Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1991/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1991/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 4373/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1991/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător R. V.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul R. I. O. împotriva sentinței civile nr. 9827/17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. de P. al Judetului Arges - Biroul Rutier P. și având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul-petent R. I. O., avocat F. C., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 208/10.12.2014, aflată la dosar la fila 6, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată.
Apărătorul apelantului-petent R. I. O. solicită instanței emiterea unei adrese, către intimat, pentru înaintarea înregistrării, având în vedere mențiunile făcute de petent, că nu este de acord cu ce a consemnat agentul în procesul-verbal și motivat de faptul că nu este nici martor, în conformitate cu interpretarea CEDO și prezumția relativă de adevăr a procesului-verbal.
Tribunalul respinge cererea de emitere adresă către intimat, formulată de apărătorul apelantului-petent, motivat de faptul că, din actele dosarului, nu reiese că ar fi fost realizată înregistrarea.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului-petent R. I. O. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, admiterea contestației cu exonerarea de la plata amenzii aplicate și anularea măsurii complementare a reținerii permisului, arătând că, în procesul-verbal contestat, petentul a făcut mențiunea că nu este de acord cu cele consemnate, care nu sunt dovedite de intimat. Arată că procesul-verbal nu este, prin el însuși, o dovadă a vinovăției petentului, prezumția fiind relativă și nu este coroborată cu probe, IPJ nedepunând înregistrarea și nu există martor consemnat în procesul-verbal. În condițiile arătate, rezultă că fapta nu există.
Socotindu-se lămurit, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 18.02.2014 sub nr._ petentul R. I. O. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P. a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._/11.02.2014 întocmit de intimat prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 52 alin 1 din HG nr 1391/2006 și sancționata de art. 100 alin 3 lit d din O.U.G. nr. 195/2002.
În motivarea plângerii petentul a arătat că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa deoarece, situația descrisă nu este conformă cu realitatea, procesul verbal de contravenție nu cuprinde mențiuni privind înregistrarea video a faptei contravenționale, iar al rubrica ,,mențiuni” a precizat că nu este de acord cu cele constatate.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri .
Prin sentința civilă nr. 9827/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/11.02.2014 s-a reținut că pe data de 11.02.2014 petentul în timp ce conducea autoturismul înmatriculat sub nr._ la intersecția străzilor Republicii din mun. Pitești cu CA R. a pătruns pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune creând pericol de accident motiv pentru care a fost amendat .
Apreciind că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 100 alin.3 lit d din OUG nr. 195/2002 Republicată, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei, fiindu-i reținut permisul de conducere în vederea suspendării pe o perioada de 30 de zile.
Petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, a semnat procesul-verbal cu mențiunea că are obiecțiuni.
Conform art 109 alin 1 din OUG. nr 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier fara a fi necesara existența vreunui mijloc tehnic certificat, iar confirmarea faptelor nu este necesară a fi făcuta cu martori conform prevederilor art 19 alin 3 din OG. Nr 20/2001.
Cu toate acestea petentul nu a luat nicio măsura de precauție, a ignorat total atitudinea celorlalți conducători auto, nu a oprit autoturismul la trecerea de pietoni și a înțeles să-și continue deplasarea situație ce putea avea consecințe deosebit de grave.
Petentul a virat la stânga pe culoarea roșie a semaforului electric, creând pericol de accident.
Procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale iar prezumția de nevinovăție trebuie respectată conform dispozițiilor CEDO.
Instanța europeană a reținut că este incompatibilă cu garanțiile oferite de art. 6 CEDO obligația stabilită in sarcina petentului de a-și dovedi propria nevinovăție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat inclusiv în cauza A. contra României precum și în cauza Salabiaku faptul că în cauzele contravenționale este aplicabil principiul prezumției de nevinovăție, instanța națională având obligația de a analiza cauza în raport de toate probele administrate.
În situația în care în urma administrării tuturor probelor se ajunge la îndoiala asupra vinovăției și aceasta îndoială nu este înlăturată prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea făptuitorului.
