Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2348/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2348/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 13720/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2348/2015
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul P. F. O. împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. J. DE POLITIE ARGES POLITIA RUTIERA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 02.09.2015, concluzii scrise formulate de apelantul petent.
Tribunalul reține că este investit cu soluționarea cauzei în lipsă ( filele 6 și 16), situație în raport de care rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 31.08.2009 sub nr._ petentul P. F. O. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE ARGES POLITIA RUTIERA anularea procesului verbal . nr._/18.05.2014, exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate, anularea măsurii reținerii permisului de conducere.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 18.05.2014, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca Citroen cu nr. de înmatriculare_, în sensul de deplasare Mioveni – Pitești, a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție și sancționat pentru faptul că a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 101 km/h și nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.
S-a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, întrucât agentul constatator a menționat că prima faptă săvârșită este prevăzută de art. 121 alin. 1 din RA al OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, însă articolul invocat în baza căruia ar fi fost săvârșită fapta nu există, întrucât HG nr. 1391/2006 are numai patru articole.
Susține petentul că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, iar acuzația agentului de poliție este nefondată.
Organul constatator a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
La data de 15.10.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinare, invocând noi motive de anulare a procesului-verbal, respectiv acela prevăzut de art.21 alin.1 din OG 2/2001, în sensul că agentul ce constată contravenția trebuie să aplice și sancțiunea.
În cuprinsul fotografiilor apare în partea stângă jos litera „T” ceea ce conform manualului de utilizare reprezintă „test”, de unde rezultă că aparatul radar nu efectuase autotestatea, astfel că viteza măsurată nu poate fi avută în vedere.
Cu privire la viteza de deplasare de 101 km/h se arată că nu a fost avută în vedere marja de eroare maximă tolerată de +/- 3%, prevăzută de NML 021-05 pentru viteze de peste 50 km/h.
Au fost depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri procesul verbal contestat, în original, copie CI, raport al agentului constatator, fotografii de pe înregistrarea radar, buletin de verificare metrologică, cazier auto, atestate.
Prin sentința civilă nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._/18.05.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea faptei de a conduce autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, pe raza localității Mărăcineni, cu o viteză de 101 km/h, depistată și înregistrată cu aparatul radar PYTON II nr._, pus în funcțiune după autotestare, aparat montat pe auto cu nr._, faptă prev. de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Procesul verbal întrunește toate condițiile de formă prev. de art.16 din OG nr. 2/2001 și face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă pe care petentul nu a făcut-o.
Mai mult, cele reținute în sarcina sa sunt confirmate și de înregistrarea radar (fila 15).
Organul constatator a făcut dovada că cinemometrul este certificat și verificat metrologic (fila 17), potrivit NML 021-05.
Nu poate fi reținută apărarea petentului în sensul nelegalității procesului-verbal deoarece a fost întocmit de către un alt agent decât cel care a constatat viteza, dat fiind faptul că depășirea vitezei a fost constatată cu ajutorul unui aparat certificat și verificat metrologic, manevrat de către un operator atestat(fila 43), cu respectarea disp.art. 109 alin.2 și 3 din OUG 195/2002.
Din cuprinsul manualului de operare al aparatului radar, a rezultat că semnificația literei „T” ce apare în fotografie este aceea de „Target=Ț.”. Aparatul radar Python II ia în considerare toate țintele posibile și o afișează pe cea mai rapidă. Semnalul audio Doppler este de asemenea furnizor pentru aceeași țintă. Viteza vehiculului cu cel mai puternic semnal este afișată la locul obișnuit în fereastra țintei. În cuprinsul aceluiași document se arată că aparatul nu poate trece în regim de măsurare decât după efectuarea funcției de autotestare, astfel că și această apărare a petentului urmează a fi respinsă.
Potrivit precizărilor Biroului Român de Metrologie Legală, verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05, printre care se numără și erorile tolerate, se realizează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobării de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. În cadrul acestor evaluări, se determină erorile de măsurare și se verifică încadrările lor în limitele erorilor tolerate impuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul P. F. O., care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală, deoarece în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat eronat că fapta săvârșită este prev.de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, articol care nu există.
Corect era să se indice art.121 alin.1 din HG 1391/2006.
Sub acest aspect apelantul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, însă instanța nu s-a pronunțat sub nicio formă asupra acestei excepții.
Instanța trebuia să rețină că nu este posibilă substituirea unui agent constatator cu un altul, deoarece în speță cel care a constatat fapta este agentul Ivașcă Sică I., iar cel care a întocmit procesul verbal de contravenție este o altă persoană, B. I..
Planșele foto depuse la dosar sunt neconcludente, în realitate fiind vorba de una și aceeași fotografie, cu aceeași viteză de deplasare și la aceeași oră.
