pârât, deoarece, pe de o parte, între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există absolut nicio relație de serviciu sau raport de muncă, iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite,respectând procedura reglementată potrivit art.16 - 30 din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, reglementări legale care erau în vigoare pentru perioada la care se face referire în acțiune.
Astfel, art.18 alin.2 lit. b) și art.28 lit. e) din Legea nr.500/2002, modificată privind finanțele publice, prevede că:
"Art.18 - 2) Guvernul asigură: - b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege".
"Art.28 - Elaborarea bugetelor - Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza: - e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -".
Ministerul Internelor și reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plată un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Atribuții în angajarea si salarizarea reclamantului are în exclusivitate numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel în aceste relații.
Cu privire la fondul cauzei, luând în considerare caracterul de contencios administrativ al acțiunii formulate de reclamant, apreciază că se impunea admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile reglementată de dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, actualizată.
Reclamantul nu s-a adresat pârâtului cu o cerere pentru a i se acorda primele de concediu și sporul de confidențialitate, înainte de înregistrarea pe rolul Tribunalului Timișa cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții, având în vedere caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, precum și faptul că reclamantul nu a depus dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile se impunea admiterea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii.
Cu privire la fondul cauzei, consideră că se impunea respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată pentru motivele invocate de pârâți prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră a depus întâmpinare, prin care reiterează excepția lipsei sale de calitate procesuală, pe care Curtea nu o va lua în discuție în lipsa unui recurs declarat de această parte și a unor motive de ordine publică.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T se găsește nefondat și se va respinge ca atare, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală sub toate aspectele, conform considerentelor expuse, pe care Curtea și le va însuși.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă din reglementările Legii nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, citate de recurent, potrivit cu care, acesta răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat,ținând seama de propunerile de cheltuieli emise de ordonatorii principali de credite, având așadar un rol esențial în alocarea fondurilor bugetare în scopul realizării drepturilor salariale care fac obiectul acțiunii.
Excepția inadmisibilității acțiunii în lipsa efectuării procedurii administrative prealabile, conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, a fost corect soluționată de tribunal cu motivarea că tăcerea organului administrativ nu impune ca înainte de a se adresa instanței, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim să se adreseze autorităților publice, legea făcând referire logică, la existența în acest caz a unui act administrativ vătămător.
Pe fondul cauzei au fost aduse argumente detaliate în susținerea legalității și temeiniciei drepturilor pretinse prin acțiune, cu referire la deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, la interpretarea prevederilor legale care au acordat drepturile bănești în discuție, a căror suspendare prin legile bugetare nu echivalează cu înlăturarea lor, fiind drepturi legal câștigate.
În consecință, recursul de față se va respinge.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, împotriva sentinței civile 922/CA/03.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/28.03.08
TEHNORED:/31.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
