Anulare act administrativ. Sentința nr. 1523/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1523/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 2363/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
Sentința Nr. 1523/C./2014
Ședința publică de la 24 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier R. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. G. și pe pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.10.2014 când, din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 17.10.2014.
Prin încheierea din data de 17.10.2014, pentru ca reclamantul să facă dovada achitării cauțiunii pentru cererea de suspendare, a amânat pronunțarea la data de astăzi 24.10.2014. Cele două încheieri fac parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ /24.04.2014 reclamantul C. G., în contradictoriu cu parata Agenția de Plați si Intervenție pentru Agricultura - Centrul Județean A. a solicitat instanței ca prin hotărâre ce va pronunța să dispună:
1. anularea in tot a deciziei nr. 156/07.04.2014 emisă de parata ca urmare a soluționării contestației formulate la procesul verbal nr. 5832/17.02 2014 și exonerarea acestuia de obligația de a restitui paratei suma de_,16 lei
2. suspendarea oricăror forme de executare silita a reclamantului emise de parata pana la soluționarea definitiva și irevocabilă a prezentei cauze .
F. cheltuieli de judecata.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut următoarele.
În primul rând, având in vedere prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 solicită suspendarea efectului actului administrativ pana la soluționarea definitiva și irevocabila a prezentului dosar. Consideră că se impune acest lucru intrucat orice începere de executare silita a reclamatului i-ar cauza acestuia un grav prejudiciu material intrucat asa cum a menționat in contestația înaintată pârâtei, nu se face vinovat de nici o declarație neconforma cu realitatea. Suspendarea actului administrativ este o condiție necesara intrucat sumele de bani imputate, nu ar trebui restituite, deoarece nu s-a creat nici un prejudiciu pârâtei, aceasta în mod eronat aplicând o penalizare de 50% .
In ceea ce privește fondul cauzei solicită anularea in tot a deciziei atacate, emisa ca urmare a procesului verbal de control nr. 5832/17. 02 .2014 intrucat in mod eronat parata a sancționat reclamantul. Starea de fapt reținuta in decizia atacata nu corespunde adevărului intrucat nu exista nici un raport de cauzalitate intre declarația data de reclamant in Campania 2012 si cele constatate de către parata. In acest sens reclamantul depune cerere de sprijin pentru campania 2012 pe suprafața de teren, solicită o anumita forma de sprijin, indicând de asemenea ca animalele pe care le deține in proprietate ca si persoana fizica vor pasuna pe suprafața declarata. Cererea s-a făcut in nume personal fiind înregistrat un anumit cod de exploatatie respectiv RO_. Totodată alăturat cererii in nume personal se solicita inregistrarea codului unic de Înregistrare cu privire la animalele deținute de către acesta respectiv codul RO_, cod folosit in permanenta atat in campania din 2010, 2011, 2012, respectiv 2013 asa cum se poate observa din adeverințele atașate.
In anul 2010, ca urmare a dispozițiilor legale se înfiinteaza ca si PFA C. G. AGRO, animalele fiind astfel trecute pe acesta forma de organizare insa mentinandu-se același cod de exploatatie respectiv RO_, toate documentele si cererile facându-se in conformitate cu acesta noua forma de organizare. In momentul depunerii cererii de sprijin, reclamantul aduce la cunoștința angajatilor APIA aceasta noua forma de exploatatie, facandu-se cererea in conformitate cu dispozițiile legale. Codul de exploatatie inregistrat in mod corect la ANSVSA sa menținut in momentul de fata neexistand astfel nici un motiv de penalizare.
In mod greșit parata prin reprezentanții ei a considerat o nerespectare a condițiilor cerute de către reclamant, care nu a incalcat sub nici o forma prevederile Regulamentelor care stau la baza sprijinului acordat, astfel incat nu se impune penalizarea acestuia.
In drept, a invocat disp. art. 7, art. 14 din Legea nr. 554/2004
In probatiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive.
I. CU PRIVIRE LA CEREREA DE SUSPENDARE
Suspendarea executării actului administrativ individual este o măsură de excepție pe care o poate dispune instanța de judecată în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 14, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, sesizarea. în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Actul administrativ, se bucură de prezumția de legalitate, prezumție cure la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se spune că emana și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent). De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu.
Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată ca o situație de excepție, in doctrină se vorbește despre principiul revocabilității actului administrativ, dar nu și despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu.
Astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscal prin decizia nr. 3015/23 septembrie 2009 „cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei...dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Așadar existența unui caz bine justificat rezidă atunci când din împrejurările cauzei rezultă d îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și care este natură să înfrângă principiul executării din oficiu al acestuia.
Pentru stabilirea existenței sau inexistenței unui caz bine justificat trebuie avut în vedere situația-j celui care solicită suspendarea și nu eventuale vicii ale actului a cărui suspendare se cere. deoarece acest lucru este analizat de către instanța de judecată învestită cu judecarea cererii principale de anulare a actului. Suspendarea efectelor actului atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei este o măsură cu caracter excepțional care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce și care nu pot fi înlăturate altfel, iar nu datorită altor condiții care privesc emiterea actului.
Referitor la îndeplinirea celei de a doua condiții, respectiv prevenirea unei pagube iminente, arătăm că printre caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ esențial este caracterul de excepție al acestei operațiuni juridice determinat de trăsătura generală a actelor 1 administrative de a fi executorii din oficiu, ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situații speciale și în limitele acelor situații.
Iminența producerii unei pagube ar trebui să constea într-o consecință a executării actului iar nu în executarea însăși a actului administrativ atacat. Altfel s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
În doctrină se apreciază că instanța care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezentate. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
În speță, reclamantul nu face dovada cazului bine justificat deoarece acesta nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept, care fără a tinde a analiza în fond cauza să poată crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
În plus, cu privire la cererea de suspendare, că în conformitate cu disp. art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011 procesul verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare constituie titlu executoriu, astfel încât în cauză devin incidente și prevederile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 privind plata unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal.
II. PE FONDUL CAUZEI
IN FAPT reclamantul a depus la APIA cererea unică de plată pe suprafață nr. AB_/24.04.2012 prin care a solicitat acordarea plății SAPS (schema de plată unică pe suprafață) și sprijin pentru zonele defavorizate, altele decât zona montană pentru o suprafață totală de 28,02 ha.
La poziția 30 a cererii de plată solicitantul a declarat că deține 13 bovine > 2 ani, 2 bovine cu vârsta cuprinsă între 6 luni - 2 ani și 2 bovine < 6="">
În anexa nr. 2 la formularul tip de cerere unică de plată pe suprafață pentru anul 2012, înregistrată cu nr. 3779/24.04.2012, Declarație de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafețele de pajiști permanente solicitate,
- în tabelul 1 cu proprietarii/deținătorii de animale care pășunează pe suprafața de pajiște declarată, reclamantul și-a completat numele, codul numeric personal și cârdul exploatației RO_;
- în tabelul 2 cu efectivul de animale pe specii și categorii și transformarea lor în UVM, reclamantul a declarat același efectiv de animale, totalizând 15 UVM pentru suprafața de 6,98 ha
În data de 27.11.2012, reclamantul a fost autorizat la plata, conform Deciziei de plată nr._, cu suma de 25.584,40 lei.
În data de 27.11.2012, s-au importat datele SMR - ANSVSA, control efectuat pe codul de exploatație declarat de reclamant în cererea de plată - RO_, import care a generat eroarea "SMR 0007 [N] [SMR 7] Identificarea si înregistrarea bovinelor", având clasificarea ""intenție SMR"", care a dus la penalizarea fermierului cu 50% pentru nerespectarea eco -conditionalitatii, pe toate schemele de plata solicitate.
Eroarea mai sus menționata s-a generat corect, întrucât fermierul a declarat, aferent Cererii de sprijin pe suprafața Campania 2012, depusa pe persoana fizica G. C.,_, R_, ca animalele deținute si declarate in Lista nominala a utilizatorilor de pajiști permanente, aparțin persoanei fizice G. C.,_, R_.
Această declarație a fost infirmată de controlul efectuat de către angajații ANSVSA, care au constatat că animalele sunt înregistrate pe C. G. AGRO PFA, CUI_, RO_.
ÎN D..
