Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2421/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2421/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 8647/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2421/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător R. V.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-petent N. R. M. împotriva sentinței civile nr. 6292/20.06.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de P. al Judetului Arges - Politia Orasului Stefanesti având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 06.07.2015, numitul O. D., martor citat în prezenta cauză, depune la dosar precizare. Prin serviciul registratură, la data de 09.09.2015, I. Județean de Poliție Prahova, Poliția Municipiului Ploiești, depune la dosarul cauzei procesul-verbal de executare a mandatului de aducere încheiat la data de 06.09.2015.
Tribunalul ia act că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de înscrisurile comunicate la acest termen de judecată de I. Județean de Poliție Prahova, Poliția Municipiului Ploiești, referitor la procedura de executare a mandatului de aducere privind pe martorul O. D., în temeiul dispozițiilor art. 313 Cod Procedură Civilă tribunalul ia act că se află în imposibilitatea audierii martorului citat în cauză și apreciază că poate proceda la soluționarea apelului.
Având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul-petent N. R. M. împotriva sentinței civile nr. 6292/20.06.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că la data de 23.04.2013 s-a depus cerere de chemare în judecată de către petentul N. R. M., în contradictoriu cu intimata I.P.J. Argeș – Poliția orașului Ștefănești, prin care s-a formulat plângere contravențională împotriva P.V. ., nr._, din data de 13.04.2013.
În motivarea plângerii, s-a arătat că: la data de 13.04.2013, conducea autovehiculul cu nr de inmatriculare_ pe DN 7 in direcția de mers P. – Topoloveni; a intrat in depășire regulamentara a unor autoturisme, deoarece rulau cu viteza sub limita legala si a reintrat pe banda de mers către Stefanesti; în dreptul pasarelei de trecere peste calea ferata a făcut dreapta, mergand către cartierul de case la fiica sa; la un moment dat îl oprește din spate echipajul de politie motivând ca a depasit pe trecerea de pietoni; cert este ca vrand sa intre pe banda sa de mers, unul din autoturisme in loc sa mențină distanta regulamentara fata de vehicolul din fata a accelerat si nu a lăsat loc fiind nevoit sa depășească si ultimul vehicul pentru a putea sa revină in siguranța pe banda de deplasare; revenind in zona in care s-au intamplat cele relatate mai sus vede ca este o trecere de pietoni semnalizata cu indicatoare dar fara marcaj pietonal, insa nu crede ca s-a intamplat in acel loc depășirea sau daca s-a intamplat in locul cu trecerea de pietoni si exista probe, roagă sa se analizeze situația prin prisma celor relatate mai sus.
Anexat plângerii s-au depus două înscrisuri (filele 3,4), iar la data de 28.11.2013 s-a depus, de către intimată, întâmpinare, prin care s-a arătat: a primit spre soluționare plângerea formulata de N. R. M., prin care solicita anularea procesului-verbal de constatare a contravenției prevăzuta de art. 120 alin. 1 lit. e din HG 1391/2006, constând in aceea ca la data de 13.04.2013 petentul a condus autoturismul marca Mercedes Benz numărul de inmatriculare_ pe DN 7 Stefanesti si a efectuat manevra de depășire a unui alt autoturism pe trecerea de pietoni semnalizata prin indicator si marcaj rutier; din verificările efectuate a reieșit faptul ca in data de 13.04.2013, agentul constatator, in timp se afla pe DN 7 in exercitarea atribuțiilor de serviciu, a observat un autoturism marca Mercedes Benz cu nr. de inmatriculare_ care s-a angajat in depășirea autoturismului marca VW cu numărul_, depășire care a fost efectuata pe trecerea de pietoni marcata si semnalizata corespunzator; agentul constatator a procedat la oprirea ambelor autoturisme, la volanul autoturismului marca Mercedes - Benz cu numărul de inmatriculare_ fiind identificat petentul; dupa ce si-a declinat calitatea, agentul constatator i-a solicitat conducătorului autoturismului marca Mercedes Benz documentele personale si cele ale autovehiculului; i s-a adus la cunoștința conducătorului auto ca va fi sanctionat pentru nerespectarea prevederilor art. 120 alin. 1 din HG 1391/2006, dupa care agentul a procedat la intocmirea procesului verbal . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amenda in valoare 300 lei si cu reținerea permisului de conducere; aspectele reținute de către agentul constatator in procesul verbal . nr._ sunt confirmate si de către numitul O. D., conducătorul autoturismului marca VW cu numărul_ ; se inaintează alăturat in copie xerox declarația numitului O. D.; procedând la verificarea cazierului auto al numitului N. R. M. se constata ca acesta a mai fost sancționat anterior de 27 ori pentru abateri comise la regimul rutier; procesul verbal de constatare a contravenției a fost intocmit cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care propune menținerea acestuia si a sancțiunii aplicate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.p.civ., O.U.G. 195/2002 și H.G. 1391/2006.
Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 10-12), iar la termenul de judecată din data de 20.06.2014, lipsind părțile, s-a constatat cauza în stare de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6292/20.06.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petent, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse de către petent se reține că, la data de 13.04.2013, acesta a fost sancționat cu amendă în sumă de 300 lei, pentru că a condus auto marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe D.N. 7, orașul Ștefănești, S.C. Castor Tyres S.R.L., și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului cu nr._ pe marcajul pietonal presemnalizat și marcat corespunzător; s-a aplicat și sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce.
S-a emis procesul – verbal cu . și nr._/13.04.2014 (fila 3), sancțiunile aplicându-se în baza dispozițiilor art. 120, alin. 1, lit. e din H.G. 1391/2006, raportat la disp. art. 100, alin. 3, lit. e din O.U.G. 195/2002 („Art. 120. (1) Se interzice depășirea vehiculelor: … e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje;”; „Art. 100 ... (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: … e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”).
În privința apărărilor petentului, consemnate în plângerea formulată, se constată că nu sunt întemeiate.
Astfel, în lipsa unui minim probatoriu nu se va reține susținerea privind incidența stării de necesitate.
O astfel de cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei nu putea fi reținută de către agentul constatator (eventual se putea menționa în obiecțiuni de către contestator), raportat la prevederile art. 11, alin. 5 din O.G. 2/2001 („(5) Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.”).
Starea de necesitate este o cauză care înlătură caracterul contravențional și presupune că fapta a fost săvârșită pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
Contestatorul nu a reușit a proba că a efectuat depășirea pentru a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea sa sau a unei alte persoane, după cum a susținut (s-ar fi efectuat depășirea pentru a nu intra în coliziune cu un alt vehicul ce a accelerat).
Mai mult, respectiva faptă contravențională a fost constatată de către agentul de poliție prin propriile simțuri, iar contestatorul a avut posibilitatea propunerii și administrării de probatorii raportat la natura faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia (conform susținerilor sale se efectua depășirea datorită unei situații neprevăzute); era posibil ca petentul să identifice martori și să propună să fie audiați în cazul în care ar fi considerat neîntemeiată sancționarea.
Se reține și că, fapta imputată s-a săvârșit în data de 13.04.2013, orele 1810, în orașul Ștefănești, moment al zilei și loc în care se putea identifica cel puțin un martor.
În conformitate cu disp. art. 249 din N.C.proc.civ. „Sarcina probei. Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”.
De asemenea, părțile „au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.”, conform disp. art. 10, alin. 1 din N.C.proc.civ.
Petentul nu a solicitat încuviințarea vreunui probatoriu pe situația de fapt reținută de agentul constatator.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28).
Rezultă că, și procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petentul care invocă faptul că, nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pus în imposibilitate de a face această dovadă, situație în care nu s-a aflat, după cum s-a analizat mai sus.
Materia contravențiilor aparține domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumția de nevinovăție cât timp este respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și protejarea intereselor legitime ale contravenientului.
Mai mult decât atât, se reține și declarația emisă de numitul O. D. (fila 11), în fața agentului constatator, în care acesta a arătat că a fost depășit de vehiculul condus de petent în zona unui marcaj pietonal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul N. R. M., prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și exonerării sale de măsurile dispuse prin acesta.
