Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 158/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 458/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: M. D. B.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul I. T. DE munca ARGES împotriva Sentinței civile nr. 5942/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 13.06.2014, intimată fiind . SRL, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata - petentă consilier juridic D. M., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul apelantului - intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a primit la dosar prin registratura instanței întâmpinare la apel.
Intimata - petentă prin consilier juridic arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Intimata - petentă prin consilier juridic solicită respingerea apelului formulat, învederând că apelanta - intimată critică hotărârea instanței de fond numai prin prisma faptului că hotărârea pronunțată s-a bazat pe depoziția martorei A. M.. În opinia sa, depoziția acestei persoane pentru care a fost aplicată sancțiunea contravențională trebuie avută în vedere de către instanță, având în vedere că a fost dată sub prestare de jurământ, martora relatând situația reală, respectiv faptul că la data respectivă nu desfășura activități în cadrul societății petente, ci se afla la un curs de formare, ulterior susținând și un examen. Astfel, învederează că această persoană nu putea să aibă dublă calitate, respectiv de salariat și de cursant.
În raport de considerentele anterior expuse, solicită respingerea apelului formulat de apelant, fără cheltuieli de judecată, învederând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ,deliberând constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 07.01.2014 sub nr._, petenta . SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA ARGES, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/11.12.2013.
În fapt, petenta arată în esență că, doamna A. M. participa în perioada reținută în procesul verbal la un curs de inițiere profesională, nefăcându-se vinovată de nerespectarea prevederilor legale.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat proba cu martori.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
În cauză, la data de 13.02.2014, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, în data de 09.12.2013, în jurul orei 11, inspectorul de muncă din cadrul ITM Argeș a efectuat un control la sediul petentei unde numita A. M. a consemnat în fișa de identificare că prestează activitate pentru și sub autoritatea petentei dela 0912.2013 ca și cosmetician și nu a semnat contract de muncă.
Intimatul a susținut că procesul verbal nu este lovit de nulitate absolută, acesta îndeplinind toate cerințele obligatorii impuse de OG nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate disp. art.16 alin.1, 260 alin 1 lit. e Codul muncii, dispozițiile C..
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar, înscrisuri în copie.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele susținute prin cererea introductivă de instanță.
În cauza, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul A. M..
Prin sentința civilă nr. 5942/2014, Judecătoria Pitești a admis plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA ARGES și a anulat procesul verbal de contravenție, dispunând exonerarea petentei de plata amenzii în cuantum de 10.000 lei.
Pentru a dispune astfel ,prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.12.2013 (f.11-12), petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii. S-a reținut că în urma controlului efectuat la societatea petentă la data de 09.12.2013, ora 11 la punctul său de lucru a fost identificată prestând activitate în folosul și sub autoritatea sa, dna A. M., care, conform fișei de identificare, a declarat că prestează activitate în funcția de cosmetician din 09.12.2013 fără a avea încheiat contract individual de muncă. Din verificarea registrului general de evidență a salariaților în format electronic din 09.12.2013, s-a constatat că doamna A. M., nu figurează ca salariată a . SRL.
În drept, conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.” Totodată art. 16 alin. 2 din Codul muncii prevede că „anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”
Art. 260 alin. 1 lit. e sancționează nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii dispunând că constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: lit. e „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
S-a observat, de asemenea, că petenta nu a invocat alte motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancțiunea nulității relative a actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din O.G. nr.2/2001 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a susținut că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal cu referire la contravenția prevăzută de art. 260 alin 1 lit. e Codul muncii, nu corespunde realității.
Martora A. M. (f.72) a declarat faptul că în decembrie 2013 a efectuat niște cursuri de coafor la societatea petentă, dar că nu a fost niciodată angajata acesteia. A menționat că nu a prestat niciodată activitate la petentă în schimbul unui salariu sau al unui comision.
Având în vedere declarația de mai sus, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal în litigiu nu este susținută de probele administrate în cauză, nefiind astfel conformă cu realitatea. La pronunțarea soluției, instanța va ține cont de cele declarate de martora A. M. în fața sa și nu de declarația acesteia pe baza căreia a fost întocmit procesul verbal atacat, întrucât martora a fost audiat de instanță după depunerea jurământului și în condiții de contradictorialitate.
În consecință, plângerea a fost admisă, s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție și a fost exonerată petenta de plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I.T.M. Argeș.
În motivarea apelului, apelantul a arătat faptul că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire înscrisurile pe care le-a depus la dosar și a avut în vedere doar depoziția martorei A. M. . La încadrarea faptei contravenționale, inspectorul de muncă a avut în vedere constatările personale de la fața locului ,declarația din data de 09.12.2013 aparținând numitei A. M. consemnată personal în fișa de identificare, registrul general de evidență a salariaților. Toate acestea au condus în mod rezonabil la concluzia că societatea controlată se face vinovată de încălcarea disp.art. 16 din Codul Muncii republicat, constând în primirea la muncă în data de 09.12.2013 a numitei A. M., fără forme legale de angajare, aceasta fiind identificată la momentul controlului prestând efectiv activitate specifică unității .
