Pretentii. Sentința nr. 197/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 197/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 5399/107/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 197/C./2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. - Președinte Secție
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul L. I. și pe pârâtele D. B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că:
La data de 29.12.2014 reclamantul a depus la dosar o adresă prin care solicită ajutor public judiciar.
La data de 13.01.2015 reclamantul a depus la dosar o adresă prin care arată că nu mai susține cererea de ajutor public judiciar. La cerere a anexat taxă judiciară de timbru în sumă de 300 lei.
La data de 23.01.2015 pârâta AJFP A. a depus întâmpinare.
La data de 03.02.2015 pârâta AFM București a depus întâmpinare
La data de 03.05.2015 pârâta D. B. prin AJFP A. a depus întâmpinare.
La data de 10.03.2015 reclamantul a depus la dosar o adresă prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Instanța deliberând mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal invocată instanța o va respinge întrucât conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 din OUG 9/2013 timbrul de mediu se calculează de către organul fiscal competent, iar potrivit alin. 3 din același articol timbrul de mediu se plătește de către contribuabil într-un cont distinct, deschis la unitățile Trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu iar Normele Metodologice de aplicare a OUG 9/2013 la art. 3 stabilesc organul fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală competentă să gestioneze respectiv să calculeze și încaseze această taxă, mai exact organul fiscal unde contribuabilul este înregistrat din punct de vedere fiscal și în cadrul căruia funcționează unitățile de trezorerie.
Instanța deliberând asupra excepției invocate de pârâta Administrația F. pentru Mediu, constatat că este neîntemeiată, urmând a o respinge pentru considerentele ce vor urma: întrucat reclamantul a solicitat in esenta, aplicarea directa si prioritara, in temeiul art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, a exigentelor in materie de libera circulatie a marfurilor, impuse de normele comunitare, exceptia inadmisibilitatii invocate de parata Administratia F. pentru Mediu, este neintemeiata, raportat la argumentatia invocata de parata, in sustinerea acesteia.
Astfel, cererea privind restituirea timbrului de mediu, nu se impunea a urma structural petitele ce se contureaza din economia dispozitiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, de vreme ce, cauza juridica a actiunii exercitate de reclamanta se fundamenteaza pe aplicarea directa si prioritara a dispozitiilor comunitare in materie de concurenta, impozitare si armonizare legislativa.
Tocmai de aceea, instanta a retinut ca, pe de o parte, formularea petitului distinct, privind desfiintarea Deciziei de calcul nu se impunea in vederea solutionarii cauzei, iar, pe de alta parte, solicitarea restituirii taxei, în lipsa indeplinirii procedurii prealabile in termenul prevazut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi sanctionata cu decaderea si cu atat mai putin cu respingerea actiunii ca inadmisibila, deoarece nu exista nici un temei care sa justifice inlaturarea aplicarii prioritare si obligatorii a normelor dreptului comunitar, pentru considerentul ca nu ar fi fost urmata de catre parte, in termenul prestabilit, procedura prealabila reglementata de dreptul intern.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._, reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restituirea timbrului de mediu pentru autovehicule, în valoare de 2910 lei, achitată la data de 07.11.2014 cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În cursul anului 2014 reclamantul a achiziționat un autoturism din Germania pentru care a fost obligat să plătească suma ce face obiectul dosarului de față.
Consideră că taxa a fost stabilită și prelevată în mod ilegal cu încălcarea prevederilor art. 110 TFUEcare, potrivit art. 148 din Constituția României au prioritate de aplicare care intră în contradicție cu normele interne. Potrivit Hotărârii CJUE din cauza N. modul de rambursare este contradictoriu și păstrează prevederile discriminatorii din taxa de poluare.
În drept au fost invocate disp. art. 110 TFUE, art. 148 din Constituție.
Pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere următoarele aspecte:
Consideră neîntemeiate pretențiile reclamantei constând în obligarea subscrisei la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la presupusul moment, al restituirii ei, pentru următoarele considerente:
1. La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. " Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
Totodată, arătăm faptul că în răspunsul dat de către Curte în hotărârea T., la pct 54, se reține astfel: „(54) în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească resimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C-451/99, R., p. 1-3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C-464/02, R., p. 1-7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportorer, C-98/05, R., p. 1-4945, par. 28)."
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
In acest context, O.U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. Prin actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plătește", fiind taxate primordial emisiile senerate de mașina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5) și reprezintă cu adevărat o taxă de mediu, întrucât se calculează în principal în funcție de emisia de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a mașinii sau documentele de omologare.
De altfel, în preambulul O.U.G. nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specific tehnologice, ci pe date de performantă obiective, disponibile în mod obișnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CQ2.
Sigur, orice metoda de impunere poate să fie de unii agreeată, de alții contestată, dar vrem subliniem că, în majoritatea statelor europene, si nu numai, poluarea generata de autovehicule este taxata. Metodele de taxare, precum si valorile, sunt diferite de la tara la tara deoarece la nivel de Uniune nu exista o reglementare care sa instituie o taxa unica.
