Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1501/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1501/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 2963/280/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1501/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător M. V.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către petenta . împotriva sentinței civile nr. 9240/03.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SECTIA NR 1 P. P., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. A. pentru apelanta-petentă ., lipsind intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SECTIA NR 1 P. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Apărătorul apelantei-petente arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri pe fond.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantei-petente solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Un aparat de cafea a fost vandalizat, iar făptuitorii nu au fost prinși nici până în ziua de azi. Poliția a aplicat amendă contravențională societății care deține aparatul de cafea, întrucât acesta nu a fost asigurat, dar aparatul de cafea era asigurat cu un lacăt, așa cum rezultă din planșele foto. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 06.02.2014, sub nr._, petenta . a solicitat instanței anularea procesului-verbal . nr._/22.01.2014.
În motivarea în fapt, a arătat că a amplasat în Pitești mai multe automate de cafea, unul dintre ele fiind cel pentru care a fost sancționată, care era poziționat pe . apropiere a magazinului Trivale. În noaptea de 21-22.01.2014 automatul de cafea sus menționat a fost spart fiind sustrasă suma de 50 lei și cititorul de bancnote. Societatea petentă a anunțat organele de poliție cu privire la spargerea produsă, iar acestea în loc să se ocupe de prinderea celor vinovați, au sancționat-o. A mai menționat petenta că a luat toate măsurile pentru a asigura paza și protecția automatului. Automatele de cafea pe care societatea petentă le amplasează sunt prevăzute din fabrică cu sistem de pază, astfel cum rezultă din materialul de utilizare. Automatul are un sistem de închidere yală cu cheie pentru a proteja închiderea zonei unde se află banii acumulați și cititorul electric de bancnote. În afara acestei măsuri petenta a achiziționat niște lacăte speciale, importate din Italia, pe care le-a montat pe exterior diminuând riscurile de furt. Petenta a mai arătat că textul de lege invocat de agentul constatator a fost respectat întocmai. Textul de lege prevede măsuri ce trebuie luate pentru a asigura paza și protecția, însă nu dispune aplicarea tuturor măsurilor, ci doar dacă una dintre ele este aplicată, paza și protecția e asigurată. Astfel, din măsurile prevăzute societatea petentă a asigurat automatul cu încuietori sigure, l-a amplasat într-o zonă iluminată, chiar în zona centrală a orașului. Mai mult, multe dintre măsurile inserate la art. 3 alin. 3 nu pot fi aplicate în cazul automatelor de cafea.
Prin sentința civilă nr. 9240/2014, Judecătoria Pitești a respins plângerea, cu motivarea că prin procesul-verbal . nr._/22.01.2014 întocmit de intimat, petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei, reținându-se că la data de 21.01.2014 nu au fost luate măsuri în vederea asigurării automatului de cafea amplasat în Pitești, . fast food-ului Marias Autoservire, automat care în noaptea de 21/22.01.2014 a fost spart, fiind sustrasă suma de 50 lei și cititorul electronic de bancnote.
Împotriva procesului verbal contestat, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului. Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală. Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat petentei proba cu înscrisurile depuse la dosar, aceasta fiind singura probă solicitată în apărare.
Cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța a reținut că aceasta este conformă cu realitatea, aspect care reiese din analiza probelor aflate la dosar. Probele petentei, respectiv manualul de utilizare și avizul client, nu sunt în măsură să determine instanța să rețină o altă concluzie. Într-adevăr din manualul de utilizare reiese că automatul de cafea este prevăzut cu un sistem de siguranță, însă acesta nu este eficient, din moment ce s-au raportat spargeri ale automatului în nenumărate rânduri. Astfel, petenta trebuia să ia măsuri suplimentare de asigurare a pazei automatului. Înscrisurile de la filele 7-8 dosar nu fac dovada faptului că petenta a luat aceste măsuri pentru automatul de cafea situat în . depus în cauză neindicând că acel lacăt achiziționat a fost montat pe aparatul de cafea respectiv. Mai mult decât atât, presupunând că automatul spart a fost asigurat cu un lacăt special, suplimentar față de sistemul propriu aparatului, instanța a constatat că și această măsură este ineficientă, din moment ce autori necunoscuți au reușit să sustragă atât suma de 50 lei, cât și cititorul de bancnote.
