Obligaţia de a face. Sentința nr. 1462/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1462/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 3183/107/2014
ROMÂNIA
T. A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 1462/CFP/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. A. G. CU D.. ALES C. DE A. A. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, T. A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 06.10.2014 s-a depus prin serviciul registratură de către pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA, o adresă.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA prin întâmpinare a invocat excepția lipsei de obiect a cauzei.
Instanța, raportat la motivele de fapt invocate, cu privire la această excepție o recalifică în excepția inadmisibilității cererii și rămâne în pronunțare pe această excepție.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul M. A. G. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, T. A., solicitând ca în urma administrării probatoriului să se dispună:
- Obligarea pârâtei C. de A. A. I. la efectuarea operațiunii administrative de preluare a plății drepturilor salariale restante cuvenite subsemnatului în baza hotărârilor judecătorești, de la T. A..
- Obligarea pârâților la efectuarea tuturor operațiunilor legale de executarea bugetului propriu pentru îndeplinirea obligației precedente.
- Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată avansate cu prezenta cauză, constând in taxa judiciară de timbru.
În fapt, reclamantul este în prezent judecător al Curții de A. A. I., de unde lunar încasează venituri cu titlu de salariu. Anterior promovării sale, a funcționat ca judecător la T. A., unde, în urma demersurilor judiciare colective a obținut titluri executorii pentru plata unor drepturi salariale restante. Aceste drepturi salariale au fost eșalonate la plată prin O.U.G. nr. 79/2009, astfel că trimestrial primește din tranșa anuală plătibilă în temeiul acestui act normativ, aceste tranșe fiind plătite de T. A..
Art. 7 alin. 1 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2273/C/2012, emis în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prevede în mod clar și neechivoc că „Plata sumelor reprezentând drepturi salariale prevăzute în titluri executorii se efectuează de instituțiile care asigură plata drepturilor bănești personalului prevăzut la an. 1, pe bază de state nominale, altele decât cele pentru plata salariilor/indemnizațiilor." Instituțiile la care se face trimitere sunt cele „pentru care ministrul justiției are calitatea ordonator principal de credite", categorie în care intră atât C. de A. A. I. cât și T. Sibiu.
Cum în cazul reclamantului plata drepturilor salariale este efectuată lunar C. de A. A. I., aceasta instituție este obligată a face și plata drept salariale restante.
Chiar dacă plata drepturilor salariale restante a început a ti făcută de T. Sibiu, unde funcționa anterior, avansarea subsemnatului la C. de A. M I., instituție care a preluat în mod corespunzător sarcina plății drepturilor sala" lunare, în lipsa altor dispoziții legale contrare, impune, în virtutea normei mai s menționate, preluarea și plata drepturilor restante obținute în temeiul unor titluri executorii, o altă conduită, cum este cea pe care o contestăm, fiind fără suport legal.
C. de A. A. I. are calitatea de debitor al reclamantului, în temeiul titlurilor executorii pe care le dețin, alături de T. Sibiu și M. Justiției scopul demersului meu procesual inițial fiind, tocmai în scopul evitării în procedura executării ulterioară, declinarea competențelor între diferiții ordonatori de credite ierarhia bugetară a sistemului judiciar.
Tocmai de aceea nu se poate reține că obligația de plată a sumelor rezultate titluri revine în mod exclusiv doar Tribunalului Sibiu din moment ce, în cazul executări silite, oricare dintre cei trei debitori poate fi constrâns să plătească acest debit, ceea ce exclude teoria schimbării debitorului prin novație.
Pentru realizarea acestui drept s-a adresat Curții de A. A. I. cu o cerere în acest sens, care însă a fost întâmpinată de un refuz nejustificat în opinia reclamantului decurgând din normele sus-arătate. Refuzul, în fapt, aparține Ministerului Justiție către care a fost îndreptată cererea noastră și care a fost însușit de conducerea de A. A. I..
