Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 902/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 902/R/CA/2008
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 600/CA/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Conform planificării ședințelor de judecată pentru semestrul II 2008, pentru data de 09.09.2008 completul de judecată C1 recurs () este compus din judecătorii: - -, - - și. Domnul judecător fiind lipsă, potrivit procesului-verbal de absență întocmit la data de 09.09.2008, în conformitate cu art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatarul ales al contestatorului reclamant, avocat și reprezentantul intimatului, consilier juridic, lipsind contestatorul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: reprezentantul intimatului depune la dosar delegația de reprezentare juridică a acestuia și întâmpinare, din care un exemplar se înmânează mandatarei contestatorului.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Mandatara contestatorului solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost motivată.
Învederează faptul că instanța de recurs, în mod greșit, a apreciat că numitului nu-i sunt aplicabile prevederile Codului Muncii, dat fiind calitatea sa de funcționar public - polițist, astfel că. nr. 400/2004 se coroborează doar cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu cu prevederile Codului Muncii.
Pentru considerentele expuse pe larg în scris, mandatara contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, apreciind că instanța de recurs a comis două greșeli materiale. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului arată că Dispoziția nr. 953/2.07.2002 a fost legal emisă, decizia instanței de recurs este temeinică și legală având în vedere calitatea contestatorului de funcționar public.
Pentru motivele expuse în întâmpinare, reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației în anulare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A să se dispună:
- anularea dispoziției nr. 953/12.07.2007 a Ap rin care s-a dispus destituirea sa
- reintegrarea pe postul ocupat anterior cu consecința obligării pârâtului la plata drepturilor salariale începând cu data de 12.07.2007 și până la data reintegrării
- obligarea pârâtului la daune morale în sumă de 10.000 lei.
În motivare se menționează că la data de 18.06.2006 a fost implicat într-un accident de circulație și s-a dispus începerea urmăririi penale deoarece s-a constat că a consumat băuturi alcoolice.
Reclamantul învederează că la data de 11.07.2007 i s-a comunicat o adresă prin care era invitat a doua zi în fața Consiliului de disciplină a A, ocazie cu care i s-a comunicat conținutul raportului cercetării prealabile. Totodată, ulterior a primit o adresă prin care era anunțat că prin dispoziția nr. 953 s-a dispus sancționarea s-a cu destituirea din Poliție.
Se mai precizează faptul că a formulat contestație împotriva acestei dispoziții, însă a fost respinsă.
Reclamantul menționează că destituirea sa din Poliție este absolut nelegală și abuzivă, având în vedere că nu a mai fost sancționat vreodată, iar așa zisele abateri disciplinare grave nu sunt în legătură cu serviciul sau în timpul programului de muncă.
În drept a invocat art. 60 alin.1 lit. i, art. 267 Codul Muncii, Ordinul MAI nr. 400/2004.
Prin sentința civilă nr. 4/CAF/2008, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și, în consecință:
- s-a dispus anularea dispoziției nr. 953/12.07.2007 emisă de Șeful A;
- s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior, respectiv agent de poliție la Poliția mun. A;
- a fost obligat pârâtul să plătească drepturile salariale cuvenite din data de 12.07.2007 și până la data reintegrării în funcție;
- a fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că sancțiunea a fost aplicată cu încălcarea disp. art. 63 din ordinul MAI nr. 400/2004 raportat la art. 60 alin. 1 lit. i din Codul Muncii, întrucât la data aplicării sancțiunii reclamantul se afla în concediu de odihnă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A, care i-a adus critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea în întregime a acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că pierderea calității de polițist poate avea loc numai în conformitate cu prevederile Legii 360/2002, iar raportarea la dispozițiile Codului Muncii este nelegală, întrucât polițiștii nu au calitatea de angajați, ei nu încheie contract de muncă și drept urmare nu pot fi nici concediați.
Reiese că suntem în prezența a două măsuri distincte, respectiv cea a " destituirii din poliție " prev. de art. 58 lit. d și art. 69 lit. g din Legea 360/2002 și cea a " concedierii " prev. de art. 58-60 din Codul Muncii, aceasta din urmă neputând fi aplicată polițiștilor. Drept urmare, susține recurentul, că în speță a fost aplicată măsura disciplinară a destituirii din poli ie, care se raportează doar la prev. Art. 63 din Ordinul MAI nr. 400/2004, neexistând nicio restricție de aplicare a acestei sancțiuni pe perioada în care polițistul se află în concediu de odihnă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect s-a reținut că nu i se poate aplica sancțiunea în perioada cât se afla în concediu de odihnă, întrucât în completare la Ordinul MAI nr. 400/2004 se aplică și prevederile Codului Muncii, care interzic aceasta.
Prin decizia nr. 600/CA/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul pârâtului și a fost modificată în parte hotărârea, în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere din acțiunea reclamantului.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor art. 36 din Legea 188/1999 și art. 59 din Legea 360/2002, cercetarea prealabilă și aplicarea sancțiunii având loc după expirarea perioadei în care petentul s-a aflat în concediu medical.
Împotriva deciziei nr. 600/CA/2008 a formulat contestație în anulare contestatorul.
În dezvoltarea motivelor contestației, a susținut că instanța de recurs a interpretat greșit prevederile legii 188/1999, art. 36 care nu se referă la situația în care raportul de muncă a încetat din inițiativa angajatorului. Ori, în acest caz dispozițiile Legii 188/1999 trebuie completate cu cele ale Codului Muncii. În plus, a susținut că nu are nicio relevanță motivarea Curții referitoare la aplicarea sancțiunii după cercetarea prealabilă, câtă vreme s-au aplicat două sancțiuni pentru aceeași faptă.
În drept a invocat art. 318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare.
În speță, prima teză a art. 318 fost susținută de contestator, în sensul că dezlegarea dată a fost rezultatul unei greșeli materiale.
Ori, se constată că în motivarea contestației se face referire expresă la interpretarea greșită a legii, anume art. 36 din Legea 188/1999 și a Legii 360/2002 care interzice aplicarea a două sancțiuni pentru aceeași faptă.
Toate argumentele contestatorului privesc modul în care instanța de fond a aplicat legea în speță, și nu se pot încadra în noțiunea de "greșeală materială" evidentă, care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului.
Din aceste considerente, Curtea reține că motivele contestației în anulare nu se încadrează în textul art. 318 Cod procedură civilă, care este un text de excepție, ce nu permite valorificarea pe această cale a unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a legii.
În consecință, va fi respinsă ca neîntemeiată contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 600/CA/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex. /30.09.2008
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Iosif Morcan
