Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 317/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 4133/176/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 317/A/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Judecător C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de apelantul I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 2317/2014, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu petentul intimat H. I., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție AB NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic B. A. M. pentru apelant și avocat J. L. M. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocata intimatului depune la dosarul cauzei practică judiciară.
La interpelarea instanței, ambele reprezentate ale părților învederează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat,schimbarea în tot a sentinței primei instanțe și, în consecință, a fi respinsă plângerea contravențională, în totalitate.
Apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a admis plângerea, reținând că munca prestată de cele două persoane pentru intimatul H. I. era un ajutor dat între vecini.
Susține că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că petentul intimat obținea un profit din munca prestată de cele două persoane. Mai mult, a trecut peste aspectul că petentul era monitorizat de poliție, cantitatea de cherestea și utilajele găsite pe proprietatea sa fiind mult peste cât ar avea nevoie o persoană fizică pentru gospodăria proprie.
Arată că prima instanță nu a avut în vedere procesul verbal depus de la poliție, din care rezultă că persoanele reținute în actul atacat au mai fost depistate prestând activitate și cu altă ocazie pentru petentul intimat.
În aceste condiții, potrivit Codului muncii, H. I. avea obligația de a le încheia contracte individuale de muncă, în formă scrisă.
Solicită instanței de apel să nu rețină activitatea prestată de cele două persoane a fi un ajutor dat între vecini, cât timp una din persoane are domiciliul în . zeci de kilometri de locul unde au fost depistate prestând activitate.
Având cuvântul, avocata intimatului solicită respingerea apelului formulat în cauză.
Susține că, în mod greșit, apelanta arată că petentul urma să obțină un profit din activitatea prestată de cel două persoane, cât timp nu există vreo probă la dosarul cauzei care să sprijine o astfel de afirmație.
Precizează că, la momentul constatării, a fost întocmit și un proces verbal de către Garda de Mediu, act care a fost atacat de către petent, acțiunea acestuia fiind admisă, iar sancțiunea amenzii a fost înlocuită cu avertisment.
Învederează că, în situația în care petentul avea un scop economic, instanța de fond ar fi cercetat ce făcea petentul cu cantitatea de material lemnos.
În dosarul ce are ca obiect plângerea contravențională împotriva procesului verbal întocmit de Garda de Mediu, au fost audiați doi martori și un polițist, care au declarat că petentul le-a comunicat că lemnul era pentru construcția unei cabane, în zona comunei Pianu.
Susținerea apelantului, că lemnul era într-o cantitate prea mare pentru consumul propriu, este infirmată de scopul avut în vedere de petent, acela de a-și construi o cabană.
Avocata intimatului subliniază că, la dosarul cauzei, nu există probe care să releve obținerea vreunui profit de către intimat.
Susține că instanța de fond, în mod corect, a apreciat că cele două persoane nu prestau activitate pentru petent, reținând premisa că una din ele este angajatul unei societăți, iar cealaltă persoană se afla în concediu pentru creșterea copilului.
Solicită a se avea în vedere art. 17, alin. 1 din OUG nr. 44/2008, care prevede că persoana fizică nu poate angaja cu contract de muncă.
Avocata intimatului solicită ca, la soluționarea apelului, să se aibă în vedere și motivele invocate în plângerea contravențională..
În replică, reprezentanta apelantului susține că nu există vreun text legal care să interzică angajarea unei persoane de către persoana fizică. Dimpotrivă, Codul muncii este clar în privința aceasta, arătând că poate avea calitatea de angajator orice persoană fizică și orice persoană juridică, astfel că petentul putea să angajeze, în condițiile în care a avut nevoie de cele două persoane. Consideră că este puțin posibil ca două persoane să ajute la ridicare unei cabane, ce implică o activitate laborioasă, fără a pretinde vreun folos material.
În replică, avocata intimatului susține că interzicerea angajării de către o persoană fizică este prevăzută de art. 17 alin. 1 din OUG nr. 44/2008. Mai arată că, în speță, nu era vorba de ridicarea cabanei, ci de tăierea lemnului pentru această cabană.
