Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 179/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1206/175/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 179/A/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Judecător C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se ală apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 1196/2014, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în contradictoriu cu petentul intimat C. C. G., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._/19.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic Titilincu R. pentru apelant, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 11.03.2015, intimatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Reprezentantul apelantului depune delegație de reprezentare juridică.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul apelantului solicită încuviințarea probei cu planșa fotografică a locului săvârșirii contravenției, depusă la dosarul cauzei, anexată cererii de apel.
Instanța încuviințează, pentru apelant, proba cu înscrisuri, constând în planșa fotografică a locului săvârșirii contravenției, apreciind-o a fi utilă soluționării cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentantul apelantului susține că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, pentru motivele expuse de larg în conținutul cererii de apel.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, la data de 21.03.2014, sub dosar nr._, petentul C. C. G. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata I. De Poliție Al Județului A. - Poliția Municipiului Aiud, prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea procesului verbal de contravenție, restituirea procesului verbal de contravenție si în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În fapt, petentul a contestat măsurile luate prin procesul verbal . nr._ din data de 19.03.2014, deoarece nu se consideră vinovat. Acesta a arătat că în data de 19.03.2014 se deplasa din localitatea Aiud spre direcția T., cu autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ .
La ieșirea din localitatea Aiud, la kilometrul 415+550 metri, a fost oprit de către agentul de circulație care l-a informat că a depășit pe sectorul de drum având indicatorul „depășirea interzisă”. D_ asemenea, a mai arătat că cele reținute în procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea motiv pentru care nu a semnat procesul verbal și nu se consideră vinovat.
Petentul a precizat că s-a angajat în depășire pe un sector de drum unde linia continuă se finalizase, echipajul de politie fiind la distanta de circa 600-700 metri distanta, neavând posibilitatea de a observa cele reținute în procesul verbal. Mai mult, a arătat că a fost oprit de agenți de politie si le-a spus că nu este de acord cu cele reținute in procesul verbal, agentul de politie răspunzându-i că a reținut un număr de mașină ce a trecut ulterior și dacă o să formuleze plângere o să îl cheme la sediul politiei pentru a semna procesul-verbal ca martor. A precizat că, la momentul încheierii procesului verbal era de față doar el și agentul O. D. și în autospeciala poliției se mai afla un agent, acesta din urmă necoborând din mașină.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, a depus copie după actul de identitate (fl. 9).
La data de 08.05.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având in vedere următoarele considerente:
Prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120, alin. 1, lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisa", i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere ".
Incriminarea și sancționarea faptelor având ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 republicată: "Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea."
În fapt, intimata a arătat că la data de 19.03.2014, petentul a fost surprins în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1, km 415+550M, direcția de mers A. I. - Cluj-N., efectuând manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pe un sector de drum cu indicator "Depășirea Interzisă" și marcaj longitudinal continuu.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de către petentul care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În cazul contravențiilor constatate ex propriis sensibus s-ar da eficiență prezumției de nevinovăție, aceasta ar bloca posibilitatea constatării oricărei contravenții doar prin propriile simțuri ale agentului și ar afecta autoritatea cu care aceste persoane sunt învestite.
În consecință, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovada suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte probe contrare concludente și pertinente.
A apreciat că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei.
În drept, intimata a invocat prevederile O.G.2/2001, ale OUG 195/2002 republicată.
În conformitate cu prevederile art. 411, al in. 1, pct.2. teza finală din C.p.c. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, intimata a depus următoarele înscrisuri: raportul întocmit de agentul O. D. (fl. 25) și în copie procesul verbal de contravenție . nr._/19.03.2014. (fl. 26).
Prin sentința civilă nr. 1196/2014, Judecătoria Aiud a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. C. G., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.03.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/19.03.2014 și, în consecință, a înlăturat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și sancțiunea contravențională complementară privind suspendarea permisului de conducere pentru o durată de 30 de zile, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.03.2014, petentul C. C. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002. (f. 26)
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut în sarcina petentului că la data de 19.03.2014, ora 10:23, în timp ce conducea autoutilitara cu nr._, pe DN 1 Aiud-Unirea, la Km 415+550 metri, sector de drum cu indicator „depășirea interzisă“ și marcaj continuu, a depășit o coloană de autoturisme, printre care și auto Gj-06-LPS. (f. 26)
Procesul-verbal contestat nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat: „ Nu era linie continuă ...” (fl. 26).
