Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 511/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 588/298/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 511/A/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător C. L.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimata apelantă DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDETEANĂ A. împotriva sentinței civile nr. 91/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu petenta intimată ..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 17.06.2015 intimata apelantă a depus la dosar concluzii scrise, la care a anexat în copie înscrisuri.
Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in Incheierea Sedintei publice din 04.06.2015 cand instanta, a amanat pronuntarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei S., la data de 31.03.2014, sub numărul_, petenta ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDETEANĂ A., s-a plâns împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/26.03.2014, emis de Direcția pentru Agricultura Județeană A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție mai sus indicat, obligarea intimatei la restituirea contravalorii amenzii de 1.500 lei achitată în baza acestui proces-verbal contestat, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, societatea petentă a arătat că deține un magazin mixt în localitatea D. Română. La data de 26.03.2014, inspectori din cadrul Direcției pentru Agricultura Județeană A. s-au deplasat la acest magazin pentru efectuarea unui control în baza căruia să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de OUG 12/2006 pentru stabilirea unor masuri de reglementare a pieței, pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale. Cu ocazia controlului, s-a apreciat că societatea a încălcat dispozițiile art. 11 alin.3 din OUG 12/2006, în sensul că nu a indicat complet denumirea furnizorului și denumirea produselor vândute.
Petenta a arătat că, în realitate, aceste obligații legale erau îndeplinite de societate și nu a comis nici o contravenție, măsura dispusă fiind una abuzivă.
Petenta a precizat că, potrivit prevederilor art. 16 alin. 1 din OUG 2/2001, în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției în mod obligatoriu trebuie descrisă fapta ce constituie contravenție, trebuie arătate toate împrejurările ce pot duce la aprecierea gravitații contravenției. Or, în procesul-verbal în litigiu, în nici un caz nu se poate reține că au fost respectate aceste prevederi legale. Pe lângă greșelile inadmisibile de exprimare și de limbă, se fac grave greșeli de logică în descrierea faptelor. Astfel, s-a susținut de către intimată, că producător al pâinii pusă în vânzare în magazinul societății este S.C. CENT COMPANY S.R.L., dar denumirea furnizorului nu este trecută completă pe raftul cu produsul expus spre vânzare. P. a descrie fapta, normal și logic ar fi fost să se indice cum era trecută această denumire, pentru ca instanța să stabilească dacă ea era sau nu indicată complet.
Petenta a susținut că, în realitate, pe raftul unde era expus produsul pentru vânzare, era indicată denumirea completă a furnizorului acestui produs. Produsul pus în vânzare, conform indicațiilor producătorului acestuia, era pâine cu fulgi de cartofi, indicație care se afla și pe eticheta de la raft. Ceea ce s-a reproșat angajatei sale a fost faptul că nu a fost trecut pe etichetă indicația că produsul expus spre vânzare este pâine cu cartofi.
Petenta a mai arătat că în procesul-verbal încheiat de agentul constatator se indica faptul că produsul nu avea deloc eticheta. Or, aceasta susținere se contrazice cu consemnarea anterioară, din care reiese că exista o eticheta pe care era trecut, cel puțin parțial, denumirea producătorului.
În aceste condiții, petenta a apreciat că procesul-verbal de contravenție nu este motivat în fapt, astfel încât nu se poate stabili dacă a fost sau nu comisă vreo contravenție, iar în caz afirmativ care este conținutul acesteia. Mai mult, nu reiese din conținutul procesului-verbal contestat că sunt îndeplinite condițiile art. 11 al. 3 din OUG 12/2006, pentru ca societatea să fie sancționată, întrucât în realitate atât producătorul cât și produsul erau corect indicate pe eticheta de la raft, astfel încât nu exista nici o faptă contravențională, angajata societății refuzând să semneze în calitate de martor procesul-verbal de contravenție tocmai datorită consemnărilor nereale cuprinse în acesta.
În drept a invocat: art. 11 al. 3 din OUG 12/2006, art. 16 si urm. din OUG 2/2001, art. 451 cod pr.civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu angajata societății în calitate de vânzător la magazinul din D. Română.
Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 17).
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către societatea petentă, menținerea procesului verbal de contravenție și obligarea petentei la plata amenzii contravenționale.
În motivare, a arătat că societatea petentă are obligația conform OUG. Nr. 12/2006 art. 11 al 3 să livreze pâinea către operatorii economici, cu respectarea normelor referitoare la personalizarea produselor proprii, aliniat care prevede că în structurile de vânzare cu amănuntul se afișează obligatoriu denumirea furnizorului de pâine, denumirea produselor livrate și prețul de vânzare cu amănuntul al acestora, exprimat în lei/kg și lei/bucată.