Interesul în promovarea prezentei acțiuni, din care decurge în mod legal vătămarea pe care o reclamăm prin această conduită a pârâților, rezultă următoarele:
La momentul plății acestor tranșe salariale, am constatat că salariul cât! veniturile restante, în mod cumulat, sunt considerate baza lunară de calcul contribuțiilor sociale individuale obligatorii. Altfel spus, cotele de contribuții prevaz de art. 296 ind 18 alin. 3 din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal sunt aplicai integral, atât asupra veniturilor din salariu, cât și asupra drepturilor salariale restante.]
Nu contestă că și aceste din urma drepturi restante trebuie să facă parte din baza de impozitare pentru contribuțiile sociale individuale obligatorii, această obligație fiind prevăzută expres de art. 296 ind 18 alin. 5" din Legea nr. 571/2003. însă, nu trebuie să omită natura acestora, de drepturi salariate în sensul art. 296^ alin. 1 lit. a din Legea 571/2003, iar în cazul în care rezulta o bază de calcul mai mare decât valoarea a de ori câștigul salarial mediu brut, prevăzut la an. 296 ind 4 alin. (3), cota contribuției individuale de asigurări sociale se va aplica asupra echivalentului a de 5 ori cast salarial mediu brut, pe fiecare loc de realizare al venitului, conform regulii prevăzute de art._ alin. 6 din Legea nr. 571/2003.
In lunile în care se plătesc drepturile salariale restante, fiecare dintre plătitori, C. de A. A. I. pentru salariu și T. Sibiu, pentru drepturile salariale restante, efectuează reținerile privind cota de contribuții sociale obligatorii, considerând eronat că sunt doi angajatori diferiți, astfel că sumele pe care le primesc în luna respectivă sunt impozitate excesiv, baza de calcul a contribuției pe care eu o plătesc fiind formată din cumularea salariului lunar și a drepturilor restante plătibile în luna respectivă, cu încălcarea dispozițiilor art. 296 ind. 18 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, expusă mai sus.
Câștigul salarial mediu brut este de 2.223 lei, conform legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014. In acest context, baza maximă de impozitare pentru contribuțiile sociale asigurătorii conform normei de mai sus este de 5 ori câștigul salarial brut, respectiv suma de 11.115 lei, astfel că câștigurile realizate peste aceste sume de la același angajator nu pot fi impozitate. Pentru lunile în care se plătesc drepturile restante, sumele primite de subsemnatul sunt în mod constant peste această limită maximă și cu toate aceste sunt impozitate, diminuându-mi considerabil și fără temei legal veniturile.
Chiar dacă salariul și drepturile salariale restante sunt plătite de C. de A. A. I. și T. A., subsemnatul am un singur loc de realizare a venitului în sensul normei expuse în precedent. Prin loc de realizare a venitului conform pct. 29 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal se înțelege „persoana fizică sau juridică care are calitatea de angajator sau entitatea asimilată angajatorului". Angajatorul subsemnatului este Statul Român și pentru a evita orice nelămurire redau în extras parte din motivarea Deciziei nr. 14 din 18 februarie 2008, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, care explică natura juridică a raportului de serviciu al magistratului.
„Cu alte cuvinte, magistrații își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis, care are la bază un acord de voință (un contract nenumit, de drept public) încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, parte in raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești a statului, înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel și parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunalele și parchetele de pe lângă ele.
Persoanele juridice arătate mai sus exercită atributele angajatorului numai cu privire la organizarea concretă a muncii (program de lucru, stabilirea și programarea completelor de judecată ș.a.), plata indemnizațiilor, planificarea concediilor de odihnă, cu excluderea oricărei ingerințe în activitatea de conținut specifică fiecărui magistrat.
Anumite atribuții clasice ale angajatorului, chiar esențiale, sunt exercitate de către alte entități/organe/ autorități decât persoanele juridice părți în raporturile dțj muncă ale magistraților.../"
Astfel, nu se poate susține ca drepturile salariate de care beneficiază nu ar fi dintr-un singur loc de realizare a venitului, chiar dacă plata electivă, a/acestora este realizată de două entități distincte.