Reprezentanta apelantului precizează că actul normativ de care se prevalează intimatul se referă la persoanele fizice autorizate, și nu la o persoană fizică, așa cum este cazul de față, căreia îi sunt aplicabile prevederile Codului muncii.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 14.05.2014 sub nr._, petentul H. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 07.04.2014.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal contestat încheiat de intimat, s-a reținut că în urma controlului efectuat în data de 04.04.2014, ora 9,30 la domiciliul său au fost identificați numiții G. G. și R. Ș., care au declarat pe proprie răspundere că prestează activitate pentru H. I., fără a semna contracte individuale de muncă. A mai arătat petentul că procesul verbal atacat este nelegal și netemeinic. Acesta nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, în sensul că este încheiat în lipsa petentului și nu este semnat de nici un martor. Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului, tocmai pentru a nu putea formula obiecțiuni. În ceea ce privește lipsa martorului asistent, este greu de crezut că în sediul ITM A. nu existau persoane compatibile cu calitatea de martori, chiar toți angajații ITM aveau calitatea de agenți constatatori. De asemenea a precizat că cele reținute în sarcina sa nu corespund adevărului. Numiții G. G. și R. Ș. nu desfășurau activitate pentru el, în sensul Codului muncii, ei adunau reziduurile care proveneau de la debitarea lemnului și nu s-a pus vreodată ca o persoană să fie angajată,el fiind în calitate de persoană fizică, nedesfășurând vreo activitate din care să realizeze venituri pentru a-și permite angajarea unor oameni. Pentru ca să poată angaja persoane trebuie să îndeplinească condițiile prev de OUG 44/2008. A mai arătata petentul că nu este persoană fizică autorizată, întreprindere individuală și nici întreprindere familială, astfel că nu poate fi subiect al contravenției reținute în sarcina sa.
În drept a invocat dispozițiile art. 7, 16 și 34 din OG 2/2001
În susținerea plângerii petentul a depus la dosar copia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 07.04.2014.
Intimatul a depus la dosar (fl.22) prin Serviciul registratură, întâmpinare solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temnic și legal. Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001.
În drept s-au invocat Legea nr. 53/2003 și HG 500/2011-
Intimatul a anexat întâmpinării: procesul verbal de control ., nr._ din 07.04.2014, anexa de constatare, înștiințarea ., nr._, fișa de identificare, și procesul verbal din data de 04.04.2014 ( fl. 24-33)
A fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială privind audierea martorilor R. Ș. și G. G., declarațiile acestora fiind consemnate la fila 44,47 din dosar.
Prin sentința civilă nr. 2317/2014, Judecătoria A. I. a admis plângerea contravențională formulată de petentul H. I., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.04.2014, a exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 20.000 lei, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/07.04.2014 (f. 10-11) întocmit de către agenții constatatori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă A., petentul H. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.
În fapt, s-a reținut că la data de 04.04.2014, ora 09.30, inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă A. au procedat la un control inopinat în localitatea V. de Jos, jud. A., la domiciliul petentul H. I.. Cu această ocazie, s-a constatat că două persoane, G. G. și R. Ș., prestau activitate la bazicul de material lemnos deținut de către numitul H. I., fără a avea întocmite contracte individuale de muncă, așa cum rezultă din declarațiile date pe proprie răspundere în data de 04.04.2014, precum și din constatările organelor de control consemnate în proces-verbal de control nr._.
Instanța de fond, verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, a reținut că petentul a invocat nulitatea procesului-verbal prin raportare la dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și a arătat că acest proces-verbal a fost încheiat în lipsa petentului, nefiind semnat de acesta, precum și că nu a fost semnat de către un martor. Totodată, petentul invocă faptul că a fost pus în imposibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la cele constatate în procesul-verbal. Instanța a reținut și că petentul a invocat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în mod nelegal prin raportare la lipsa calității de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.
Apreciind asupra motivelor de nelegalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de către petent, instanța le-a respins ca neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.