Contrar susținerilor reclamantului, O.U.G. nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului. Astfel, art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede:
" Obliga(ia de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv indiferent că este vorba de un autovehicul nou, un autovehicul second-hand care se înmatriculează pentru prima dată în România sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule, și pentru care se transcrie dreptul de proprietate".
Prin urmare, solicităm Onoratei Instanțe să constate că argumentele și așazisele exemple ipotetice la care recurge reclamantul, nu se pot substitui unei analize pertinente a legalității/nelegalității timbrului de mediu institut prin O.U.G. nr. 9/2013.
2. Consideră că nu pot fi reținute nici susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea timbrului de mediu s-ar aduce atingere dreptului de proprietate pentru următoarele considerente:
Procesul civil este guvernat de principiul "actori incumbitprobatio", prevăzut de art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căruia "cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege ".
Solicită Instanței să constate că reclamantul NU a făcut vreo dovadă că prin achitarea timbrului de mediu s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acestuia (respectiv acel atribut al dreptului de proprietate ce se referă la prerogativa proprietarului de a dispune de bunul său), nu s-a făcut proba existenței unei legături directe de cauzalitate între fapta achitării taxei și o eventuală încălcare a dreptului de proprietate suferită de partea lezată. Altfel spus, pentru a se putea antrena răspunderea statului, trebuie verificat dacă pretinsa încălcare a dreptului de proprietate rezultă în mod direct din achitarea timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
3. Din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțatează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, astfel: Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități", Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național, Programul de stimulare a înnoirii Parcului național de tractoare și mașini agricole autopropulsate; Programul de realizare a pistelor pentru bicicliști; Programul de dezvoltare și optimizare a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, precum și multe alte proiecte, cum ar fi: reducerea impactului asupra atmosferei, apei și solului, inclusiv monitorizarea calității aerului; conservarea biodiversității și administrarea ariilor naturale protejate; educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului; monitorizări, studii și cercetări în domeniul protecției mediului, pădurilor și apelor privind sarcini derivate din acorduri internaționale, directive europene sau alte reglementări naționale sau internaționale, precum și cercetare-dezvoltare în domeniul schimbărilor climatice. De altfel, indiferent de forma pe care taxa a îmbrăcat-o (taxă de primă înmatriculare/taxă pe poluare/timbru de mediu), menționăm că, prin aplicarea acestei masuri fiscale, pe langa proiectele si programele finanțate de A.F.M., s-a derulat încă din anul 2005 „Programul Rabla", fiind scoase din uz un număr de 410.238 autovehicule vechi si poluante, astfel: 2005 - 14.607; 2006 - 15.110; 2007 - 16.444; 2008 - 30.466; 2009 - 32.327;_;_; 2012-25.000.
Pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând în esență că la data de 15.03.2013 a intrat în vigoare OUG 9/2013. În elaborarea actului normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative.
Analizând, pe fond acțiunea reclamantului, Tribunalul apreciază că nu este fondată, având în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul a achiziționat din Germania la data de 29.07.2014 autoturismul Ford Focus cu nr. de identificare WF0NXXGCDN1P67821, pentru care a achitat suma de 2910 lei conform chitanței ./_/07.11.2014.
Mai departe, Tribunalul reține că potrivit art. 1 din OUG 9/2013 (1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, denumit în continuare timbru. (2) Timbrul se face venit la bugetul F. pentru mediu și se utilizează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Art. 4 din același act normative stipulează că obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Din cele mai sus expuse reiese că, timbrul de mediu instituit de OUG 9/2013 se aplică atât în privința vehiculelor second hand (de ocazie) achiziționate de pe piața internă, care sunt înmatriculate așadar deja în România, dar și vehiculelor second hand (de ocazie) importate.
Acest act normativ nu încalcă prevederile art. 90 și nici celelalte articole invocate din Tratatul CE și este în concordanță și cu Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, întrucât se aplică tuturor autoturismelor, atât noi, cât și second-hand, iar în cazul acestora din urmă, atât celor înmatriculate în România, cât și celor ce urmează să se înmatriculeze în România, ca urmare a transcrierii dreptului de proprietate asupra acestora.
Ca atare, timbrul de mediu astfel cum este reglementat de OUG nr. 9/2013 este conform cu art. 110 TFUE.
Reclamantul face o analiză a normelor comunitare în materia liberei circulații a bunurilor, însă nu arată în concret de ce taxa specială introdusă de OUG 9/2013 ar fi discriminatorie și mai ales cum anume ar proteja producția internă de autovehicule noi.
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantul L. I. împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. I. CNP_ cu domiciliul în Ciugud, ., jud. A. împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. cu sediul în A. I., ., jud. A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, Sector 6, București.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul A..
Pronunțată in ședința publica din 13.03.2015.
Președinte, A. C. P. Președinte Secție | ||
Grefier, R. C. |
Red. Tehnoredact. PAC. 5 ex./ 17.03.2015
| ← Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Sentința nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 290/2015.... → |
|---|