În motivarea apelului, acesta a arătat că instanța de fond avea obligația de a stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, în baza probatoriului administrat, eventuala vinovăție a contravenientului și nu să facă aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori.
Menționează că nu există nicio probă care să confirme cele menționate de agentul constatator, ci doar declarația dată de O. D., persoană care a refuzat să se prezinte în fața instanței, deși a fost citat în calitate de martor, iar instanța nu a manifestat rol activ în vederea audierii acestuia.
Susține că s-a aflat în imposibilitate de a identifica un martor și invocă art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind respectarea prezumției de nevinovăție.
Intimatul a depus la data de 30.01.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor formulate având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispozițiilor art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că potrivit art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală (noțiune autonomă) beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Pentru a se aprecia dacă o anumită procedură intră în domeniul penal sau civil, practica Curții Europene a Drepturilor Omului a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
În cazul concret, deși materia contravențională are caracter nepenal la nivel intern, iar natura și severitatea sancțiunii aplicate nu justifică încadrarea acesteia în categoria sancțiunilor penale, în condițiile în care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum redus, tribunalul apreciază că, față de natura faptei incriminate, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.
Astfel, deși norma sancționatoare se adresează unui grup specific de persoane (conducătorii auto), prin pedepsirea acestora se urmărește apărarea unui interes general al societății (siguranța și securitatea celorlalte persoane participante la trafic).
A statuat Curtea de la Strasbourg că atâta vreme cât sancțiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivității și nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane, nu se justifică distincția între amenda contravențională și amenda penală, astfel încât se impune reținerea unor garanții de ordin procesual penal și la nivel contravențional și, în primul rând, respectarea prezumției de nevinovăție.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul apreciază că nu se poate susține că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea petentului să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (cauza A. c.României).
Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acestuia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europenă a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumții de fapt și de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franței).
Deși sunt reale susținerile petentului potrivit cărora declarația olografă dată de numitul O. D. în fața agentului de poliție nu are valoarea probatorie a unei declarații de martor, nefiind administrată în mod nemijlocit de către instanța de judecată și în condiții de contradictorialitate, tribunalul reține însă că aceasta nu poate fi lipsită de orice relevanță juridică, în condițiile în care prin cererea scrisă depusă de acesta în data de 06.07.2015 a prezentat motivele pentru care nu se poate prezenta în fața instanței de apel și a solicitat să se ia act de declarația dată în fața organelor de poliție, putând fi asimilat astfel unui înscris sub semnătură privată.
În ceea ce privește lipsa de rol activ a primei instanțe invocată de apelant, tribunalul constată pe de o parte, că potrivit art.254 alin.6 C.pr.civ., aceasta nu poate fi invocată în calea de atac, iar, pe de altă parte, față de neprezentarea martorului în vederea audierii, după emiterea mandatului de aducere, în mod corect s-a procedat la soluționarea litigiului, posibilitate acordată de legiuitor prin art.313 alin.3 C.pr.civ.
Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârșită de petent, încheind în acest sens un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspect necontestat de către aceasta, în condițiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de acesta, față de împrejurarea că declarația olografă a numitului O. D. nu infirmă cele consemnate în actul sancționator, iar petentul nu a înțeles să administreze probe în dovedirea susținerilor sale, simpla invocare a împrejurării că nu existau martori nefiind suficientă (în condițiile în care a arătat că a depășit și alte autoturisme), cum nu există nicio prevedere legală care să impună agentului intimatului constatarea contravențiilor numai cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate și omologate, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune a se reține vinovăția petentului în săvârșirea faptei contravenționale, împrejurare față de care criticile formulate de apelant sub acest aspect sunt nefondate.
Reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul declarat de petent ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-petent N. R. M., C.N.P._, domiciliat în mun. Pitești, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 6292/20.06.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de P. al Judetului Arges - Politia Orasului Stefanesti, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | |
Grefier, E. N. |
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.-28.09.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 484/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2413/2015.... → |
|---|
