Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 511/2015. Tribunalul ALBA

Sentința nr. 511/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 237/107/2015

Document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

SENTINȚA Nr. 511/C./2015

Ședința publică de la 25 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. F.

Grefier R. B.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant P. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în contradictoriu cu pârâta D. B. - AJFP A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.06.2015 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi 25.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamantul P. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a chemat în judecată pârâta D. B. - AJFP A., solicitând:

1.obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de măsuri pentru îndreptarea erorii materiale privind înscrierea în decontul de TVA din martie 2011 achizițiile în sumă de 8.794,24 lei.

2.obligarea la cheltuieli de judecată.

MOTIVE

În fapt, reclamanta a fost înregistrată și desfășoară activitate ca întreprindere individuală, inițial nefiind înregistrată ca plătitoare de TVA. în urma activității desfășurate a depășit plafonul de plată a TVA în luna iulie 2010, iar înregistrarea ca plătitoare de TVA s-a făcut doar începând cu 1 ianuarie 2011. Primul decont de TVA s-a depus în luna martie 2011, fiind un decont trimestrial. Din eroare în acest prim decont de TVA nu au fost cuprinse și achizițiile pentru semestrul II anului 2010.

La data de 21.10.2014 a depus cerere pentru corectarea decontului aferent lunii martie 2011. S-a întocmit decontul de TVA corectat și s-a depus și jurnalul de cumpărături pe perioada 01.09._11.

Pârâta prin actul înregistrat sub nr._/31.10.2014 a respins solicitarea reclamantei motivat pe faptul că acestea nu se încadrează în tipul erorilor prevăzute de prevederile art.2 Anexa nr.l din OMEF nr. 179/2007.

Pârâta în mod greșit a făcut aplicarea art. 2 Anexa I din OMEF, deoarece în art. 4.1. și art.4.2. din Anexa I se prevăd următoarele:

4.1.„Corectarea decontului de taxă pe valoare adăugată, potrivit prezentelor instrucțiuni, nu este posibilă pentru perioade fiscale care au fost supuse inspecției fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecție fiscală.”

4.2.„ Prin excepție de la pct.4.1., corectarea erorilor materiale din decontul de taxă pe valoare adăugată se poate realiza în baza dispoziției de măsuri comunicate de organul de inspecție fiscală. în acest caz, cererea de corectare a erorii materiale, depusă de persoana impozabilă, va fi însoțită de dispoziția de măsuri, în copie și original.”

Pârâta a refuzat eliberarea dispoziții de măsuri în mod nejustificat, iar prin răspunsul de respingere a cererii de corectare a erorii materiale face trimitere la prevederile art.84 alin.3 din OG 92/2003 și art.1562 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. în art 84 alin. 3 din OG 92/2003 se stipulează: „ Erorile materiale din decontul de taxă pe valoare adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin al Agenției naționale de Administrare Fiscală.”, ori acesta este tocmai Ordinul nr. 179/2007.

În drept, prevederile art.84 alin.3 din OG 92/2003, art.1562 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și art. 4.2. din OMEF nr. 179"2007.

În probațiune, înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala pentru considerentele de fapt si de drept dezvoltate in continuare.

In fapt, reclamanta a făcut obiectul unei inspecții fiscale privind impozitul pe venit, pentru perioada 24.06._11, si taxa pe valoare adaugata, pentru perioada 01.02._13, avand ca obiectiv determinarea corecta a TVA deductibila si colectata, a TVA de plata, respectiv de rambursat de la bugetul statului, realitatea datelor din evidenta contabila in corelație cu deconturile de TVA si evidenta fiscala, inregistrarea corecta in evidenta contabila a operațiunilor privind TVA. In urma controlului a fost încheiat Raportul de inspecție fiscala nr._/29.04.2013 si Decizia de impunere nr. 307/29.04.2013, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plata in cuantum de 13.204 lei, constând in taxa pe valoare adaugata, in cuantum de 8.905 lei, majorări de întârziere, in cuantum de 2.963 lei, si penalitati de întârziere, in cuantum de 1.336 lei.

