Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 543/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 28/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 543/A/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Judecător C. F.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul N. A. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva Sentinței civile nr. 979/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - CP NR._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.10.2014 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi, încheiere ce face parte din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 07.01.2014 sub dosar nr._, petentul N. A. F. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 20.12.2013 se deplasa regulamentar cu autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare_, pe direcția S.-A. I., fiind sancționat pentru faptul că nu ar fi respectat culoarea roșie a semaforului. Învederează că nu este vinovat de fapta indicată în procesul-verbal deoarece la momentul traversării intersecției aflată după podul de peste râul M., culoarea semaforului era verde, iar pietonii nu erau angajați în traversarea marcajului pietonal.
În drept, petentul a invocat prevederile OUG nr.195/2002, Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, OUG nr.2/2001, Codul de procedură civilă.
Plângerea a fost legal timbrată (fila 9).
Petentul a anexat plângerii formulate, în copie, procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 16).
La data 07.02.2014 intimata a depus întâmpinare (fila 24), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit, la care a anexat Raportul din 03.02.2014 întocmit de agentul constatator M. C..
În motivarea întâmpinării, intimata a precizat că din procesul-verbal de constatare a contravenției și din raportul încheiat de agentul constatator, rezultă că fapta s-a comis așa cum a fost descrisă de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Totodată, arată că, procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1 din Ordonanța nr.2/2001, precum și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din același act normativ.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, a invocat, prevederile OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002 republicată.
La data 10.05.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare (fila 31), prin care arată că probele prezentate de intimată nu sunt concludente și pertinente și față de împrejurarea că a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție, acesta nu se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate.
A fost audiat martorul I. D. N., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 42).
Prin sentința nr.979/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a respins plângerea formulată de petentul N. A. F. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 320 lei, de către intimatul I. Județean de Poliție A., în cuprinsul procesului verbal consemnându-se că în data de 20.12.2013, ora 15,40 în timp ce conducea auto cu nr. de înmatriculare_ pe . din A. I., la semaforul pietonal instalat pe această stradă la nr. 96, nu a respectat culoarea roșie a acestuia, continuându-și deplasarea.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în procesul verbal, întrunește elementele constitutive ale contravenție prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100, alin. 3, lit. d) din OUG nr. 195/2002.
Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2013, sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța a apreciat că procesul verbal anterior menționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
În acest sens instanța a reținut faptul că procesul verbal . nr._ încheiat la data de 20.12.2013, cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 16).
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia, instanța își va circumscrie analiza temeiniciei acestuia, sens în care reține următoarele:
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Potrivit art. 52 alin. 1 și 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 semnalul de culoare rosie interzice trecerea. La semnalul de culoare rosie vehiculul trebuie oprit inaintea marcajului pentru oprire sau, dupa caz, pentru trecerea pietonilor, iar in lipsa acestuia, in dreptul semaforului. Daca semaforul este instalat deasupra ori de cealalta parte a intersectiei, in lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit inainte de marginea partii carosabile a drumului ce urmeaza a fi intersectat.
Conform art. 100 alin. 3, litd) din OUG nr. 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:
“ d) nerespectarea semnificatiei culorii rosii a semaforului;”
În lumina celor evocate, instanța a reținut că petentul contestă situația descrisă în procesul verbal, învederând instanței că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 6, art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, petentul are dreptul de a propune probe în dovedirea susținerilor sale. Or, petentul s-a rezumat la face simple afirmații în fața instanței nefiind dovedite prin nici un mijloc de probă.
Instanța a considerat că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă pe deplin săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că aceasta este corespunzător dozată, imperativul asigurării siguranței desfășurării traficului pe drumurile publice prin descurajarea nerespectării semnalelor luminoase în intersecțiile semaforizate fiind unul de importanță majoră în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea nesocotirea acestor reguli de circulație pe drumurile publice.
Împotriva acestei Sentințe a declarat apel petentul N. A. F., solicitând admiterea apelului și desființarea Sentinței atacate si pronunțarea unei noi hotărâri legale si temeinice.
În fapt, consideră ca instanța de fond prin probele administrate la dosar nu s-a pronunțat in mod corect, respingandu-i cererea si considerandu-l vinovat pentru simplul fapt ca la un moment dat circula pe direcția S.-A. I. si faptul ca un agent constatator al politiei l-a oprit si l-a acuzat ca ar fi incalcat o regula de circulație, acesta din urma neputand dovedi ca a incalcat-o in realitate.