Prezumția de nevinovăție presupune dreptul oricărei persoane de a fi considerata nevinovată pană când vinovăția sa va fi legal stabilită prin hotărâre definitivă.
Deciziile CEDO sunt obligatorii pentru statul român având în vedere că a ratificat Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și Protocoalele Adiționale prin Lg. 30/1994 iar conform dispozițiilor art. 20 din Constituția României, textul Convenției face parte din dreptul intern și impun recunoașterea și aplicarea prezumției de nevinovăție.
Prezumția de nevinovăție constituie o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul susține că petentul a ignorat culoarea roșie a semaforului, virând la stânga pe aceasta culoare creând în acest mod pericol de accident, conform raportului întocmit în caza aflat la fila 17 din dosar.
Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul R. I. O., prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În motivarea apelului declarat, acesta a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu poartă semnătura unui martor în ceea ce privește starea de fapt descrisă și că a procedat la semnarea acestuia, având obiecțiuni.
Invocă prezumția de nevinovăție garantată prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și precizează că intimatul nu a administrat nicio probă din care să rezulte că cele consemnate în cuprinsul actului sancționator corespund realității.
Intimatul a depus la data de 23.03.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor formulate având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispozițiilor art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.19 alin.1 teza a-II-a din OG 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Din analiza acestor prevederi legale, tribunalul constată că legiuitorul a stabilit necesitatea semnării actului sancționator de un martor asistent doar în ipotezele alternativ și limitativ menționate prin acest articol, iar nu și în situația în care presupusul contravenient formulează obiecțiuni în momentul întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Ori, cum excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, iar din analiza acestuia rezultă că petentul a procedat la semnarea sa, nu se mai impunea menționarea unui martor asistent.
Tribunalul reține că potrivit art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală (noțiune autonomă) beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Pentru a se aprecia dacă o anumită procedură intră în domeniul penal sau civil, practica Curții Europene a Drepturilor Omului a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
În cazul concret, deși materia contravențională are caracter nepenal la nivel intern, iar natura și severitatea sancțiunii aplicate nu justifică încadrarea acesteia în categoria sancțiunilor penale, în condițiile în care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională cum acesta nu a susținut că o asemenea măsură ar fi fost de natură să îi provoace grave prejudicii (ca de exemplu lipsa mijloacelor de subzistență), instanța apreciază că, față de natura faptei incriminate, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.
Astfel, deși norma sancționatoare se adresează unui grup specific de persoane (conducătorii auto), prin pedepsirea acestora se urmărește apărarea unui interes general al societății (siguranța și securitatea celorlalte persoane participante la trafic).
A statuat Curtea de la Strasbourg că atâta vreme cât sancțiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivității și nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane, nu se justifică distincția între amenda contravențională și amenda penală, astfel încât se impune reținerea unor garanții de ordin procesual penal și la nivel contravențional și, în primul rând, respectarea prezumției de nevinovăție.
Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatului, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acesteia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europenă a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumții de fapt și de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franței).
Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârșită de petent, încheind în acest sens un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, cum acesta face dovada cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator până la proba contrară, iar împrejurarea că petentul s-ar fi aflat singur în autoturism, nu este de natură, singulară, a conduce la exonerarea sa de măsurile dispuse, în condițiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de actul sancționator, tribunalul constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale.
Reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, în condițiile în care petentul a circulat pe culoarea roșie a semaforului electric, astfel încât nu se poate susține că fapta sa este de o gravitate redusă, care să fi justificat, eventual, aplicarea sancțiunii „avertisment”, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de petent ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de petentul R. I. O., domiciliat în C., .. 16A, ., ., cu domiciliul ales la avocat C. G. F., din Râmnicu V., .. 1, clădire FEDERALCOOP, etaj III, camera 51, județ V., împotriva sentinței civile nr. 9827/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I. de P. al Judetului Arges - Biroul Rutier P., cu sediul în Pitești, ., județ Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2015.
Președinte, D. D. A. | Judecător, R. V. | |
Grefier, F. G. |
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.- 06.07.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1501/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 640/2015.... → |
|---|