Evidenta contabila a reclamantei atesta faptul ca aceasta a realizat, in luna iulie 2010, venituri in cuantum de 140.221 lei, cu depășirea plafonului de scutire de TVA de 35.000 euro, respectiv 119.000 lei. D. în consecința, contestatoarea avea obligativitatea legala sa solicite înregistrarea in scopuri de TVA pana in data de 10 august 2010 si sa fie înregistrata ca plătitoare de TVA începând cu data de 01.09.2010, in conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

TVA de plata stabilit suplimentar, in cuantum de 8905 lei, rezulta din stocuri de marfa si achiziții de bunuri, a căror valoare reclamanta avea dreptul legal sa si le deducă, potrivit prevederilor pct. 62 alin. 5 din HG nr. 44/2004, in primul decont după înregistrarea in scopuri de TVA sau, după caz, ., in condițiile stipulate la art. 145-149 Cod fiscal. Reclamanta nu si-a exercitat acest drept in perioada in care a fost înregistrata ca plătitor de TVA, iar începând cu data de 29.01.2013, in £temeiul art. 152 alin. 7 Cod fiscal, a solicitat scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate in scopuri de TVA. Se constata astfel ca taxa pe valoare adaugata era deductibila pentru stocurile de marfa si pentru achizițiile de bunuri daca reclamanta proceda la ajustările de taxa in deconturile din perioada când era înregistrata ca plătitoare de TVA.

Actele de control care au constatat starea de fapt fiscala a reclamantei au fost atacate in contencios administrativ, facand obiectul (I dosarului nr._, soluționat in mod definitiv prin respingerea acțiunii reclamantei si menținerea actelor administrativ-fiscale ca temeinice si legale.

Astfel, Tribunalul A., prin Sentința administrativa nr. 381/2014, a retinut ca taxa pe valoare adaugata era deductibila pentru stocurile de | marfa si pentru achizițiile de bunuri daca reclamanta proceda la ajustările ! de taxa in deconturile din perioada in care era înregistrata ca plătitoare de TVA, insa acest drept nefiind exercitat pana la scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate ca plătitoare de TVA, reclamanta nu se mai poate prevala de acest drept.

In mod temeinic si legal instanța a aratat ca existenta unui drept in favoarea contribuabilului nu implica recunoașterea automata a acestuia de către organele fiscale de vreme ce prevederile legale condiționează aceasta recunoaștere de exercitarea dreptului respectiv, potrivit cerințelor impuse de actele normative in cauza. Așadar, intrucat reclamanta nu a înțeles sa procedeze la ajustarea TVA in primul decont depus după inregistrare sau ., taxa deductibila, aferenta stocurilor de marfa existente la data de 31.08.2010 si achizițiile de bunuri efectuate in perioada ianuarie 2010- ianuarie 2011, nu a putut fi luata in mod legal in calcul la stabilirea TVA suplimentara.

Menținând hotararea instanței de fond, Curtea de Apel A.-lulia a constatat ca nu exista o incalcare dispozițiilor legale incidente in cauza, ca existenta unui drept de deducere recunoscut de lege in favoarea persoanei impozabile nu presupune ca organul fiscal sa il acorde din oficiu, fara existenta unei cereri exprese din partea celui interesat, exercitata in conformitate cu prevederile legale.

In litigiul pendinte, reclamanta a solicitat corectarea decontului aferent lunii martie 2011, in temeiul art. 4.2 din OMEF nr. 179/2007, potrivit caruia, prin excepție de la pct. 4.1, corectarea erorilor materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată se poate realiza în baza dispoziției de măsuri comunicate de organul de inspecție fiscală. în acest caz, cererea de corectare a erorii materiale, depusă de persoana impozabilă, va fi însoțită de dispoziția de măsuri, în copie și original.

Organul de inspecție fiscala nu a emis nicio dispoziție de k masuri in sarcina reclamantei pentru corectarea unei erori materiale.

Relevante in cauza sunt dispozițiile art. 4.1 din ordin, conform carora corectarea decontului de taxă pe valoarea adăugată, potrivit prezentelor instrucțiuni, nu este posibilă pentru perioade fiscale care au fost supuse inspecției fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecție fiscală.

Perioadele 24.06._11 si 01.02._13 au fost supuse inspecției fiscale, fiind concretizate in acte administrativ-fiscale, menținute in mod definitiv de către instanțele de judecata.

Mai mult, potrivit art. 156A2 alin. 3 din legea nr. 571/2003 privind . «v Codul fiscal, datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare și se vor înscrie la rândurile de regularizări. Având in vedere faptul ca, din data de 29.01.2013, reclamanta a fost scoasa din evidenta persoanelor înregistrate ca pețitoare de TVA, aceasta nu mai are dreptul legal de a depune decont de TVA.