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, să procedeze la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că plângerea, depusă la Judecătoria Aiud în data de 20.03.2014, a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar instanța, în temeiul art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Examinând procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 26).
Petentul nu a invocat motive de nulitate ale procesului-verbal, ci a contestat doar temeinicia celor reținute prin procesul-verbal. (f. 6)
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.
Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Petentul recunoaște că a efectuat o depășire, dar susține că tronsonul de drum pe care s-a efectuat depășirea nu era semnalizat cu vreun indicator privind interdicția de a depăși, ci din contră, în acel loc linia continuă se finalizase. (f. 6)
Susținerile petentului privind faptul că manevra de depășire s-a efectuat în condiții de legalitate, sunt confirmate de înscrisul emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-CNADNR, prin care se atestă că poziția kilometrică 415+550 metri-DN1, nu se află în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă“, semnalizarea fiind efectuată cu marcaj discontinuu. (f. 50)
Petentul a fost sancționat pentru contravenția descrisă astfel: la data de 19.03.2014, ora 10:23, în timp ce conducea autoutilitara cu nr._, pe DN 1 Aiud-Unirea, la Km 415+550 metri, sector de drum cu indicator „depășirea interzisă“ și marcaj continuu, a depășit o coloană de autoturisme, printre care și auto_ . (f. 26)
Instanța a mai reținut că inclusiv la momentul încheierii procesului-verbal, petentul a refuzat să semneze și a susținut că este nevinovat, la rubrica „alte mențiuni” fiind consemnat: „ Nu era linie continuă ...” (fl. 26)
Având în vedere probele administrate în cauză, care se coroborează cu susținerile petentului, acesta arătând încă de la momentul încheierii procesului-verbal că depășirea s-a efectuat după ce linia continuă se finalizase, instanța a constatat că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal a fost înlăturată.
Fața de cele ce preced, instanța, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție nu a fost legal întocmit, întrucât din probele administrate s-a constatat că starea de fapt consemnată în cuprinsul său nu corespunde adevărului, a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/19.03.2014 și, în consecință, a înlăturat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și sancțiunea contravențională complementară privind suspendarea permisului de conducere pentru o durată de 30 de zile, luând act să nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel intimatul I.P.J. A., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
Consideră nelegală și neîntemeiată hotărârea instanței de fond și solicită schimbarea acesteia, în sensul menținerii ca legal și temeinic a procesului-verbal atacat, din următoarele considerente:
La Judecătoria Aiud a fost înregistrată sub număr de dosarul civil nr._, plângerea contravențională formulată de petentul C. C. G. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 19.03.2014, de către agent constatator O. D., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului Aiud.
Prin procesul-verbal de contravenție susmenționat, intimatul-petent a fost sancționat cu amenda în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru încălcarea prevederilor art. 120, alin. 1, lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisa", i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere ".
Plângerea contravențională a fost admisă, iar procesul-verbal de contravenție a fost anulat pe motiv că manevra de depășire s-a efectuat în condiții de legalitate, acest fapt fiind confirmat și de înscrisul emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin care se atestă că poziția kilometrică 415+550 metri - DN1, nu se află în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația DEPĂȘIREA INTERZISĂ, semnalizarea fiind cu marcaj discontinuu. .
Consideră că, în mod eronat, prima instanță a anulat procesul-verbal de contravenție din următoarele motive:
Susține că, așa cum se poate observa din vizionarea planșei foto întocmită de lucrători din cadrul Compartimentului Criminalistică - Poliția Municipiului Aiud, porțiunea de drum pe care petentul a efectuat manevra de depășire, respectiv pe DN1 la km 415+550metri, direcția de mers Aiud - Unirea, este semnalizată cu marcaj longitudinal continuu și indicator cu semnificația DEPĂȘIREA INTERZISĂ.
Precizează faptul că kilometrul 415+550 metri se află în dreptul indicatorului cu semnificația „Depășirea autovehiculelor cu excepția motocicletelor fără ataș interzisă”, iar în dreptul bornei numerotata cu nr. 6 în planșa foto se află km 415+600m. Arată că, într-adevăr, pe respectivul sector de drum există și marcaj longitudinal discontinuu, însă acesta este adresat conducătorilor auto care circulă pe celălalt sens de mers.
Având în vedere aspectele prezentate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței civile nr. 1196/2014 a Judecătoriei Aiud, sensul menținerii actului atacat ca legal și temeinic.
În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cu locul săvârșirii contravenției.