In condițiile exprimate de către instanța de fond rezulta ca oricând circula pe . auto sau pietoni un agent constatator ne poate opri si ne poate incheia un proces verbal de constatare a unei contravenții, iar ca cetățean in fata instanțelor de judecata sa fii pus in situația in care sa iti probezi nevinovăția neavand efectiv aceasta posibilitate. Cu alte cuvinte, ca simpli cetățeni de buna-credinta suntem pasibili de pedeapsa pentru simplul fapt ca la un moment dat am fost la momentul si locul nepotrivit, deoarece nu putem face dovada nevinovăției, neavand martori si posibilitatea de a emite inscrisuri.
Asa cum a afirmat si pe fond consideră ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nu se bucura de prezumția de autenticitate si veridicitate, intrucat nu a semnat procesul verbal, recunoscand astfel vina, din contra a refuzat semnarea acestui act deoarece nu a incalcat nicio regula de circulație.
Procesul verbal de contravenție împreuna cu raportul agentului constatator, nu pot face dovada prin ele insele, astfel sa conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care funcționează in favoarea petentului, iar contravențiile prevăzute in OUG nr. 195/2002 privesc toti cetățenii si intra sub incideta art.6 din CEDO, iar sancțiunea instituita are caracter represiv si preventiv asa cum a stabilit CEDO in cauza A. contra României. In acest context, insusi legiuitorul stabilește caracterul de contravenție al unei fapte care contravine ordinii sociale, stabilirea naturii juridice si calficarea faptei.
In aceste condiții probarea faptei este in sarcina IPJ A..
Mai mult, raportul agentului constatator poate conține informații greșite atat timp cat acesta este dat dupa o perioada atat de lunga de la incident.
Martorul propus de către IPJ A. nu poate sa confirme faptul ca a incalcat o regula de circulație, intrucat acesta a oprit la semnalele echipajului de politie pentru a constata ca a refuzat semnarea procesului verbal si ca a avut obiecții.
In drept, prevederile art. 466 si următoarele C.p.c, OG 2/2001, OUG 195/2002.
Intimatul, deși legal citat nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul atât din prisma motivelor de apel invocate cât și sub aspectul motivelor de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 320 lei, de către intimatul I. Județean de Poliție A., în cuprinsul procesului verbal consemnându-se că în data de 20.12.2013, ora 15,40 în timp ce conducea auto cu nr. de înmatriculare_ pe . din A. I., la semaforul pietonal instalat pe această stradă la nr. 96, nu a respectat culoarea roșie a acestuia, continuându-și deplasarea.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în procesul verbal, întrunește elementele constitutive ale contravenție prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100, alin. 3, lit. d) din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța de fond în mod corect a apreciat că procesul verbal anterior menționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
În acest sens instanța a reținut faptul că procesul verbal . nr._ încheiat la data de 20.12.2013, cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 16).
Sub aspectul temeiniciei, instanța de apel reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța de apel reține că petentul contestă situația descrisă în procesul verbal, învederând instanței că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 6, art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, petentul are dreptul de a propune probe în dovedirea susținerilor sale. Or, petentul s-a rezumat la face simple afirmații în fața instanței nefiind dovedite prin nici un mijloc de probă.
Instanța de fond a considerat că din ansamblul probator administrat în cauză că rezultă pe deplin săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
În același sens, raportat la cele arătate în procesul verbal de contravenție, la împrejurarea că petentul nu a produs nicio probă din care să rezulte o situație de fapt contrară celei reținute în sarcina sa, și instanța de apel apreciază întemeiată sancționarea contravențională a petetului.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de apel apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate având în vedere imperativul asigurării siguranței desfășurării traficului pe drumurile publice prin descurajarea nerespectării semnalelor luminoase în intersecțiile semaforizate, care este unul de importanță majoră în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea nesocotirea acestor reguli de circulație pe drumurile publice.
Față de cele de mai sus, instanța de apel va respinge apelul declarat de apelantul petent N. A. F. împotriva Sentinței civile nr. 979/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul petent N. A. F. împotriva Sentinței civile nr. 979/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2014.
Președinte, M. B. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, R. B. |
Red. B.M./Tehnored. R.B./05.01.2015/4 Ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1823/2014. Tribunalul ALBA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 85/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