A solicitat sa se constate ca nu exista temei legal pentru emiterea unei dispoziții de masuri pentru îndreptarea erorii materiale privind înscrierea in decontul de TVA din martie 2011 a achizițiilor in suma de 8.794,24 lei, considerent pentru care se impune respingerea acțiunii ca netemenica si nelegala.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :

Prin Raportul de inspecție fiscală nr. 9/15.05.2015 întocmit de ANAF D. B., inspectorii fiscali au verificat ansamblul declarațiilor fiscale pentru impozitul pe venit pe perioada 01.01._14.

În urma unui control anterior s-a încheiat un 5raport de inspecție fiscală nr._/29.04.2013 și decizia de impunere nr.307/2013.

Din evidența contabilă a reclamantei a reieșit că aceasta a realizat în iunie 2010 venituri în cuantum de 140.221 lei, depășind plafonul de scutire de TVA de 35.000 euro.

Tribunalul A., prin Sentința administrativa nr. 381/2014, a reținut ca taxa pe valoare adăugata era deductibila pentru stocurile de | marfa si pentru achizițiile de bunuri daca reclamanta proceda la ajustările ! de taxa in deconturile din perioada in care era înregistrata ca plătitoare de TVA, insa acest drept nefiind exercitat pana la scoaterea din evidenta persoanelor înregistrate ca plătitoare de TVA, reclamanta nu se mai poate prevala de acest drept.

In mod temeinic si legal instanța a aratat ca existenta unui drept in favoarea contribuabilului nu implica recunoașterea automata a acestuia de către organele fiscale de vreme ce prevederile legale condiționează aceasta recunoaștere de exercitarea dreptului respectiv, potrivit cerințelor impuse de actele normative in cauza. Așadar, întrucât reclamanta nu a înțeles sa procedeze la ajustarea TVA in primul decont depus după înregistrare sau ., taxa deductibila, aferenta stocurilor de marfa existente la data de 31.08.2010 si achizițiile de bunuri efectuate in perioada ianuarie 2010- ianuarie 2011, nu a putut fi luata in mod legal in calcul la stabilirea TVA suplimentara.

Sentința a fost menținută prin decizia nr.6263/2014 a Curții de Apel A. I..

În speța de față, se solicită îndreptarea erorii materiale privind înscrierea în decontul de TVA din martie 2011 a achizițiilor în sumă de 8.794,24 lei.

Potrivit adresei nr._/31.10.2014 erorile ce le solicită reclamanta a fi efectuate nu pot fi corectate în baza prevederilor OMEF nr.179/2007, întrucât acestea nu se încadrează în tipul erorilor prevăzute la art.2 din Anexa 1 din același act normativ.

Potrivit art.4.1 din același ordin, corectarea decontului de TVA nu este posibilă pentru perioadele fiscale care au fost supuse inspecției fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecție fiscală.

Așa cum am arătat mai sus, actele administrative fiscale au fost menținute de instanțele judecătorești.

De asemenea, potrivit art.156 ind.2 al.3 din legea nr.571/2003, datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare și se vor înscrie la regularizări.

Cum la data de 29.01.2013 reclamanta a fost scoasă din evidența persoanelor plătitoare de TVA, aceasta nu mai are dreptul de a depune decont de TVA.

Este adevărat că taxa pe valoare adăugată era deductibilă pentru stocurile de marfă si pentru achizițiile de bunuri dacă reclamanta proceda la ajustările de taxă in deconturile din perioada când era înregistrată ca plătitoare de TVA, însă acest drept nefiind exercitat până la data de 29.01.2013, reclamanta nu se mai poate prevala de acest drept după ce a fost scoasă din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA.

Existența un drept în favoarea contribuabilului nu implică recunoașterea automată a acestuia de către organele fiscale, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt, de vreme ce prevederile legale condiționează această recunoaștere de exercitarea efectivă a dreptului respectiv, potrivit cerințelor impuse de textele normative în cauză.

Prin urmare, acțiunea reclamantei este neîntemeiată, drept pentru care va fi respinsă.

În speță nu sunt aplicabile prevederile art.453 cod pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de reclamanta P. A. Întreprindere Individuală cu sediul în Teiuș . jud.A. în contradictoriu cu pârâta D. B. cu sediul în B. ..7 jud.B. – AJFP A. cu sediul în A. I. . jud.A..

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare .

Motivele de recurs se depun prin avocat sau consilier juridic la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședința publică din 25.06.2015.

Președinte,

C. F.

Grefier,

R. B.-transferată

semnează Grefier șef

Red. F.C./Tehnored.E.B.

Ex. 4/08.09. 2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 511/2015. Tribunalul ALBA