A mai arătat că în procesul verbal de contravenție nr. 26/2014 sunt trecute clar toate elementele care au dus la aplicarea amenzii, respectiv, vânzătorul nu a aplicat la raftul de vânzare denumirea și producătorul produselor de panificație livrate (pâine), societatea petentă vindea diferite sortimente de pâine fără să specifice la raft denumirea producătorului și felul produsului așa cum prevede art. 11 al 3 OUG 12/2006.
Intimata a precizat că societatea a mai fost sancționată cu avertisment în nenumărate rânduri și nu înțelege să se conformeze prevederilor legale în vigoare, depunând în acest sens practică judiciară: pv. 170/2013, pv. 8/2014.
În drept a invocat OUG. nr. 12/2006, OUG nr. 2/2001, practica judiciară.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor pentru petentă, ce a fost audiat în ședința din 04.02.2015.
Prin Sentinta Civila nr. 91/2015, Judecatoria S., a admis plangerea formulata impotriva procesului verbal de contraventie, pe care l-a anulat, dispunand si restituirea catre petenta a amenzii achitate, in cuantum de 1500 lei.
P. a pronunta aceasta solutie, prima instanța reține următoarele:
În fapt, agenții constatatori al intimatei au procedat la sancționarea petentei în data de 26.03.2014, dată la care au întocmit procesul verbal nr._/ 26.03.2015, reținând că „la raft nu este trecută denumirea completă a furnizorului (producător) de pâine, precum și denumirea produselor livrate.” S-a reținut în continuare că petenta nu a respectat prevederile art. 11 pct.3 din OUG 12/2006.
Societății petente i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 11 pct.3 și art.14 lit.d din OUG 12/2006.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 în sensul că procesul verbal nu cuprinde descrierea faptei contravenționale și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului.
Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale, verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiuni aplicate. Or, în speță, în cuprinsul procesului verbal contestat se menționează că „la raft nu este trecută denumirea completă a furnizorului (producător) de pâine, precum și denumirea produselor livrate”, mențiune urmată de exemple corecte și complete din punct de vedere al agentului constatator. Instanța apreciază că aceste mențiuni nu reprezintă o descriere a faptei, pe baza cărora instanța să poată aprecia dacă faptele reținute sunt prevăzute ca și contravenții.
Realizând o descriere incompletă a acțiunii sau inacțiunii contravenientei, fără a evidenția elemente de fapt de natură a identifica în concret care erau denumirile furnizorului și ale produselor trecute pe eticheta de la raft, agentul constatator a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, iar o prezentare generală, lipsită de conținut faptic precis echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului verbal, conform art. 17 din același act normativ.
Instanța va avea în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 31-36 OUG nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Prezumția de nevinovăție este recunoscută de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în favoarea oricărei persoane împotriva căreia a fost formulată o „acuzație în materie penală".
Prin hotărârea pronunțată în cauza Ozturk împotriva Germaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit criteriile alternative în funcție de care poate fi determinat dacă o faptă constituie sau nu o acuzație în materie penală, acestea fiind: calificarea faptei în dreptul intern; natura faptei săvârșite; natura și gravitatea sancțiunii (în același sens, hotărârea Curții E.D.O. din 21 octombrie 1997, cauza P.-Bloch contra Franței, paragraf 53; cauza Engel și alții împotriva Olandei). Petentei i s-a adus o acuzație în materie penală în sensul noțiunii autonome a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca urmare a celor reținute, instanța apreciază că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.
Instanța amintește însă că în materie contravențională, utilizarea unor prezumții de fapt pentru a stabili vinovăția unei persoane nu contravine prezumției de nevinovăție a acesteia, în măsura în care astfel de prezumții sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de către persoana interesată (cauza Salabiaku contra Franței hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Prevederile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Astfel, prezumția de răspundere a petentei stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoana în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
În drept, potrivit art. 11 alin.3 din OUG 12/2006 “În structurile de vânzare cu amănuntul se afișează obligatoriu denumirea furnizorului de pâine, denumirea produselor livrate și prețul de vânzare cu amănuntul al acestora, exprimat în lei/kg și lei/bucată.” Mai mult, art.14 alin 1 pct.d stabilește că nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (3), se sancționează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 4.000 lei (RON).
Instanța reține că observațiile agentului constatator din procesul-verbal sunt lipsite de echivoc, existând o prezumție legală de veridicitate a celor constatate personal de către un agent constatator. Cu toate acestea, prezumția de veridicitate este una relativă și poate fi răsturnată de către contravenient, iar în speța de față instanța apreciază că petenta a dovedit netemeinicia mențiunilor din procesul, astfel că procesul-verbal este netemeinic.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că petenta a respectat prevederile legale arătate mai sus și la momentul controlului avea trecute pe eticheta de la raft, în dreptul fiecărui produs, denumirea acestuia, denumirea și sigla furnizorului, gramajul, prețul pe kg și prețul pe bucată. Din probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarațiile martorei și celelalte înscrisuri depuse la dosar, instanței i s-au creat dubii cu privire la temeinicia celor consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că prezumția de nevinovăție a petentei a fost întărită prin probele administrate.