În primul rând pârâta apreciază că este utilă clarificarea noțiunilor, sens în care redă mai multe articole din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, din Regulamentul nr. 1122/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, din Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol.
În ceea ce privește cerința SMR 7 pentru nerespectarea căreia a fost sancționat reclamantul, în anexa Ordinului nr. 187/_ se prevede:
Specificare SMR.
SMR 7 - Identificarea și înregistrarea bovinelor
Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului - art. 4 și 7
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea și înregistrarea bovinelor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările și completările ulterioare - art. 1 -3, 6, 61,63. art. 7 alin. (1) și (3). art. 8, 9 și 11
Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 40/2010. cu modificările și completările ulterioare - art. 2 alin. (6) lit. b). art. 4 alin. (1) lit. a) și alin. 2, art. 10-14, art. 16 lit. a) –e), art. 18, art. 39 și anexele 1-13 la NSV.
Cerințe obligatorii pentru agricultori.
Deținătorii animalelor din specia bovine au următoarele obligații: 1. în cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizația profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA:
a) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor din exploatație;
b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naștere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariție, regăsire animal;
c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploatații diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mișcare în cazul achiziționării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploatații comerciale;
d) să înregistreze în registrul exploatației toate intrările și ieșirile de animale, precum și datele referitoare la mișcările respective (dată. destinație etc);
e) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal și să o aplice în termenul prevăzut de legislația sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului și înregistrarea acestuia în RNE);
f) să ridice de la sediul DSVSA pașaportul bovinei, să achite contravaloarea acestuia și să îl păstreze în condiții bune.
h) să solicite utilizatorului înscrierea în pașaport a noului deținător în cazul cumpărării animalului;
i) să dețină asupra lor pașaportul animalului în timpul transportului acestuia.
2. In cazul exploatațiilor nonprofesionale. când activitatea de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploatației, în calitate de utilizator SNIIA:
a) să solicite DSVSA să devină utilizator SNIIA;
b) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor din exploatatie:
c) să identifice și să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploatatie;
d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naștere, mișcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariție, regăsire animal;
e) să completeze și să dețină asupra lor pe timpul transportului documentele de mișcare. în cazul mutării animalului/animalelor între două exploatații diferite;
f) să păstreze registrul exploatației completat la zi cu toate intrările și ieșirile de animale și cu datele referitoare la mișcările respective (dată. destinație etc);
g) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal și să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie;
h) să ridice de la sediul DSVSA pașaportul pentru bovine, să achite contravaloarea acestuia și să îl păstreze în condiții bune:
i) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al pașaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;
j) să înscrie în pașaport noul deținător în cazul cumpărării animalului;
k) să dețină asupra lor pașaportul animalului în timpul transportului acestuia.
3. în cazul exploatațiilor comerciale:
a) să solicite DSVSA să devină utilizator SNIIA;
b) să achiziționeze crotalii necesare identificării animalelor din exploatație;
c) să identifice animalele până la vârsta de 20 de zile și să le înregistreze în baza de date RNE;
d) să actualizeze zilnic registrul exploatației, precum și baza de date RNE;
e) să ridice de la DSVSA în termen de 14 zile de la înregistrarea bovinelor pașapoartele acestora, achitând contravaloarea lor;
f) să dețină asupra lor pașaportul animalelor în timpul transportului acestora;
g) să înscrie în pașaportul animalelor datele ultimului deținător;
h) să completeze documentele de mișcare pentru animalele deținute ce fac obiectul mișcării între exploatații.
Elemente de control
In exploatațiile nonprofesionale se verifică:
a) identificarea animalelor conform legislației în vigoare:
b) registrul de exploatație completat la zi, conform legislației în vigoare;
c) pașapoartele bovinelor, ridicate de către proprietar de la sediul DSVSA județene;
d) corespondența dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploatației, din pașapoartele animalelor și cu situația din fermă;
e) înscrierea în pașaportul animalelor a datelor aparținând ultimului deținător.
