Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 286/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--07.02.2008
DECIZIA CIVIL NR.286
Ședința public din 06.03.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECTOR: - LIBER
JUDECTOR: - - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția General a Finanțelor Publice A, în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B împotriva sentinței civile nr.9/08.01.2008, pronunțat de Tribunalul Arad, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanta intimat și pârâtele intimate Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale în nume propriu și în reprezentarea Autoritții Naționale a Vmilor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint consilier juridic în reprezentarea recurentei, lips fiind celelalte prți.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, reprezentantul recurentei depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicit admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.9 din 8 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Arad, în dosarul nr.-, s-au respins excepțiile invocate de pârâți și a fost admis acțiunea precizat exercitat de reclamanta împotriva pârâților Autoritatea Național a Vmilor B, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale T și-n consecinț pârâții au fost obligați s plteasc reclamantei despgubiri reprezentând prima de concediu aferent anilor 2001-2006 în valoare brut actualizat la data de 21.12.2006, în sum de 3234 lei, sum ce se actualizeaz la data plții.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea înregistrat la data de 06.11.2007 și precizat (fila 18), reclamanta a chemat în judecat pe pârâții Autoritatea Național a Vmilor B - Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Ministerul Economiei și Finanțelor B și a cerut obligarea acestora la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pân la data plții efective.
În motivarea acțiunii reclamanta arat c în calitate de funcționar public, în temeiul art.34(2) din Legea nr.188/1999, republicat, avea dreptul pe lâng indemnizația de concediu la o prim egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu care se impoziteaz separat, dar datorit faptului c prin legi succesive aplicarea dispozițiilor art. 34 (2) din Legea nr. 188/1999 a fost suspendat pentru anii 2001 - 2006 nu au beneficiat de acest drept.
Reclamanta consider c, prin suspendarea aplicrii dispozițiilor art. 34 (2) acest drept nu s-a pierdut ci conform art. 64 (2) din Legea nr. 24/2000 la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectat de suspendare reintr de drept în vigoare și ca urmare beneficiaz de prima de concediu și pentru perioada 2001 - 2006.
În dovedirea cuantumului despgubirilor cerute reclamanta a depus nota de calcul întocmit de T (fila 19).
Prin întâmpinare pârâta Autoritatea Național a Vmilor B prin Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale Tai nvocat excepția de necompetenț material a Tribunalului Arads soluționeze acțiunea, cerând declinarea cauzei la Curtea de Apel Timi șoara, cu motivarea c pârâta fiind organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridic în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivit art.3 (1) Cod procedur civil, revine curților de apel competente s soluționeze procesele și cererile în materie de contencios administrativ.
Pârâta a invocat și excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevzute de art.7 (1) din Legea nr.554/2004 și excepția de prescripție a dreptului la acțiunile pentru drepturile salariale reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2003 raportat la prevederile art. 166 (1) Codul Muncii, care prevede un termen de prescripție de 3 ani, care curge de la data la care drepturile respective era datorate.
Pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiat, cu motivarea c aplicarea prevederilor art.34 (2) din Legea nr. 188/1998 fiind suspendat în perioada 2001-2006, în aceast perioad nu au produs efecte juridice, reclamanta neavând dreptul la prima de concediu în perioada în care aceste prevederi nu erau aplicabile.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea formulat prin Direcția General a Finanțelor Publice Aai nvocat excepția de prescripție a dreptului la acțiune pentru despgubirile aferente anilor 2001-2003 raportat la prevederile art.3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția
extinctiv potrivit creia termenul prescripției este de 3 ani și art.283 (1) Codul Muncii.
În ședința public din 8.01.2008, pârâtul a invocat și lipsa calitții sale procesuale pasive, întrucât reclamanta nu se afl în raporturi de serviciu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiat, cu motivarea c în perioada 2001-2006, prevederile art.34 (2) din Legea nr. 188/1998, fiind suspendate prin legi succesive, reclamanta nu este îndreptțit la prima de concediu.
Instanța a respins excepția de necompetenț material a Tribunalului Arad de a soluționa acțiunea, având în vedere c reclamanta a fost salariata Direcția Regionale Vamale A, așa cum rezult din Decizia nr.1209/17.09.2002 și anexa la aceasta (fila 22, 23) și copia contractului de munc și ca urmare potrivit art.10 alin.1 și 3, competența de soluționare a acțiunii verine Tribunalului Arad.
A respins, de asemenea și excepția de prescripție a dreptului la acțiune pentru urmtoarele considerente.
Potrivit art.7 (1) din Decretul-Lege nr. 167/1958, prescripția începe s curg din momentul în care se naște dreptul la acțiune. Ori aplicarea drepturilor referitoare la prima de concediu a fost suspendat pentru anii 2001-2006 prin prelungirea termenului inițial, aceast suspendare având consecinț întreruperea prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii dreptului la prima de concediu și ca urmare termenul de prescripție nu începe s curg de la data plecrii în concediu a reclamantei ci de la data încetrii efectelor actului de suspendare.
Cum suspendarea aplicrii dispozițiilor privind prima de concediu a încetat la data de 31.12.2006, Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, ne mai cuprinzând dispoziții de suspendare, acțiunea reclamantei este introdus înuntrul termenului de prescripție și pentru perioada 2001-2003.
De altfel, prin nr.OUG 146/19.12.2007 s-a stabilit dreptul funcționarilor publici de a beneficia de contravaloarea primelor de concediu pentru perioada 2001-2006.