Această operațiune nu implică reevaluarea creanțelor pe care le are, ci numai plata lor de un singur ordonator de credite, în întinderea lor, așa cum este determinată în prezent de fiecare instanță debitoare. Ca atare, rațiunile de efort bugetar suplimentar nu constituie argumente pertinente contra valorizării demersului reclamantului legal.
Astfel, tratamentul discriminatoriu care îmi este aplicat se constituie într-o veritabilă și nejustificată ingerință din partea statului, prin intermediul celor trei debitori, asupra dreptului de proprietate ai subsemnatului în componenta referitoarea respectarea bunurilor, garantat de primul articol din Protocolul adițional la CEDO, d;1 art.17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art.44 din Constituția României și consacrat în repetate rânduri în jurisprudența Curții de la Strasbourg și Curții de Justiție a Uniunii Europene.
In plus acest tratament este contrar principiului constituțional al egalității drepturi și în fața legii al persoanelor instituit de art.16 din Constituție și de art. 20 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
In drept invoc art. 8 alin. 1 teza ultima din Legea nr. 554/2004 și art. 7 alia din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2273/C/2012.
Pârâtul T. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii civile promovată de reclamantul M. A. G., pentru următoarele:
În dispozitivul sentințelor prin care domnul judecător a obținut drepturile salariale, a fost obligat la plată T. A., pe perioada cât aceasta a desfășurat activitate la T. A.. Aceste drepturi se plătesc eșalonat așa cum a fost stabilit prin OUG 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, până în anul 2016.
În ce privește modalitatea de calcul a impozitului pe salarii și a impozitului pe diferențele de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești, aceasta este stabilită la art.57 din Legea 571/2003 privind codul fiscal. Astfel:
„(1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:
a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni, și următoarele:
- deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
- cotizația sindicală plătită în luna respectivă;
- contribuțiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei a 400 euro;
b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri (în afara funcției de bază ) prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;
(2A2) în cazul veniturilor reprezentând salarii, diferențe de salarii, dobânzi acordate în legături cu acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, impozitul se calculează și se retine la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plătii pentru veniturile realizate în afara funcției de baza, și se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite.
Normele de aplicare a codului fiscal, stabilite prin HG 44_, prevăd la pct. 111A3 că „veniturile reprezentând salarii, diferențe de salarii, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, sunt considerate venituri realizate în afara funcției de bază, iar
Impozitul se calculează, se reține la data efectuării plății și se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plății".
Totodată, ținând cont și de prevederile OMJ 2273/2012, pentru stabilirea procedurii de efectuare a plății unor titluri executorii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, unde la art.7 este prevăzut că: (1) Plata sumelor reprezentând drepturi salariale prevăzute în titluri executorii se efectuează de instituțiile care asigură plata drepturilor bănești personalului prevăzut la art. 1, pe bază de state nominale, altele decât cele pentru plata salariilor/indemnizațiilor.
D. urmare atât timp cât a fost obligat la plata drepturilor salariale, T. A. rămâne debitor chiar dacă judecătorul a fost promovat/transferat ia altă instanță iar drepturile salariale restante rămân supuse regimului juridic inițial.
Aceeași opinie este exprimată și în adresa MJ nr._/31.01.2014.
Pârâta C. de A. A. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant împotriva Curții de A. A. I., în primul rând ca lipsită de obiect, și mai apoi ca neîntemeiată.
În fapt, în conformitate cu prev. art. 8 din Legea 554/2004 - "Obiectul acțiunii judiciare (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea formulată pe prevederile art.8 alin. 1, teza ultimă din Legea 554/2004 actualizată, dar pentru ca acesta să se poată considera vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului său legitim, trebuie să solicite autorității publice efectuarea propriu-zisă a operațiunii administrative respective, iar instituția publică să refuze efectuarea acesteia.