În concluzie, instanța a reținut că petenta nu a asigurat pentru automatul de cafea un sistem de pază și protecție eficace, care să împiedice sau cel puțin să îngreuneze considerabil săvârșirea faptelor de vandalism asupra acestuia.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a constatat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prev. de art. 3 alin. 3 din Legea 333/2003 constând în neexecutarea de împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor. Într-adevăr este întemeiată susținerea petentei conform căreia textul de lege prevede aceste măsuri în mod alternativ, astfel încât nu este necesară adoptarea tuturor acestora, însă legea prevede că pentru asigurarea pazei se pot lua orice alte mijloace asemănătoare de natură să atingă scopul protecției. Or, în cazul de față, astfel cum s-a menționat mai sus, petenta nu a depus diligențele necesare pentru atingerea acestui scop, dovada acestui fapt fiind chiar spargerea automatului de cafea.
În lumina acestor considerente, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic încheiat, prezumția de validitate a acestuia nefiind răsturnată.
Totodată, fapta a fost în mod corect încadrată în dispozițiile legale ale art. 3 alin. 3 din Legea 333/2003.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu fapta săvârșită, instanța a reținut că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003, este minimul prevăzut de textul legal incident.
Instanța a mai reținut că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea. Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante. În raport de acest criteriu, față de faptul că petenta a mai fost sancționată anterior și cu toate acestea nu s-a conformat dispozițiilor legale nici la acest moment (proces verbal . nr._/09.01.2014), având în vedere și considerentele precedente, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții. Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta pe care a criticat-o pentru următoarele: în mod nelegal prima instanță nu a avut în vedere probele administrate de către apelantă prin care a făcut dovada cu certitudine a faptului că a întreprins toate demersurile pentru a asigura automatele de cafea împotriva actelor de vandalism; a depus în fața instanței de fond dovada că pe aparatul de cafea a fost montat un lacăt suplimentar; de asemenea, indiferent de măsura suplimentară luată nu poate împiedica săvârșirea faptelor de vandalism; textul de lege prevede măsuri alternative pentru asigurarea pazei aparatelor de cafea pe care apelanta le-a îndeplinit.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 ncpc, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale îndreptată împotriva unui proces verbal prin care apelanta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din legea 333/2003 R.
Lecturând prevederile legale sancționatoare, tribunalul constată că acestea vizează unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, respectiv aparate de cafea, în prezenta cauză, pentru care conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.
Așadar, textul de lege enumeră câteva dintre mijloacele necesare pentru a eficientiza integritatea bunurilor dintre acestea, în cauză, apelanta folosind doar încuietori suplimentare, așa cum reiese și din planșele foto depuse în apel la fila 4.
La dosar nu s-a făcut dovada că petenta a uzat și de celelalte mijloace, respectiv împrejmuiri, grilaje, sisteme de alarmă pentru a asigura paza aparatelor de cafea, în contextul în care încuietoarea suplimentară nu a fost eficientă, aparatele fiind sparte.
Procedând de această manieră, nu se poate reține susținerea apelantei, în sensul că nu poate împiedica săvârșirea de astfel de fapte asupra aparatelor, numai după ce a uzat de toate mijloacele sus enumerate putându-se pune problema unei imposibilități de asigurare împotriva furturilor.
D. urmare, tribunalul reține că, în mod corect, prima instanță a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, atâta timp cât nu a făcut dovada asigurării aparatelor de cafea cu mijloacele suplimentare prevăzute de textul legal pentru a împiedica spargerea automatelor.
În consecință, sentința fiind legală și temeinică, în baza art. 480 Ncpc, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către ., cu sediul în Pitești, .. 113, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 9240/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind IPJ ARGEȘ – SECȚIA NR. 1 POLIȚIE, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, M. V. | |
Grefier, C. M. C. |
EA. 18 Mai 2015/4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2173/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1991/2015.... → |
|---|