Prima instanță a apreciat greșit semnificația literei „T” ce apare pe fotografie, în sensul că ar fi țintă, când în realitate ea înseamnă test.
În cazul de față agentul constatator a mers cu aparatul radar mobil oprit și l-a pornit în momentul în care apelantul petent era foarte aproape de el.
Însă, potrivit art.3.2.6 din Ordinul 301/2005 pentru aprobarea NML 021-05, cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională ce pot avea influențe asupra exactității de măsurare.
Atâta timp cât pe fotografie apare litera „T” înseamnă că aparatul radar utilizat nu și-a terminat autotestarea.
În subsidiar, apelantul petent solicită înlocuirea sancțiunilor cu sancțiunea avertismentului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 – 482 Cod de procedură civilă.
În apel, intimatul IPJ Argeș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac exercitată de petent, întrucât cu probele administrate s-a probat că acesta a condus pe drumurile publice un autoturism cu depășirea vitezei legale admise pe sectorul de drum respectiv, cu peste 50 km/h.
Conform art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, în cazul faptei constatate cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat și omologat, polițistul este cel care încheie procesul verbal, iar operatorul radar determină viteza.
Apelantul petent a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului și pe fond, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, reindividualizarea sancțiunii prin aplicarea unui avertisment.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Prin procesul verbal . nr._/18.05.2014, apelantul petent a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea faptei de a conduce autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, pe raza localității Mărăcineni, cu o viteză de 101 km/h, depistată și înregistrată cu aparatul radar PYTON II nr._, pus în funcțiune după autotestare, aparat montat pe auto cu nr._, faptă prev. de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră, intră în sfera acuzațiilor în materie penală, la care se referă primul paragraf al art.6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv.
În consecință, apelantului contravenient îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, între care se regăsește prezumția de nevinovăție.
Prin art.34 alin.1 din OG 2/2001, legiuitorul a conferit situației de fapt descrise în procesul verbal de contravenție o prezumție relativă de adevăr, care poate fi înlăturată prin proba contrară.
Prevederile art.34 alin.1 din OG 2/2001 și art.6 din CEDO nu sunt contradictorii, în sensul că prezumția de nevinovăție subzistă în toate cazurile, diferența constând în cui îi revine sarcina probei.
În privința contravențiilor la circulația rutieră, în care contravenientul este pus într-o imposibilitate absolută să probeze contrariul celor reținute în procesul verbal (exemplu viteza nu era cea reținută în procesul verbal), sarcina probei revine organului constatator.
Astfel cum a retinut si prima instanta, viteza de deplasare a autovehiculului reiese din plansele fotografice depuse la dosar (f.15), în care apare autoturismul condus de apelantul petent ca rulând cu viteza de 101 km/h.
Fapta contravențională a fost trecută și în registrul abaterilor radar (f.15), iar aparatul radar folosit era verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare depus la dosar (f.17), după cum operatorul radar avea atestat (f.16).
Petentul a susținut că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de către o altă persoană decât persoana care a constatat fapta, aspect care ar atrage nulitatea procesului verbal contestat.
Tribunalul reține că această apărare este nefondată, deoarece viteza de rulare pe drumurile publice se constată cu ajutorul unui mijloc tehnic, care este utilizat de o persoană specializată, respectiv de către operatorul radar. Această persoană comunică agentului rutier viteza de rulare, iar pe baza acestei comunicări, agentul rutier de poliție întocmește procesul verbal de contravenție.
Faptul că agentul constatator a indicat în procesul verbal doar prevederile OUG 195/2002 fără a indica și prevederile HG 1391/2006, prin care s-a aprobat OUG 195/2002, nu atrage nulitatea procesului verbal, pentru că legea se presupune a fi cunoscută, situație în care nu trebuia să se indice în mod absolut și actul normativ prin care a fost aprobat regulamentul prev.de OUG 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii, tribunalul reține că nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, deoarece fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, întrucât rularea cu o viteză peste limita legală este de natură să pună în pericol nu doar viața, sănătatea fizică și psihică a apelantului petent, în calitate de șofer, ci și viața, sănătatea fizică și psihică a celorlalți participanți la trafic.
În aceste împrejurări, tribunalul reține că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al faptei (art.5 alin.5 din OG 2/2001), iar organul constatator, la aplicarea sancțiunii, a ținut seama de criteriile prev.de art.21 alin.3 din OG 2/2001.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul P. F. O. domiciliat în P., ., ., jud. Argeș, CNP_ împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. J. DE POLITIE ARGES POLITIA RUTIERA cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
07.09.2015.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 673/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3988/2015.... → |
|---|