În exploatațiile comerciale se verifică:
a) identificarea animalelor conform legislației în vigoare;
b) registrul de exploatație completat la zi conform legislației în vigoare și înregistrarea în SNIIA a nașterilor? mișcărilor și evenimentelor su^rite de animale. în termenele prevăzute de legislația în vigoare:
c) pașapoartele bovinelor, ridicate de către proprietar de la sediul DSVSA județene;
d) corespondența dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploatației. din pașapoartele animalelor și cu situația din fermă:
e) înscrierea în pașaportul animalelor a datelor aparținând ultimului deținător
f) completarea corectă și completă a datelor în RNE și în registrul exploatației.
Sancțiunea pentru neconformitatea SMR 7 aplicată reclamantului este conformă cu dispozițiile OMADR 161/2012 privind aprobarea sistemelor de sancțiuni pentru măsurile 211 "Sprijin pentru zona montană defavorizată", 212 "Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană" și 214 "Plăți de agromediu" din Programul național de dezvoltare rurală 2007 -2013, precum și pentru nerespectarea eco-condiționalității în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață pentru Pilonul I aferente cererilor de plată depuse începând cu anul 2012
Din cele prezentate mai sus rezultă legalitatea măsurii de sancționare luată de APIA în privința reclamantului.
Reclamantul recunoaște chiar prin acțiunea introductivă de instanță, că după înființarea PFA C. G. AGRO animalele au fost trecute pe această formă de organizare.
În drept, a invocat disp. art. 205-208 NCPC, Legea nr. 1/2004, O.U.G. nr. 125/2006; Regulamentul (CE) 73/2009; Regulamentul (CE) 1 122/2009; Ordinul 187/_ ; OMADR 161/2012.
În probatiune, pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Decizia nr. 670/670/11.06.2010 a directorului general APIA; Delegația nr._/26.05.2014; Cererea unică de plata pe suprafață - Campania 2012 cu anexele aferente; Notificare nr._/14.11.2012 si incrisurile aduse de fermier cu urmare a notificării; Decizia de plata nr._/27.11.2012; Raport de control nr. AB0918/19.01.2013; Nota de constatare nr._/10.06.2013; Proces verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare 5832/17.02.2014; Contestația înregistrată la APIA- Centrul Județean A. cu nr. 6506/24.02.2014; Adresele DSVSA A. nr. 3573/10.03.2014 nr. 4273/20.03.2014, nr. 4273/21.03.2014; Decizia nr. 156/07.04.2014.
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele.
La data de 24.04.2012 reclamantul a formulat o cerere unică de plată pe suprafață pentru anul 2012, care a fost înregistrată la APIA – Centru Județean A. sub nr._/2012. (f 34).
Prin Decizia nr._/27.11.2012 cererea a fost admisă, reclamantul fiind autorizat la plată cu suma de 25.584,40 lei. (f 45).
Prin procesul verbal nr. 5832/17.02.2014 întocmit de pârâtă (f 6-8) s-a stabilit că reclamantul a primit în mod necuvenit suma de 12.792,16 lei, întrucât s-a constatat că avea neconformități pe cerințele de eco-condiționalitate care trebuiau sancționate, respectiv SMR 007.
Reclamantul a formulat contestație împotriva procesului verbal mai sus menționat, susținând că este vorba de o eroare de calculator, întrucât a făcut dovada că deține codul de exploatație RO_cu privire la care s-a efectuat controlul pe anul 2012, însă menționează că din anul 2010 a devenit PFA ca urmare a noilor reglementări date de Guvern iar codul a rămas neschimbat. (f 17). Totodată reclamantul a solicitat să fie efectuat importul de date de pe un cod pe altul, în măsura în care nu s-a făcut până la acea dată.
Prin Decizia nr. 156/7.04.2014 emisă de pârâta APIA – Centrul Județean A. (f 18) a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant, reținându-se că în urma controlului efectuat pe codul de exploatație corect Ro_ s-a generat eroarea SMR_0007 cu privire la identificarea și înregistrarea bovinelor, având clasificarea „intenție SMR” care a dus la o penalizare a fermierului cu 50% pentru nerespectarea eco-condiționalității pe toate schemele de plată solicitate.