Astfel, relativ la susținerea petentului că procesul-verbal este nelegal întocmit deoarece nu a fost semnat de acesta, instanța va analiza această susținere împreună cu cea privitoare la lipsa semnăturii unui martor. Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia” și alin. (3) potrivit cărora „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod”. Fapta contravențională a fost constată la data de 04.04.2014, ocazie cu care a fost întocmită înștiințarea nr._ (fila 30), prin care petentul a fost rugat să se prezinte la data de 07.04.2014 la sediul ITM A.. Această înștiințare a fost semnată de către numita H. C., soția petentului, la data de 04.07.2014, ora 10.00, care s-a obligat să aducă la cunoștința petentului aceste aspecte. La data de 07.04.2014 a fost încheiat la sediul ITM A. procesul-verbal, în lipsa petentului, dar în prezența apărătorului ales al acestuia J. L. M., lucru ce reiese din împuternicirea avocațială nr. 109/07.04.2014 (fila 29). De asemenea, analizând procesul-verbal de contravenție de la filele 10-11 dosar, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator făcând mențiunea că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la sediul ITM A., de față nefiind persoane compatibile cu calitatea de martor. Pe de altă parte, instanța a reținut că sancțiunea pentru lipsa martorului asistent este nulitatea relativă, în condițiile art. 105 alin. (2) C.pr.civ., conform căruia actele îndeplinite cu neobservarea dispozițiilor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, petentul nu a făcut dovada acestei vătămări, astfel încât instanța a reținut că această critică nu este întemeiată.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent relativ la faptul că agentul constatator nu a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, încălcându-se astfel dreptul acestuia la apărare, instanța a reținut că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului verbal, care trebuie asociată cu o vătămare produsă petentului. Or, în cauză, procesul-verbal atacat a fost încheiat în lipsă, petentul nu a dovedit vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile au putut fi valorificate prin plângerea formulată împotriva procesului-verbal. Formularea plângerii contravenționale este tocmai o exercitare a dreptului de apărare în care petentul a detaliat nemulțumirile sale, fiind respectate garanțiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Petentul a mai invocat că procesul-verbal este nelegal întocmit, susținând că acesta nu are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa deoarece, pentru a avea această calitate, ar fi trebuit să fie persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială. Instanța a apreciat că aceste susțineri nu sunt întemeiate și a constatat că fapta contravențională prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 are ca subiect activ angajatorul. În privința persoanei care poate avea calitatea de angajator, instanța a reținut că, potrivit art. 10 din Codul Muncii, “contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”, iar potrivit art. 14 din Codul Muncii, ‘prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă”. Din aceste prevederi legale reiese faptul că o persoană fizică poate avea calitatea de angajator, astfel că petentul are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa.
De asemenea, instanța a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând alte cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, a reținut că procesul-verbal . nr._/07.04.2014 (f. 10-11) cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele și prenumele agentului constatator și al petentului-contravenient, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data și, nu în ultimul rând, semnătura agenților constatatori.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal . nr._/07.04.2014 este legal întocmit.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut următoarele:
Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv O.G. nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act cu natură juridică duală - de act administrativ și de act procedural – instanța a apreciat că sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal încheiat în urma unor constatări personale ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică.
Totodată, instanța va analiza plângerea și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care, a apreciat că, pentru a califica dacă sancțiunea aplicată petentului intră în noțiunea autonomă de „acuzație în materie penală”, elementele esențiale, determinante, pentru o astfel de calificare sunt, pe de o parte, faptul că dispoziția a cărei încălcare este reproșată petentului are un caracter general, iar pe de altă parte scopul sancțiunii aplicate acestuia, care este unul preventiv, dar și punitiv.
Instanța a reținut în privința contravenției reținute în sarcina petentului că aceasta întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a Codului muncii privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful 2 al art. 6 din CEDO.
Aceasta prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale, sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Persoana sancționată care introduce o plângere contravențională trebuie să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința „vinovăției” sale dincolo de orice îndoială.