În drept, dispozițiile art. 476 - 479 din Codul de procedură civilă.
Referitor la introducerea în termen a apelului, arătă faptul că Sentința civilă nr. 1196/2014 a fost comunicată și înregistrată în evidențele instituției apelante la data de 04.12.2014, astfel că apelul este formulat în termenul legal de 30 zile, raportat la prevederile art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
La data de 26.01.2015, petentul intimat a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului formulat de către IPJ A. având în vedere următoarele motive:
Susține că, așa cum a arătat si în plângerea formulată la data de 21.03.2014, contestă măsurile luate prin procesul verbal . nr._ din data de 19.03.2014, susținând că nu se consideră vinovat.
În fapt, arată că, în data de 19.03.2014, se deplasa din localitatea Aiud spre direcția T. cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, iar la ieșirea din localitatea Aiud km 415+550 m, a fost oprit ce către agentul de circulație, care l-a informat că a depășit pe sectorul de drum având indicatorul „depășirea interzisă”. A. că cele reținute in procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea motiv pentru care nu a semnat procesul verbal si nu se consideră vinovat.
Arată ca planșele depuse la dosar de către IPJ A. nu sunt de la locul în care a fost oprit, susținând că a fost oprit la aproximativ 100 - 200 m distanta de locul la care au fost făcute planșele foto ce i-au fost comunicate. Mai arată ca aceste planșe foto au fost făcute ulterior, nefiind nici măcar în locul la care a fost oprit.
De asemenea, solicită a se avea în vedere adresa comunicata de CNADNR, prin care se arată că poziția kilometrica 415+550 m DN1, nu se afla în zona de acțiune a indicatorului - depășirea interzisa -, semnalizarea fiind efectuata cu marcaj discontinuu.
Analizând apelul formulat în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.03.2014, petentul C. C. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002. (f. 26)
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut în sarcina petentului că la data de 19.03.2014, ora 10:23, în timp ce conducea autoutilitara cu nr._, pe DN 1 Aiud-Unirea, la Km 415+550 metri, sector de drum cu indicator „depășirea interzisă“ și marcaj continuu, a depășit o coloană de autoturisme, printre care și auto Gj-06-LPS. (f. 26)
Procesul-verbal contestat nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat: „ Nu era linie continuă ...” .
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, să procedeze la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
Examinând procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța de fond în mod corect a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 26).
Petentul nu a invocat nici prin plângere și nici prin întâmpinarea depusă în apel motive de nulitate a procesului verbal, ci a contestat doar temeinicia celor reținute prin procesul-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, prima instanță a reținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În mod corect prima instanță a reținut că petentul recunoaște că a efectuat o depășire, dar susține că tronsonul de drum pe care s-a efectuat depășirea nu era semnalizat cu vreun indicator privind interdicția de a depăși, ci din contră, în acel loc linia continuă se finalizase.
Susținerile petentului privind faptul că manevra de depășire s-a efectuat în condiții de legalitate, sunt confirmate de înscrisul emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-CNADNR, prin care se atestă că poziția kilometrică 415+550 metri-DN1, nu se află în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă“, semnalizarea fiind efectuată cu marcaj discontinuu.
Petentul a fost sancționat pentru contravenția descrisă astfel: la data de 19.03.2014, ora 10:23, în timp ce conducea autoutilitara cu nr._, pe DN 1 Aiud-Unirea, la Km 415+550 metri, sector de drum cu indicator „depășirea interzisă“ și marcaj continuu, a depășit o coloană de autoturisme, printre care și auto_ .
Având în vedere probele administrate în cauză, care se coroborează cu susținerile petentului, acesta arătând încă de la momentul încheierii procesului-verbal că depășirea s-a efectuat după ce linia continuă se finalizase, instanța de apel reține că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal a fost înlăturată.
Instanța de apel nu poate da eficiență planșelor foto depuse de către intimat raportat la adresa emisă de către CNADNR din care rezultă fără putință de tăgadă că la locul indicat în procesul verbal nu exista marcaj sau linie continuă.
Față de probatoriul administrat, instanța constată legală și temeinică sentința atacată, motiv pentru care va respinge apelul declarat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva Sentinței civile nr. 1196/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată cu ocazia judecării cererii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva Sentinței civile nr. 1196/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2015.
Președinte, M. B. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, M. R. |
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. / 04.05.2015
Judecător fond: A. M. S.
| ← Pretentii. Sentința nr. 284/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 578/2015.... → |
|---|