În concret, s-a reținut că reclamantul a declarat aferent cererii de sprijin pe suprafață Campania 2012 depusă pe persoana fizică G. C. RO_ că animalele deținute și declarate în lista nominală a utilizatorilor de pajiști, aparțin persoanei fizice G. C., fapt ce s-a dovedit a fi incorect, întrucât animalele erau înregistrate pe C. G. PFA, CUI_ RO_.
Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse, prezenta acțiune este întemeiată.
Starea de fapt reținută prin procesul verbal de control nu corespunde realității.
Astfel, așa cum rezultă din adeverințele emise de DSVPSA depuse la dosar (f 13-15) reclamantul deține același cod de exploatație din anul 2009, respectiv RO_.
Dealtfel, pârâta recunoaște prin decizia nr. 156/2014 că acesta este codul de exploatație corect.
Din informațiile despre solicitant conform cererii de plată pentru anul 2012 (f 9) reiese că solicitant este C. G. AGRO PFA.
Potrivit noilor reglementări date de Guvernul României începând cu anul 2010, aduse la cunoștință pe plan local, respectiv Primăriei comunei F., conform adresei nr._/12.08.2010 depusă la dosar (f 86), din anul 2010 reclamantul s-a reorganizat ca PFA.
Așa numita eroare constată de inspectorii APIA este doar aparentă, fiind practic consecința neefectuării importului de date de către pârâtă, de pe codul vechi aparținând persoanei fizice G. C. RO_ și pe care erau înregistrate animalele, pe codul de exploatație RO_.
Faptul că reclamantul și-a schimbat forma de reorganizare în anul 2010, nu înseamnă că a înființat o nouă exploatație.
Atâta timp cât reclamantul deține o singură exploatație și în aceeași locație din anul 2009, eroarea SMR 007 constată de pârâtă nu poate fi reținută, iar greșita menționare a codului pe care erau înregistrate animalele, este doar consecința neefectuării importului de date, în condițiile în care reclamantul a adus la cunoștința APIA noua formă de organizare.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât reclamantul a formulat cereri similare pentru anul 2010 și 2011 în aceleași condiții și cu privire la același cod, iar cu privire la acestea pârâta nu a constatat nici o neregulă.
Dealtfel, pârâta a întocmit Raportul de control cu privire la beneficiarul C. G. AGRO PFA și nu cu privire la persoana fizică C. G., de unde rezultă că recunoaște implicit că nu există un alt beneficiar și un alt cod pentru exploatația situată în ..
Interpretarea dată de pârâtă, în sensul că reclamantul a menționat greșit codul pe care erau înregistrate animalele, este de un formalism excesiv, neputând fi acceptată, în condițiile în care, așa cum a susținut și reclamantul prin contestația formulată este vorba de o eroare de transfer de date, ca urmare a modificării formei de organizare.
Având în vedere considerentele expuse în baza disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune va fi admisă și în consecință se va dispune anularea Deciziei nr. 156/7.04.2014 emisă de pârâtă și exonerarea reclamantului de obligația de a restitui pârâtei suma de 12.792,16 lei stabilită prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 5832/17.02.2014 întocmit de pârâtă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării a actelor administrative emise de pârâtă, aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare întrucât reclamantul nu a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 1000 de lei stabilită de instanță în baza disp. art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, așa cum i s-a pus în vedere prin nota telefonică din data de 17.10.2014.
Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Potrivit disp. art. 490 alin 1 raportat la art. 83 alin. 3 din N.C.P.C. recursul și motivele de recursul redactate prin avocat (pentru persoane fizice), prin avocat sau consilier juridic (pentru persoane juridice), se vor depune, sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă, în speță la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. G., domiciliat în comuna F., ., jud. A., CNP_, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN A., cu sediul în A. I., ., jud. A..
Anulează Decizia nr. 156/7.04.2014 emisă de pârâtă și în consecință exonerează reclamantul de obligația de a restitui pârâtei suma de 12.792,16 lei stabilită prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 5832/17.02.2014 întocmit de pârâtă.
Respinge cererea formulată de reclamant pentru suspendarea executării actelor administrative emise de pârâtă.
Fără cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun prin avocat, la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.10.2014.
Președinte, G. C. M. | ||
Grefier, R. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 4/12.12.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1810/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 663/2014.... → |
|---|