În cauza de față, din declarația dată de martorul G. G. consemnată de către inspectorii de muncă în cadrul fișei de identificare din data 04.04.2014 (f. 32), dar și din declarația acestuia dată în fața instanței (f. 47), reiese că socrul acestuia este vecin cu petentul, iar la data de 04.04.2014 se afla la domiciliul petentului pentru a-l ajuta la prelucrarea unor materiale lemnoase deoarece petentul îi oferise anterior niște scândură. Martorul a mai arătat că a mai fost anterior la petent pentru a-l ajuta, când petentul i-a oferit porumb pentru oi. De asemenea, din declarația acestui martor reiese că acesta este angajat la o altă societate comercială, iar petentul este angajat la Ocolul Silvic Valea Ampoiului. Din declarația martorului R. Ș. (fila 46) dată în fața instanței reiese că acesta l-a ajutat pe petent la data de 04.04.2014 deoarece îi era dator pentru o căruță de lemne. Martorul a mai declarat că se află în concediu de creștere a copilului. Din coroborarea celor două declarații reiese faptul că petentul H. I. nu se ocupă cu activitatea de tăiere a lemnului zilnic și că acesta taie lemnele doar pentru consumul propriu, nu și pentru vânzare, iar cei doi martori au alte surse de venit.
Conform art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, constituie contravenție „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”.
După cum rezultă din textul de lege, pentru a putea fi reținută săvârșirea contravenției, este necesar a se stabili existența unei situații premisă, și anume ca angajatul să presteze activitate pentru petent.
Din declarațiile martorilor G. G. (f. 47) și R. Ș. (f. 46) rezultă că aceștia se aflau la domiciliul petentului la data efectuării controlului pentru a-l ajuta pe acesta, în baza unor simple raporturi de vecinătate. Aceștia au precizat în fața instanței că fiecare aveau o datorie față de petent și că raporturile dintre ei și petent nu îmbracă forma unor raporturi angajat-angajator.
Instanța, reținând că nu este oportun a se cere ca de fiecare dată să se procedeze la întocmirea unor contracte de muncă, în special atunci când este vorba despre simple și normale raporturi de vecinătate, a constatat că martorii G. G. și R. Ș. nu prestau activități pentru petent, în sensul Codului Muncii. Astfel, lipsește situația premisă a contravenției, aspect ce are ca efect exonerator de răspundere contravențională.
În considerarea celor ce preced, având în vedere și principiul in dubio pro reo, care este aplicabil și în materie contravențională și în baza căruia orice dubio profită petentului, ținând cont că probele administrate de organul constatator nu pot convinge instanța în privința „vinovăției” petentului dincolo de orice îndoială, instanța a reținut netemeinicia procesului-verbal de contravenție ., nr._/07.04.2014, în ceea ce privește săvârșirea de către petentul H. I. a contravenției prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.
În consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție este netemeinic, motiv pentru care a admis plângerea petentului și a dispus anularea procesului-verbal atacat. Având în vedere acest fapt, instanța de fond nu s-a mai pronunțat pe capătul subsidiar de cerere referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel intimatul I. T. de Muncă, solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a Sentinței civile pronunțată de către Judecătoria A.-I. în dosarul mai sus menționat și în consecință respingerea plângerii formulate de H. I..
La data de 20.01.2015, petentul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, in baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila, cu obligarea intimatului apelant la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere dispozițiile art. 453 din Codul de procedura civila.
În ședința publică din data de 12.03.2015, apelantul a depus la dosar motivele de apel, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a Sentinței civile pronunțată de către Judecătoria A.-I. în sensul respingerii plângerii formulată de către H. I. împotriva procesului - verbal de constatare a contravențiilor nr._/07.04.2014 încheiat de inspectorii de muncă ai I.T.M. A..
În fapt, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. în data de 04.04.2014 în localitatea V. de Jos, aceștia au depistat prestând activitate la domiciliul numitului H. I., două persoane. Aceștia au declarat că se numesc G. G. și R. Ș. și că lucrează pentru persoana fizică H. I.. în deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, aceste persoane au dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate pentru contravenient din data de 04.04.2014, precum și faptul că nu au semnat contracte individuale de muncă.
La momentul controlului susnumiții prestau activitate la banzicul de prelucrat material lemnos deținut de către numitul H. I..
Deși susnumiții au declarat că au început să presteze activitate doar din data de 04.04.2014, data controlului, din PV întocmit de Poliția V. de Jos - Secția nr.2, rezultă că G. G. și R. Ș., au mai fost depistați prestând activitate la domiciliul numitului H. loan, în data de 05.03.2014, când manipulau utilajul banzic de prelucrare și debitare a materialului lemnos.