În situația de față, reclamantul nu s-a adresat cu nici o cerere în acest sens Curții de A. A. I., iar "răspunsul Curții de A. A. I., însoțit de punctul de vedere al Ministerului Justiției în problematica dedusă judecății", la care se face referire ca fiind anexat cererii introductive de instanță ce constituie obiectul prezentului dosar, nu a fost comunicat instituției noastre odată cu copia acțiunii formulate și nu poate constitui refuzul adresat expres reclamantului, în condițiile în care nu a fost formulată nici o cerere în acest sens de către reclamant.
Având în vedere cele de mai sus, considerăm lipsită de obiect solicitarea formulată direct în fața instanței de judecată, prin care se urmărește obligarea instituției noastre la efectuarea unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului, în condițiile lipsei unei solicitări în acest sens, adresate Curții de A. A. I. și vă solicităm respingerea acesteia ca fiind lipsită de obiect.
In privința temeiniciei solicitării formulate apreciază următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 14 din HG 652/2009, cele ale art. 16, pct. 1 lit. d) si cele ale art.20 alin.4 din Legea nr.500/2002, cele ale art.35 alin. l si 36 alin.1 din Legea nr.304/2004 C. de A. A. I. este instituție publica cu personalitate juridica si are calitatea de ordonator secundar de credite, cu buget propriu aprobat de ordonatorul principal de credite - M. Justiției, iar tribunalul - in speța T. A. - este instituție publică cu personalitate juridică și în calitate de ordonator terțiar de credite are buget propriu aprobat de ordonatorul secundar de credite.
In calitate de ordonatori secundari si respectiv terțiari de credite, C. de A. A. I. si tribunalele din circumscripție respectă prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice referitor la Rolul și responsabilitățile ordonatorilor de credite stabilite la art. 21 alin.3 si 4, iar conform art. 22 alin.l si 2 din Legea nr.500/2002, precum si a art.2 din Ordinul nr. 2273/C/2012 procedura de efectuare a plații drepturilor de natura salariala devenite executorii pana la 31.12.2011 se desfășoară cu respectarea prevederilor legale referitoare la angajarea, lichidarea, ordonanțarea si plata cheltuielilor bugetare.
C. de A. A. I. si tribunalele din circumscripție, calculează și plătesc salariile și alte drepturi salariale ale personalului din statul de funcții aprobat pe fie ordonator in parte, inclusiv drepturile acordate prin sentințe judecătorești, inclusiv pentru magistrați, in conformitate cu prev. art. 6, pct. VII din HG nr.652/2009 si în baza ordinelor primite de la Ministerului Justiției, conform prevederilor art.74 alin. 1 din HG nr.387/2005.
Hotărârile judecătorești prin care petentul a obținut in instanța drepturi salariale restante se refera probabil la perioada cat acesta a funcționat in cadrul instanței de unde a promovat, mai precis T. A., iar în prezent acesta funcționează in cadrul Curții de A. A. I.. Fiecare dintre aceste doua instituții au de plătit venituri din salarii proporțional cu perioada lucrata in locurile respective, cu reținerea si virarea, în același timp. către bugetele corespunzătoare a contribuțiilor sociale obligatorii prevăzute in Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Veniturile obținute in baza hotărârilor judecătorești fac parte, potrivit art. 55 alin. j din Legea 571/2003, din categoria veniturilor din salarii care constituie baza de calcul in vederea stabilirii contribuțiilor la bugetul de stat. In conformitate cu prev art. 57 alin.l lit.b si alin. 2 ind.2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, si cu Normele de aplicare a Codului Fiscal stabilite prin HG 44/2004, pct. 111 ind 3 pentru veniturile obținute in afara funcției de baza impozitul lunar se calculează prin aplicarea cotei de 16 % asupra bazei de calcul determinate pe fiecare loc de realizare a acestora.