În consecință, prima instanța admite plângerea formulată de petentă, anuleaza procesul verbal nr._ din 26.03.2014 și exonereaza petenta de la plata amenzii în cuantum de 3000 lei. Ținând seama de soluția ce urmează a fi aplicată în cauză și de faptul că petenta a făcut dovada achitării a jumătate din cuantumul amenzii, respectiv suma de 1.500 lei, astfel cum rezultă din chitanța de la fila 68, dispune restituirea sume de 1500 lei către petentă.
Având în vedere că deși în cuprinsul plângerii petenta a solicitat plata cheltuielilor de judecată, în concluziile pe fond aceasta a renunțat la acest capăt de cerere, a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Impotiva sentintei pronuntata de prima instanta a depus apel, intimata apelantă Direcția pentru Agricultura Județeană A., solicitând admiterea acestuia asa cum a fost formulat, modificarea sentinței mai sus menționate in sensul menținerii procesului verbal nr. 26 din 26.03.2014 cu sancțiunea aplicata, respectiv amenda de 3000 RON, la ..
În motivare arată că prin procesul verbal de control nr. 26/2014 întocmit de agenții constatatori ai DAJ A., . a fost sancționată cu amenda de 3000 RON datorita nerespectarii art. 11 alin 3 din OUG nr. 12/2006.
Art. 11 alin 3 prevede „ în structurile de vânzare cu amănuntul se afișează obligatoriu denumirea furnizorului de pâine, denumirea produselor livrate și prețul de vânzare cu amănuntul al acestora, exprimat în lei/kg și lei/bucată.„
In fapt la agentul controlat s-a constatat ca nu erau trecute denumirea completa a furnizorului de pâine precum si denumirea produselor livrate.
Consideră ca instanța de fond a apreciat greșit nulitatea procesului verbal contestat pe motiv ca nu exista o descriere completa a acțiunii, atâta timp cat se vede clar din procesul verbal ce „abateri,, s-au constatat „abateri,, sancționate cu amenda conform OUG nr. 12/2006. In procesul verbal este descrisa clar fapta, conținutul contravenției este descris în conformitate cu prevederile legale (art. 11 alin. 3 ) nici mai mult nici mai putin. Nu "înțelege cum trebuia descrisa fapta mai detailat, respectiv daca trebuiau făcute rezumate.
Mai mult decât atat nu s-au făcut obiectiuni la încheierea procesului verbal, martora putând preciza la rubrica „obiectiuni,, starea de fapt existenta. Nefacand obiectiuni se poate trage concluzia ca a fost de acord cu cele menționate in procesul verbal. Nu înțeleg de ce se pune la îndoiala atat de ușor, veridicitatea celor precizate in procesul verbal de către agentul constatator si de ce nu se fac obiectiuni de către cei controlați la momentul întocmirii actului de sancționare.
Intimata a mai fost sancționată cu avertisment de nenumărate ori insa nu s-a conformat prevederilor legale. Consideră ca era de datoria intimatei de a-si remedia defecțiunile si intra in legalitate dupa ce primise primul avertisment.
F. de aceste considerente solicita admiterea apelului si modificarea sentinței mai sus menționate in sensul menținerii procesului verbal nr, 26 din 26.03.2014.
In drept invocă OUG nr. 12/2006, OUgG nr. 2/2001.
Petenta intimată S.C. L. & E. S.R.L a depus întâmpinare prin care solicită a se dispune respingerea apelului formulat în cauză, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că apelul dedus judecății se constituie ca o înșiruire a susținerilor făcute în procesul-verbal de contravenție, fară vreo trimitere la probele dosarului și fară ca acestea să fie avute în vedere.
In realitate, soluția pronunțată de instanța de fond se întemeiază pe probele administrate de petenta, probe care atestă o altă stare de fapt decât cea descrisă sumar în procesul-verbal contestat de petentă și anulat de instanța de fond.
Susținerea făcută de recurentă, potrivit căreia, în lipsa unor obiecțiuni consemnate pe procesul - verbal de control, se prezumă că starea de fapt descrisă în acesta a fost însușită de vânzătorul magazinului petentei, este o susținere fară vreun suport legal, nici o prevedere legala neacordând lipsei obiecțiunilor acest caracter.