Persoanele au fost primite în muncă pentru a presta activitate și pentru ca petentul să obțină un profit, însă orice activitate trebuie desfășurată cu respectarea prevederilor legii. Atunci când aceste prevederi nu sunt respectate, legiuitorul a prevăzut tragerea la răspundere a celor care nu le respectă, cum este și cazul de față. Numitul H. loan a format o echipă în vederea debitării de material lemnos, însă fără să țină seama de prevederile legale.
Astfel, având în vedere că între părți se derula un raport de muncă, însă angajatorul nu a întocmit anterior angajării un contract individual de muncă, în mod corect inspectorii de muncă au constatat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 260 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 R și au aplicat sancțiunea amenzii.
În urma administrării probelor s-a constatat de către instanța de fond ca starea de fapt a fost corect reținută de către organul de control, că susnumiții au prestat activitate, însă a admis plângerea deoarece martorii au declarat că l-au ajutat pe numitul H. loan „în baza unor raporturi de vecinătate".
Susține că instanța a avut în vedere exclusiv declarațiile martorilor și cele susținute de petentă în plângere. Astfel, nu a apreciat și nu a coroborat toate probele de la dosar și a ignorat starea de fapt de la momentul controlului.
Precizează că persoanele au fost primite în muncă pentru a presta activitate și pentru ca petentul să obțină un profit. Materialul lemnos și utilajele din curtea acestuia erau mult peste nevoile personale ale unei persoane fizice. Cantitatea de material lemnos era mare, iar utilajele folosite nu erau din cele care se folosesc de obicei pentru nevoile unei gospodării. De fapt, numitul H. loan era monitorizat de către poliție, iar susnumiții au mai fost depistați prestând activitate în aceleași condiții. Acest aspect rezultă clar din Procesul Verbal întocmit în data de 04.04.2014 de către agentul de poliție din ..
Mai arată că numitul G. G. nu putea presta activitate în baza „relațiilor de vecinătate", deoarece domiciliul său este în .> Luând în considerare cele susmenționate, apelantul a solicitat admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a Sentinței civile pronunțată de către Judecătoria A.-I. în dosarul mai sus menționat și în consecință respingerea plângerii formulate de H. I.
În drept: Legea 53/2003, NCPC.
Analizând apelul formulat în cauză, instanța de control judiciar
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.04.2014 (f. 10-11) întocmit de către agenții constatatori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă A., petentul H. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.
În fapt, s-a reținut că la data de 04.04.2014, ora 09.30, inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă A. au procedat la un control inopinat în localitatea V. de Jos, jud. A., la domiciliul petentului H. I.. Cu această ocazie, s-a constatat că două persoane, G. G. și R. Ș., prestau activitate la bazicul de material lemnos deținut de către numitul H. I., fără a avea întocmite contracte individuale de muncă, așa cum rezultă din declarațiile date pe proprie răspundere în data de 04.04.2014, precum și din constatările organelor de control consemnate în proces-verbal de control nr._.
Instanța de fond, verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, apreciind asupra motivelor de nelegalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de către petent, în mod corect le-a respins ca neîntemeiate .
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia” și alin. (3) potrivit cărora „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod”. Fapta contravențională a fost constată la data de 04.04.2014, ocazie cu care a fost întocmită înștiințarea nr._ (fila 30), prin care petentul a fost rugat să se prezinte la data de 07.04.2014 la sediul ITM A.. Această înștiințare a fost semnată de către numita H. C., soția petentului, la data de 04.07.2014, ora 10.00, care s-a obligat să aducă la cunoștința petentului aceste aspecte. La data de 07.04.2014 a fost încheiat la sediul ITM A. procesul-verbal, în lipsa petentului, dar în prezența apărătorului ales al acestuia J. L. M., lucru ce reiese din împuternicirea avocațială nr. 109/07.04.2014 (fila 29). De asemenea, analizând procesul-verbal de contravenție de la filele 10-11 dosar, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator făcând mențiunea că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la sediul ITM A., de față nefiind persoane compatibile cu calitatea de martor. Pe de altă parte, instanța a reținut că sancțiunea pentru lipsa martorului asistent este nulitatea relativă, în condițiile art. 105 alin. (2) C.pr.civ., conform căruia actele îndeplinite cu neobservarea dispozițiilor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, petentul nu a făcut dovada acestei vătămări, astfel încât instanța de fond în mod pertinent a reținut că această critică nu este întemeiată.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent relativ la faptul că agentul constatator nu a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, încălcându-se astfel dreptul acestuia la apărare, și instanța de apel reține că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului verbal, care trebuie asociată cu o vătămare produsă petentului. Or, în cauză, procesul-verbal atacat a fost încheiat în lipsă, petentul nu a dovedit vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile au putut fi valorificate prin plângerea formulată împotriva procesului-verbal. Formularea plângerii contravenționale este tocmai o exercitare a dreptului de apărare în care petentul a detaliat nemulțumirile sale, fiind respectate garanțiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Petentul a mai invocat că procesul-verbal este nelegal întocmit, susținând că acesta nu are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa deoarece, pentru a avea această calitate, ar fi trebuit să fie persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială.
