Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 974/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.974/R-
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat - din Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.385/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,-, Inspectoratul de Poliție al Județului A cu sediul în Pitești,-, jud.A și Ministerul economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești,-, jud.A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat - pentru recurenții reclamanți și consilier juridic pentru intimatul pârât A, lipsă fiind ceilalți intimați pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care către grefier ul de ședință, învederează instanței faptul că intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare.
Apărătorul recurenților reclamanți depune la dosar precizare la cererea de chemare în judecată în privința recurentului reclamant în sensul că acesta solicită drepturile salariale aferente perioadei 15.09.2004-15.12.2006.
Față de această precizare, reprezentantul intimatului pârât A invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă pentru perioada 2002-2004, solicitând admiterea acestei excepții.
Apărătorul recurenților arată că este de acord cu admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a intimatului pârât A pe perioada 2002-2004.
Cu privire la recurs, susține oral motivele așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât A, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 27.03.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș cererea formulată de reclamanții, și, prin care au solicitat obligarea pârâtului A să le plătească despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, obligarea aceluiași pârât IPJ A să plătească despăgubirile respective, corespunzător salarizării ofițerilor de poliție judiciară detașați la. și începând cu data de 01.04.2008, actualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor de a asigura fondurile necesare plății acestor drepturi, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt ofițeri de poliție judiciară desemnați ca organe de cercetare penală ale poliției judiciare, numiți prin ordin al MIRA, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sunt încadrați la IPJ, care le plătește drepturile salariale.
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție, ofițerii de poliție judiciară, detașați la. primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004, iar actul normativ respectiv conține prevederii discriminatorii, cu privire la salarizarea polițiștilor, prevederi ce contravin art.2 alin.3 din nr.OG137/2000.
În cauză nu există un scop legitim care să justifice dezavantajarea reclamanților prin neacordarea sporului de 30% în perioada pretinsă prin acțiune, astfel că aceștia au fost supuși unui tratament discriminatoriu față de polițiștii de poliție judiciară care au beneficiat de acest spor, având în vedere că au aceleași atribuții ca ofițerii de poliție judiciară detașați la.
Prin neacordarea acestui spor s-a creat o inegalitate de tratament și o discriminare față de cei care beneficiază de acest spor. Reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor de la data de 1.09.2002, data când s-au aplicat dispozițiile nr.OUG43/2002, și până la data de 31.03.2006, data anterioară intrării în vigoare a nr.OUG27/2006, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății.
Pentru aceleași considerente au dreptul ca, începând cu data de 1.04.2007, să li se plătească un salariu corespunzător ofițerilor de poliție judiciară detașați la, care beneficiază de alți indici de salarizare, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății.
Prin sentința nr.385/CA/20 iunie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal a constatat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, a constatat ca fiind prescrise pretențiile reclamanților pentru perioada anterioară datei de 27.03.2005, și a respins ca neîntemeiată acțiunea îndreptată împotriva celorlalți pârâți.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, având ca obiect un drept patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", termen care este de 3 ani, astfel cum se prevede la art.3, din același act normativ. Ca atare, acțiunea reclamanților nu poate privi decât ultimii 3 ani calculați de la data introducerii acțiunii, respectiv perioada 27.03.2005 - 27.03.2008.
Dispozițiile art.27 alin.4 din nr.OUG43/2002, precum și ale nr.OUG27/2006, la care au făcut trimitere în acțiune, se referă la salarizarea polițiștilor de poliție judiciară numai pe perioada cât aceștia au fost detașați la. Ca atare, această salarizare nu are caracter permanent, ea încetându-și efectele odată cu detașarea. Nu s-a dovedit de către reclamanți că au fost detașați la. iar acest organ nu le-a achitat drepturile salariale cuvenite, potrivit legii. Nu există discriminare între reclamanți și polițiștii detașați la. cu privire la salarizare, salariul de bază și sporuri.
Această problemă de drept a fost dezlegată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârile nr.418 și 419/2007, care a statuat că nu există discriminare.
Este dreptul legiuitorului ca, în raport de competențele ce decurg din calitatea de ofițeri de poliție și judiciară și apartenența la o anume structură, să stabilească salarizarea diferențiată între polițiști.
Cu privire la perioada pretinsă, instanța a constatat și reținut că reclamanții, prin acțiunea formulată de apărător, au solicitat acordarea drepturilor pentru perioade anterioare datei angajării, situație inadmisibilă.
Astfel, prin acțiune se solicită acordarea drepturilor începând cu anul 2002, iar reclamanții au desfășurat activitate astfel: reclamantul în perioada 2002 - 30.07.2005, când a fost trecut în rezervă, în perioada 2002 - 29.10.2006, când a fost pus în rezervă, iar numai în perioada 15.09.2004 - 15.12.2006, ceea ce nu poate duce decât la concluzia că acțiunea a fost formulată cu rea credință.
Pe cale de consecință, este neîntemeiată și cererea acestora de obligare a pârâtului de a asigura fondurile necesare plății drepturilor pretinse prin acțiune.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sunt ofițeri de poliție judiciară, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, încadrați în cadrul IPJ A care le acordă drepturile salariale legale. Potrivit art.28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor menținut și prin OUG nr.24/2004. Aceste acte normative sunt discriminatorii în privința reclamanților și contravin dispozițiilor OG nr.137/2000, art.2 alin.3. În speță, nu există nici un spor legitim care să justifice dezavantajarea reclamanților prin neacordarea aceluiași spor de 30%, întrucât reclamanții au aceleași atribuții ca și ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA și aceeași răspundere în efectuarea urmăririi penale și a măsurilor ce pot fi luate în cursul urmăririi penale.
