Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3988/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3988/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 15711/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 725/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. P.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 3988/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. T. de munca Argeș și având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată.
Tribunalul constată că prin cererea de apel apelanta-petentă nu a înțeles să solicite probe suplimentare în dovedirea susținerilor sale și a fost solicitată judecata în lipsă, motiv pentru care constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționarea apelului.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 29.07.2013 sub nr._, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA ARGES, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal . nr._/10.07.2013 cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta arată că în procesul verbal s-a în sarcina societății fapta contravențională prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, constând în primirea la muncă a unei persoane, respectiv S. S. D., fără forme legale de angajare. Petenta învederează instanței că din nota de relații solicitată de către inspectorii de muncă reiese faptul că S. S. D. desfășura activitate în funcția de șofer fără contract individual de muncă.
Petenta menționează că până la momentul controlului nu încheiase cu S. S. D. contract individual de muncă deoarece nu avusese destul timp să-l perfecteze, iar numitul S. S. D. nu prezentase toate documentele în vederea angajării în ziua anterioară. Numitul S. S. D. nu era hotărât la acel moment dacă să accepte postul de șofer.
După finalizarea controlului încheierea contractului individual de muncă nu s-a putut materializa deoarece numitul S. S. D. a sustras cantitatea de 60 litri de motorină și nici nu s-a mai prezentat la lucru. Față de atitudinea inadecvată a persoanei ce urma să fie angajată și față de lipsa prejudicierii angajatului și statului, petenta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și Codului Muncii.
Prin sentința civilă nr. 3988/2014 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă plângerea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Instanța constată că petenta nu a invocat motive de nelegalitate de natură să atragă sancțiunea nulității relative.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Din nota de relații completată de către managerul societății petente (fila 10) rezultă că numitul S. S. D. a prestat activitate pentru și sub autoritatea societății, plecând în cursă cu autocamionul cu numărul de înmatriculare_ și încărcând marfa de la G. către Germania.
Însăși petenta recunoaște că nu a încheiat contract individual de muncă cu numitul S. S. D. înainte de a-l trimite în cursă ca șofer pe ruta B. – Germania. Instanța nu poate reține susținerile petentei prin care motivează că nu s-a încheiat contractul de muncă deoarece numitul S. S. D. nu a prezentat toate actele și nici nu a fost timp suficient pentru perfectarea acestui act. Se reține că pentru încheierea valabilă a contractului de muncă angajatorul avea nevoie doar de cartea de identitate a persoanei ce urma a fi angajată și avea obligația să perfecteze acest contract anterior începerii activității de către persoana angajată.
Totodată, instanța nu poate reține nici susținerile privind comportamentul inadecvat al numitului S. S. D. ca fiind exoneratoare de răspundere având în vedere că este obligația angajatorului să încheie persoanelor primite la muncă contract individual de muncă.
Din extrasul REVISAL (fila 37) rezultă că la data de 10.07.2013 ora 08:41 petenta nu încheiase contract individual de muncă cu numitul S. S. D.. Coroborând probele administrate în dosar cu recunoașterea societății petente instanța constată că starea de fapt reținută în procesul verbal a fost dovedită, iar prezumția de nevinovăție a petentei, răsturnată.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de_ lei, instanța constată că aceasta a fost în mod corect individualizată. Nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul față de pericolul social al faptei de a primi la muncă o persoană fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, amenda aplicată fiind orientată spre minimul prevăzut de lege pentru contravenția respectivă.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Persoana pentru care a fost sancționată contravențional nu s-a mai prezentat la lucru și cu toate că societatea petentă a dorit să încheie contract individual de muncă, acest lucru nu a mai fost posibil.
Apreciază petenta că instanța de apel poate aplica sancțiunea avertisment.
Analizând apelul tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Petenta a fost sancționată cu amendă de 10.000 lei în temeiul art.260 alin.1 din CM întrucât a primit la muncă o persoană respectiv S. S. D. fără a încheia contract individual de muncă.
Instanța de fond a apreciat criticile formulate ca fiind neîntemeiate, iar cu privire la aplicarea sancțiunii avertisment nu s-a făcut dovada că petenta a încheiat ulterior contract de muncă astfel că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție, simpla afirmație că persoana nu s-a mai prezentat la societate nu este de natură să înlăture vinovăția petentei.
Pentru toate aceste considerente tribunalul în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta . cu sediul în ., ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 3988/25.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. T. de Munca Argeș cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, F. G. |
Red. M.B
Dact. NE/ 4 ex
29.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2348/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 474/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