Și instanța de apel apreciază că aceste susțineri nu sunt întemeiate.
În privința persoanei care poate avea calitatea de angajator, instanța de apel reține că, potrivit art. 10 din Codul Muncii, “contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”, iar potrivit art. 14 din Codul Muncii, ‘prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă”. Din aceste prevederi legale reiese faptul că o persoană fizică poate avea calitatea de angajator, astfel că petentul are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa.
De asemenea, instanța de fond în mod corect a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând alte cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, a reținut că procesul-verbal . nr._/07.04.2014 (f. 10-11) cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele și prenumele agentului constatator și al petentului-contravenient, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data și, nu în ultimul rând, semnătura agenților constatatori.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de apel reține că din declarația dată de martorul G. G. consemnată de către inspectorii de muncă în cadrul fișei de identificare din data 04.04.2014 (f. 32), dar și din declarația acestuia dată în fața instanței (f. 47), reiese că socrul acestuia este vecin cu petentul, iar la data de 04.04.2014 se afla la domiciliul petentului pentru a-l ajuta la prelucrarea unor materiale lemnoase deoarece petentul îi oferise anterior niște scândură.
Martorul a mai arătat că a mai fost anterior la petent pentru a-l ajuta, când petentul i-a oferit porumb pentru oi.
Din declarația martorului R. Ș. (fila 46) dată în fața instanței reiese că acesta l-a ajutat pe petent la data de 04.04.2014 deoarece îi era dator pentru o căruță de lemne. Martorul a mai declarat că se află în concediu de creștere a copilului.
La dosar s-a depus Procesul verbal din data de 04.04.2014 din care rezultă că au fost identificate persoanele R. Ș. și G. G. manipulând utilajul banzic de prelucrare al petentului H. I..
Din coroborarea probelor antemenționate rezultă că petentul H. I. se ocupă cu activitatea de tăiere a lemnului, activitate la care este ajutat de martorii din prezenta cauză, în schimbul unor contraprestații.
Conform art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, constituie contravenție „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”.
În consecință, instanța de apel reține că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
In baza art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
După cum prevede art. 7 din O.G.2/2001, avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
In cauza de față, instanța, în ceea ce privește sancționarea contravențională a petentului, având în vedere că este vorba de o persoană fizică pentru care s-a desfășurat activitatea, că respective activitate nu are un caracter constant, luând în considerare și situația specială a persoanelor prestatoare – una aflată în concediu de creștere a copilului și cealaltă angajată la o altă societate – instanța de apel apreciază necesară reindividualizarea sancțiunii contravenționale.
În acest sens, instanța urmează să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei cu sancțiunea avertismentului .
Pentru aceste motive va admite apelul declarat de apelantul intimat ITM A. împotriva sentinței civile nr. 2317/2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria A. I..
Va schimba în parte sentința civilă nr. 2317/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Va admite în parte plângerea formulată de petentul H. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.04.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A. .
Va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum 20.000 lei cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul intimat ITM A. împotriva sentinței civile nr. 2317/2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria A. I..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2317/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Admite în parte plângerea formulată de petentul H. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.04.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A. .
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum 20.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
Președinte, B. M. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, M. R. |
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /10.06.2015
Jud. fond: A. M. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 316/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 511/2015.... → |
|---|