Art.6 din Codul muncii stipulează că salariații care prestează o muncă au dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Intimatul a formulatîntâmpinaresolicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamanții nu suportă nicio discriminare în raport cu ofițerii detașați la DNA, sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară cuvenindu-se, în mod strict, persoanelor prevăzute prin OUG nr.43/2002, Legea nr.78/2000 și OG nr.83/2000. Distincția între persoanele respective și ceilalți ofițeri de poliție ca și reclamanții, se face în raport de criteriul naturii activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, și cel al rangului instanței sau al parchetului unde funcționează beneficiarii acestor sporuri.
La termenul de astăzi, apărătorul recurenților-reclamanți a depus la dosar oprecizare scrisăa cererii de chemare în judecată, arătând că pentru reclamantul se solicită drepturile prevăzute în acțiune pentru perioada 15.09.2004 - 15.12.2006, întrucât doar în această perioadă reclamantul a fost angajat al IPJ
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea constată că intimatul pârât IPJ A nu are calitate procesuală pentru pretențiile bănești solicitate de aferente datei de 15.09.2004, întrucât până la acel moment reclamantul a fost angajat al IGPR - Direcția Cercetări Penale, iar nu al IPJ Cererea de micșorare a câtimii pretențiilor reclamantului respectiv, depusă în fața instanței de recurs, nu poate fi luată în considerare, întrucât a fost formulată de avocatul reclamantului, care nu a prezentat o procură specială în sensul acestui act de dispoziție.
Deși reclamanții nu aduc o critică exactă împotriva sentinței, ci reiau motivele cererii de chemare în judecată, fără critica în mod expres nici reținerea de către prima instanță a excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea examinează sentința în întregime, având în vedere dispoz. art. 3041.proc.civ.
Se constată, astfel, că prima instanță a dat o corecta interpretare a faptelor și normelor juridice cu care a fost învestită.
În mod corect a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cu 3 ani anterioară momentului formulării cererii de chemare în judecată, reclamanții neinvocând nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.
În mod corect a apreciat prima instanță și asupra netemeiniciei pretențiilor aferente perioadei pentru care nu era incidentă excepția prescripției extinctive.
Reclamanții nu dețin nicio hotărâre adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în privința lor, hotărâre din care să rezulte că aceștia suferă o discriminare din punct de vedere al salarizării în comparație cu ofițerii detașați la DNA.
Se constată că acțiunea din speță nu este promovată nici în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000/R, chiar dacă sunt invocate dispozițiile de principiu din acest act normativ.
În aceste condiții, un angajator nu poate fi obligat pe cale judecătorească să acorde un drept salarial neprevăzut de lege pentru angajații săi, pentru similitudine aparentă cu alte categorii de angajați și de angajatori.
Pe de altă parte, în speță, nu există o discriminare în sensul invocat de reclamanți. Așa cum a reținut și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârile nr.418 și 419/2007, acordarea sporului de 30% ofițerilor din cadrul DNA și neacordarea acestui spor și ofițerilor de poliție din cadrul MIRA nu reprezintă o discriminare a acestora din urmă.
Chiar dacă sunt ofițeri de poliție judiciară și chiar dacă, în perioada arătată în acțiune și neprescrisă, aparent au desfășurat același tip de atribuții ca și colegii lor de la DNA, reclamanții nu au fost detașați la DNA și nu și-au exercitat atribuțiile în respectiva structură judiciară și în condițiile proprii acesteia în activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție. Prin urmare, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 28 din OUG nr.43/2002 în privința sporului de 30% din salariul de bază lunar.
Acordarea sporului de 30% pentru polițiștii detașați la DNA a fost apreciată de legiuitor ca fiind justificată de gradul ridicat de risc și de complexitate caracteristice activității specializate de combatere a infracțiunilor de corupție desfășurată la nivelul respectiv și în structura respectivă, reclamanții făcând parte din altă structură instituțională și nefiind investiți cu atribuții de același conținut, chiar dacă aparent de aceeași formă.
Nu este întemeiată nici solicitarea de acordare a despăgubirilor calculate prin raportare la indicii de salarizare aplicați ofițerilor de la DNA prin OG. 27/2006, reclamanții având legi proprii de salarizare și, pentru rațiunile de mai sus, nejustificând primirea unor despăgubiri pentru pretinsa lor discriminare.
Curtea mai reține și faptul că MEF nu poate avea calitate procesuală în obligația de a asigura fondurile necesare plății despăgubirilor solicitate de reclamanți, având în vedere inexistența unui raport juridic între MEF și reclamanți, precum și atribuțiile MEF - prev. de Legea nr. 500/2002- care nu sunt legate de întocmirea și gestionarea bugetul din care s-ar pretinde plata despăgubirilor reclamanților.
Pentru cele expuse, văzând și dispoz. art. 312 alin. 1-3.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.385/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului A și Ministerul economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
06.11.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