Având in vedere prevederile legale mai sus enunțate precum si răspunsul formulat de către M. Justiției nr._/31.01.2004 - ordonatorul principal de credite in care se stipulează ca „ in lipsa unui temei legal care sa permită intrunirea condițiilor art.296 ind.4 alin.2 din Legea nr.571/2003 fiecare debitor urmează a-si plați propriile datorii curente sau restante la termenele scadente, prin reținerea si virarea cotei contribuției individuale de asigurări sociale neplafonate", apreciam ca in situația de fata prevederile legale ale art. 296 ind.4 alin.2 din Legea nr.571/2003 nu sunt incidente, luând in considerare faptul ca petentul a realizat venitul in doua locuri diferite, care conform prevederilor legale, a fost si continua sa fie din punctul de vedere al drepturilor salariale câștigate prevăzute in titluri executorii plătit de doua instituții diferite, cu personalitate juridica diferita, iar referirile la Decizia nr. 14/2008 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, . interesul legii vizează alte aspecte decât cele aflate in discuție in prezenta cauza, prevederi care nu pot fi extinse in situația de fata.
Prin urmare T. A. si, in același mod C. de A. A. I., a calculat retroactiv drepturile salariale restante câștigate de acesta in instanța si a virat contribuțiile sociale individuale obligatorii proporțional cu perioada lucrata in fiecare din cele doua locuri. Astfel cuantumul viramentelor, si implicit al plafoanelor, a fost stabilit distinct pe fiecare instituție in parte, înțelegând prin loc de realizare a veniturilor, cum este prevăzut de Hotărârea nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, instituția unde a funcționat in perioada la care se referea sentința.
În drept, prevederile Legii 571/2003, ale HG nr.387/2005, ale Ordinului nr. 2273/C/2012, ale Legii nr.500/2002, ale Legii nr.304/2004, ale Legii 554/2004 si ale NCPC.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea acțiunii, reclamantul menționează că anterior promovării sale la C. de A. A. I., a funcționat ca judecător la T. A., iar ca urmare a acțiunilor promovate în instanță pentru achitarea drepturilor salariale restante, a obținut mai multe titluri executorii a căror plata s-a eșalonat potrivit OUG nr. 71/2009. trimestrial primind Va din transa anuală plătibilă, banii fiindu-i achitați de T. A..
A mai arătat că art. 7 alin. 1 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2273/C/2012 emis în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prevede în mod clar și neechivoc că "Plata sumelor reprezentând drepturi salariale prevăzute în titluri executorii se efectuează de instituțiile care asigură plata drepturilor bănești personalului prevăzut la art. 1, pe bază de state nominale, altele decât cele pentru plata salariilor/indemnizațiilor", concluzionând astfel, că instituțiile la care se face trimitere sunt cele pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, categorie în care intră atât C. de A. A. I. cât și T. Sibiu.
Prin procedura stabilită de art. 7 alin. 1 din OMJ nr. 2273/C/2012 de efectuare a plății unor titluri executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a statuat regula că instituțiile angajatoare devenite debitoare la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești de acordare a drepturilor salariale au calitatea de plătitor al creanțelor propriilor salariați.
Așa cum este cunoscut, OUG nr. 71/2009 statuează o procedură specială de executare a unor sume care urmează a se plăti din bugetul de stat, Guvernul angajându-se să plătească eșalonat aceste sume de bani, din motive economice, astfel că este în discuție incidența unui un act normativ cu prevederi speciale de imediată aplicare și care are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești.
Așadar, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
În cazul reclamantului, așa cum acesta însuși a afirmat, la momentul obținerii titlurilor executorii privind drepturile salariale restante obținute prin hotărâri judecătorești, funcționa ca judecător la T. A..
Astfel, câtă vreme T. A. a avut calitatea de debitor al obligației de plată a drepturilor salariale restante rezultate din hotărâri judecătorești, schimbarea ulterioară a debitorului prin novație nu se poate realiza pe cale convențională.
Dispozițiile art.296 ind.4 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, conform cărora ,,în situația în care totalul veniturilor prevăzute la alin. (1) este mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, contribuția individuală de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon, pe fiecare loc de realizare a venitului" nu sunt incidente decât în situația în care atât veniturile din salariile curente cât și veniturile din drepturile salariale restante stabilite pe cale judecătorească se cumulează la același angajator și depășesc plafonul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut.