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că depoziția martorei A. M. ar putea fi subiectivă ,dat fiind raportul tacit de subordonare dintre aceasta și intimata petentă. Programul de formare profesională invocat de aceasta se derula în perioada octombrie decembrie 2013 și era de inițiere coafor, iar nu cosmetician ,așa cum s-a menționat în fișa de identificare. Instanța de fond nu a remarcat că la momentul controlului numita A. M. presta activități de coafor din data de 09.12.2013, potrivit fișei de identificare, iar nu de cosmetician, potrivit programului de formare profesională .
În drept, au fost invocate disp.art. 466 C.pr.civ.
Intimata . SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului .
Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Din cuprinsul motivelor de apel formulate de apelantul ITM Argeș ,reiese faptul că cele înserate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .. nr.._ întocmit de acesta la data de 11.12.2013 sunt susținute de constatările personale ale agentului constatator, de cele menționate de numita A. M. în fișa de identificare datată 09.12.2013 ,precum și de evidența înregistrată în registrul general de evidență a salariaților. Astfel cum rezultă din cuprinsul actului contestat în procedura plângerii contravenționale, intimatei – petente . SRL i s-a imputat faptul că a primit-o la muncă pe numita A. M. fără contract individual de muncă încheiat în formă scrisă. Prin fișa de identificare tip ITM, această persoană a relatat că prestează activitate pentru și sub autoritatea intimatei – petente în funcția de cosmetician, din data de 09.12.2013, fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă.
Referitor la constatarea personală vehiculată de către apelant ,ce ar fi fost efectuată de agentul constatator, din niciunul din înscrisurile care consemnează rezultatul acestei constatări nu reiese activitatea concretă pe care ar fi prestat-o numita A. M. în momentul efectuării controlului . Din acest punct de vedere ,agentul constatator a reținut că aceasta presta activitate și în acest sens i-a solicitat să completeze o fișă de identificare, fișă în care martora a menționat că presta activitate de cosmetician .
Audiată în mod nemijlocit de către prima instanță de judecată, persoana despre care apelantul a susținut că presta activitate ,fără a avea contract de muncă în formă scrisă, a declarat că a scris în fișa de identificare că este angajată ca și cosmetician ,deoarece s-a pierdut și a crezut că trebuie să scrise meseria pe care o are având în vedere cursurile de cosmetician pe care le-a făcut la societatea intimată. Martora a justificat prezența sa la punctul de lucru controlat de inspectorii de muncă prin aceea că efectua cursuri de coafor. Intimata – petentă a depus la dosar înscrisuri ( filele 5-18) din cuprinsul cărora rezultă că în perioada octombrie - decembrie 2013, la sediul său se desfășura un curs de inițiere coafor la care participa și numita A. M. . Pentru acest curs, examenul de absolvire era programat în data de 10.12.2013.
Așa fiind ,atâta timp cât inspectorul de muncă nu a menționat decât faptul că numita A. M. presta activitate ,fără a descrie acea activitate,astfel cum a fost percepută prin propriile sale simțuri, iar martora A. M. a negat prestarea activității de cosmetician, așa cum a menționat în fișa de identificare, în cauză se naște o îndoială în ceea ce privește natura activități prestate de această martoră, fiind posibil ca aceasta să fi executat lucrări specifice cursului de inițiere coafor.
Aprecierea depoziției acestei martore ca fiind una subiectivă, prin prisma poziției sale contradictorii vis-a-vis de calitatea sa de angajat al intimatei – petent nu este susținută de elemente care să determine o asemenea concluzie .Intimata – petentă a depus înscrisuri pe baza cărora se reține că persoana audiată ca martoră urma un program de inițiere într-o activitate ,organizat de aceasta, iar faptul că în fișa de identificare, martora a consemnat că nu a negociat salariul lunar acreditează ideea că sunt veridice cele relatate instanței de judecată privitoare la starea de confuzie în care s-ar fi aflat în momentul întocmirii fișei de identificare .
Astfel, cum s-a reținut în jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului dezvoltată în legătură cu art.6 din Convenția, în materie contravențională sarcina probei incumbă celui care formulează o acuzație. În lipsa unei descrieri detaliate a activităților pe care le presta efectiv numita A. M. la momentul controlului și a forței probante pe care înscrisul denumit fișă de identificare îl are în contextul analizării temeinicie procesului verbal de contravenție, văzând și înscrisurile depuse de intimata – petentă care fac credibilă susținerea martorei privind eroarea în care s-ar fi aflat la momentul redactării fișei de identificare ,în cauză se naște incertitudinea vis-a-vis de realitatea situației de fapt reținută de agentul constatator.
Pentru toate aceste considerente, constatând că prima instanță de judecată a pronunțat o sentință legală și temeinică ,dând eficiență prezumție de nevinovăție și principiului in dubio pro reo, în temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul I. T. DE MUNCA ARGES cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 5942/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 13.06.2014, intimată fiind . SRL cu sediul în P., cartier Craiovei, ., ., jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2015
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, I. B. |
Red. S.I.Ț.
Tehn D.T./ 4 ex
04.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 182/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 153/2015.... → |
|---|