Pe de altă parte, vânzătorul magazinului nefiind reprezentantul societății petente, nu poate avea astfel de atribuții, de renunțare, chiar și implicită la exercitarea contestației împotriva procesului-verbal de contravenție.
Față de aceste aspecte, de lipsa unor motive de recurs fondate în drept pe temeiuri care să ateste nelegalitatea hotărârii fondului, solicită respingerea recursului.
Verificand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Prin Procesul verbal de contraventie constestat, nr._/ 26.03.2015, agenții constatatori al intimatei au procedat la sancționarea petentei intimate, reținând că, în data de 26.03.2014, „la raft nu este trecută denumirea completă a furnizorului (producător) de pâine, precum și denumirea produselor livrate.” S-a reținut în continuare că petenta nu a respectat prevederile art. 11 pct.3 din OUG 12/2006.
Societății petente i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 11 pct.3 și art.14 lit.d din OUG 12/2006.
Potrivit art. 11 din Oug nr. 12/2006:
(1) Pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale.
(2) Livrarea pâinii către beneficiari se efectuează de operatorii economici, cu respectarea normelor referitoare la personalizarea produselor proprii, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(3) În structurile de vânzare cu amănuntul, se afișează obligatoriu denumirea furnizorului de pâine, denumirea produselor livrate și prețul de vânzare cu amănuntul al acestora, exprimat în lei/kg și lei/bucată.
Potrivit art. 14 alin.1 litera d din acelasi act normativ, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 4.000 lei (RON), nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (3).
Starea de fapt retinuta prin procesul verbal de contraventie contestat, consta in aceea ca, „la raft nu este trecută denumirea completă a furnizorului (producător) de pâine, precum și denumirea produselor livrate.”
Raportat la continutul constitutiv al contraventiei prevazute de art.11 alin.3 din Oug Nr.12/2006, este evident ca agentul intimatei l-a preluat in continutul procesului verbal de contraventie, cu ocazia descrierii faptei, fara a mentiona expres si exact care anume sunt mentiunile de la raft in legatura cu produsele de panificatie livrate, pentru ca instanta sa poata exercita controlul de legalitate si temeinicie al constatarilor intimatei.
Nu lipsit de relevanta sub aspect probatoriu, era daca, astfel cum se intampla in alte situatii, de eludare a dispozitiilor legale in materie contraventionala, agentii intimatei ar fi avut in vedere depunerea unui probatoriu minimal, prin efectuarea de planse foto, privind inscrisurile de la raf, referitoare la produsele de panificatie livrate.
Aceasta intrucat, chiar daca savarsirea contraventiei a fost constatata de catre agentul intimatei ex propriis sensibus, aceasta nu confera procesului verbal de contraventie forta probanta absoluta si nici nu răstoarnă prezumția de nevinovatie a petentului caruia, in materia ilicitului contraventional, i se aduce o acuzatie similara celor in materie penala.
Or, in conditiile in care, potrivit mentiunilor agentului apelantei, directorul de magazin a refuzat sa semneze procesul verbal de contraventie, (chiar daca initial a acceptat aceasta), (fl.9, dosarul primei instante), faptul ca in acelasi proces verbal agentul intimatei a mentionat ca nu s-au formulat obiectiuni, apare lipsit de relevanta, refuzul semnarii acestuia fiind suficient pentru justificarea concluziei ca, directorul de magazin nu si-a insusit mentiunile din cuprinsul acestuia.
In plus, din depozitia martorei M. A. E., (fl.69, dosarul primei instante) rezulta ca, la momentul controlului, in dreptul produselor de panificatie, se afla cate o eticheta de la furnizor, pe care erau trecute date cu privire la denumirea produsului, pretul pe bucata, pret pe kg., gramaj, denumirea si sigla furnizorului.
Aceste sustineri ale martorului, nu au fost rasturnate de intimata, decat cu mentiunile agentului constatator, care insa, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, nu au valoare probanta absoluta.
Asa fiind, in mod corect a retinut prima instanta ca, din probatoriul administrat în cauză, i s-au creat dubii cu privire la temeinicia celor consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, astfel ca prezumția de nevinovăție a petentei a fost întărită prin probele administrate.
P. toate considerentele de fapt si de drept expuse, retinand ca este nefondat, in temeiul art. 480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, va respinge apelul declarat de intimata Directia pentru Agricultura Judeteana A., impotriva Sentintei Civile nr.91/04.02.2015, pronuntata de Judecatoria S..
In cauza nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata Directia pentru Agricultura Judeteana A., impotriva Sentintei Civile nr.91/04.02.2015, pronuntata de Judecatoria S..
F. cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, C. L. | |
Grefier, R. C. |
Red.Tehnored.ABA/ Ex.4/ 29.06.2015
Tehnoredact. R.C.
Jud. Fond:M. R. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 317/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 284/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