Instanța a respins și excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere c potrivit art.1 din nr.HG532/2007, privind organizarea și funcționarea, aceast instituție se organizeaz și funcționeaz ca organ de specialitate al administrației centrale cu personalitate juridic în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul fiind ordonator principal de credite, iar potrivit art.7 din nr.OUG 146/2007, ordonatorii principali de credite au obligația s asigure aplicarea prevederilor ordonanței din economiile obținute la cheltuielile de personal din posturile vacante.
Revenind la fondul cauzei din actele dosarului instanța a reținut c reclamanta în calitate de funcționar public din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T prin transferare de la Direcția Regional Vamal A, a formulat prezenta acțiune, întrucât în perioada 2001-2006 nu i s-a acordat prima de concediu la care avea dreptul conform art.33 (2) din Legea nr. 188/1999 devenit art.34 (2) dup republicarea legii în anul 2004.
Potrivit art.34(2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicat, "funcționarul public are dreptul, pe lâng indemnizația de concediu, la prim egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu, care se impoziteaz separat".
Aceste dispoziții au fost suspendate prin art.3 alin.l din nr.OUG33/2001, art.32 din Legea nr.744/2001 și art.12 din Legea nr.743/2001 pân la data de 31.12.2002. De asemenea, prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002 a fost suspendat aplicarea acestor prevederi pân la 31.12.2003, iar prin art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003 au fost suspendate din nou prevederile privind plata primei de concediu pân la data de 31.12.2004. Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.511/2004 a suspendat aplicarea prevederilor privind prima de concediu pân la data de 31.12.2005, iar Legea bugetului de stat pentru anul 2006 nr.379/2005 a prelungit suspendarea pân la 31.12.2006.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2005 nu s-a a mai prevzut aceast suspendare și ca urmare conform art.62(2) din Legea nr.24/2004 republicat, care prevede c la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectat de suspendare reintr în vigoare, dispozițiile art.34(2) din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare începând cu 1.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a fcut referire impune deci, s se rețin ca dreptul la prima de concediu de odihn pentru funcționarii publici a fost introdus prin art.34(2) din Legea nr.188/1999 republicat (fost 33(2)) și și-a produs efecte de la data de 1 ianuarie 2001, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivaleaz cu însși înlturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legal nu i-a fost înlturat existența pentru anii 2001-2006.
Astfel, pentru ca un drept s nu devin doar o obligație lipsit de conținut, ceea ce ar constitui o îngrdire nelegitim a exercitrii lui, un atare drept nu poate fi considerat c nu exist în perioada 2001-2006, pentru c exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlturat, întrucât s-ar ajunge la situația c un drept patrimonial, a crui existenț este recunoscut, s fie vidat de substanța sa și, practic, s devin lipsit de orice valoare.
Având în vedere prevederile art.93 din Legea nr.188/1999 republicat, potrivit crora dispozițiile acestei legi se completeaz cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementrile de drept comun civile, administrative sau penale, dup caz, în msura în care nu contravin legislației specifice funcției publice și prevederile art.l61(4), art.292 alin.1 și 295(2) din Legea nr.53/2002 Codul Muncii și art.1082 Cod civil, instanța a acordat reclamantei daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizrii monedei naționale în perioada 2001-2006, calculate conform coeficienților de inflație prin Nota de calcul (fila 19) depus și necontestat de pârâți.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse și prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea precizat și a obligat pârâții s plteasc reclamantei despgubiri reprezentând prima de concediu pentru perioada 2001-2006 în valoare brut actualizat pân la 31.12.2006 în sum de 3.234 lei, sum ce va fi actualizat la data plții.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs pârâta A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii faț de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada anilor 2001, 2002 și 2003 precum și excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Pe fond, recurenta solicit respingerea acțiunii, având în vedere c plata primelor de concediu a fost suspendat printr-o serie de acte normative pân la data de 31 decembrie 2006.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotrârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedur civil, rezult c prima instanț a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea precizat a reclamantei și a obligat pârâții la plata primelor de concediu aferente anilor 2001-2006, actualizate la data plții.
Prima instanț în mod corect a respins excepțiile invocate de pârâtul și a apreciat c acțiunea reclamantei nu este prescris, deoarece, acordarea dreptului la plata primelor de concediu a fost doar suspendat, pân la 31 decembrie 2006, de când s-a nscut dreptul la acțiune, iar pârâtul are calitate procesual pasiv fiind ordonator principal de credite.
De asemenea, nici criticile pe fond invocate de recurent nu sunt întemeiate, deoarece reclamanta având calitatea de funcționar public, are dreptul s primeasc primele de concediu aferente anilor 2001-2006, dreptul su fiind doar suspendat prin legi succesive pân la 31 decembrie 2006, când s-a nscut dreptul la acțiune. Corect s-a reținut, în acest sens, și apariția OUG nr.146 din 19 decembrie 2007, potrivit creia, funcționarii publici au dreptul s primeasc primele de concediu pentru anii 2001-2006.
Pentru aceste considerente, instanța constat c motivele de recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate, astfel c în temeiul prevzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedur civil, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul DGFP A, în reprezentarea împotriva sentinței civile nr.9 din 8 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Arad, în dosarul nr.-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 6.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./07.04.2008
Tehnored. /11.04.2008
Ex.2
Prim instanț: Tribunalul Arad - judectori,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