Chiar dacă ar exista temei legal pentru transformarea obligației de plată, sub aspect bugetar consecința ar fi majorarea sumelor nete de încasat, ceea ce ar presupune reevaluarea tuturor creanțelor datorate și implicit un efort bugetar considerabil care nu a fost prevăzut cu ocazia fundamentării legii bugetare pe anul 2014.
Prin urmare, prin efectul dispozițiilor legale menționate, T. A. este singura instituție care, pe bâză/ de state nominale, altele decât cele pentru plata salariilor și indemnizațiilor, a fost abilitat să procedeze la efectuarea plății drepturilor salariale obținute prin hotărâri judecătorești către reclamant.
În cauză nu se poate vorbi de vreo discriminare, atâta vreme cât toți creditorii, având aceeași situație cu cea a reclamantului, sunt plătiți numai de T. A..
Pe de altă parte, promovarea la C. de A. A. I. a reclamantului, ulterior emiterii OMJ nr. 2273/C/2012, nu implică și nu obligă, potrivit dispozițiilor legale menționate, plata de către această instanță a drepturilor salariale restante obținute anterior promovării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 248 C.pr..civ. instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii, instanța reține că în conformitate cu prev. art. 8 din Legea 554/2004 - "Obiectul acțiunii judiciare (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea formulată pe prevederile art.8 alin. 1, teza ultimă din Legea 554/2004 actualizată, dar pentru ca acesta să se poată considera vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului său legitim, trebuie să solicite autorității publice efectuarea propriu-zisă a operațiunii administrative respective, iar instituția publică să refuze efectuarea acesteia.
În situația de față, reclamantul, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu a făcut dovada că s-ar fi adresat cu o cerere în acest sens pârâților din prezenta cauză în problematica dedusă judecății.
Există la dosar la filele 11 - 12 un punct de vedere exprimat de către M. Justiției la o adresă înaintată de către C. de A. A. I., răspuns înregistrat la Curte la data de 04.02.2014, însă acest punct de vedere nu poate constitui refuzul adresat reclamantului de către pârâta C. de A. A. I., în condițiile în care acest răspuns nu este adresat expres reclamantului și nici nu reprezintă punctul de vedere al pârâtei C. de A. A. I. la o eventuală solicitare din parte reclamantului.
Este adevărat că reclamantul, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată și invocării excepției lipsei de obiect de către pârâta C. de A. A. I., a depus la dosar la data de 06.10.2014 un răspuns din partea Curții de A. A. I. urmare a adresei emise de reclamant sub nr. 4388/25.09.2014, prin care pârâta de ordin 2 își exprimă refuzul soluționării în mod favorabil a cererii reclamantului, însă acest aspect nu este de natură să complinească lipsurile privind condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată.
Instanța este ținută să analizeze condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 8 alin 1 teza finală raportat la momentul introducerii acțiunii principale, motiv pentru care exprimarea refuzului ulterior demarării litigiului în prezenta cauză nu poate avea efecte juridice în ceea ce privește prezenta cauză, fiind apt de a fi atacat printr-o cerere ulterioară exprimării respectivului refuz.
În condițiile în care instanța nu poate constata că la momentul introducerii acțiunii a existat un refuz din parte pârâților vizând solicitarea reclamantului de efectuare a operațiunii administrative de preluare a plății drepturilor salariale restante, respectiv de efectuare a operațiunilor legale de executare a bugetului propriu privind îndeplinirea obligației precedente, va admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și va respinge cererea ca inadmisibilă.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A. G. cu domiciliul procesual ales la C. de A. A. I. situat în A. I., . nr. 1, jud. A. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5, CURTEA DE APEL ALBA IULIA cu sediul în A. I., . nr. 1, jud. A. și T. A. cu sediul în A. I., P-ța I. M. nr. 24, jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la T. A.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2014.
Președinte, M. B. B. | ||
Grefier, R. B. |
Red. B.B.M./Tehnored. R.B./03.12 2014/6 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 85/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3492/2014.... → |
|---|
