Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1181/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1181/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 2907/214/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1181/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător R. V.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de petentul S. R. I., împotriva sentinței civile nr.4485 din data de 09.05.2014 pronunțată de Judecatoria P., intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES SERVICIUL RUTIER, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție OUG 195/2002”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspus: apelantul-petent personal și martorul S. A. personal, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 12.03.2015 raspuns la întâmpinare formulat de apelantul-petent.
Apelantul-petent S. R. I., legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 09.05.2008 de SCLP Birou 1 Bucuresti, CNP-_, solicită audierea martorului prezent.
Tribunalul procedează la audierea martorului S. A., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
După audiere și semnarea declarației, martorul S. A. arată că s-a comentat, împreuna cu petentul, în sensul că radarul i-a luat în afara localității și că, ruta mentionată nu este P.- Timișoara, ci este P.-Slatina.
Apelantul-petent arată că nu are alte cereri de formulat în cauza.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminata cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra apelului.
Apelantul-petent solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul anulării procesului-verbal de constatare a contravenției motivat de faptul că, are convingerea că atunci când a fost fotografiat, se afla în afara localității. Arată că între localitatea unde crede ca a observat radar-ul și localitatea în care a fost oprit, se poate să mai fi fost un aparat radar, însă politia nu a dovedit acest aspect și crede că nu a mers cu o asemenea viteza în localitate.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 23.09.2013 pe rolul Judecătoriei Costești sub nr._, petentul S. R. I. a formulat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș – SR BDNE, plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 16.09.2013, solicitând admiterea acesteia și anularea actului și a sancțiunilor aplicate.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că la data de 16.09.2013 conducea autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ pe DN 65, în localitatea C.; la . văzut o autospecială de poliție și a frânat, fiind oprit de un agent de circulație în afara localității; nu i s-a prezentat înregistrarea video, poziția kilometrică exactă unde a fost înregistrată presupusa abatere este km. 105+700 m, aceasta fiind a aparatului radar aflat într-un punct fix.
Nu au fost solicitate probe.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr.2/2001 și art.121 din H.G. nr.1391/2006.
A atașat, în copie, procesul-verbal contestat, dovada de circulație și cartea de identitate.
Prin întâmpinarea formulată (fila 17), intimatul a solicitat respingerea plângerii, întrucât procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
În susținerea apărărilor, intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică, atestatul profesional al operatorului, registru abateri radar, planșe foto efectuate cu aparatul radar (filele 18-21).
Prin rezoluția din data de 19.12.2013 a fost fixat prim termen de judecată la data de 23.01.2014.
La data de 20.12.2014, petentul a depus al dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că nu se poate verifica de către instanță dacă aparatul care a efectuat înregistrarea este unul și același cu cel indicat de intimat; în cuprinsul procesului-verbal nu se face nicio mențiune a numărului de înmatriculare al autospecialei pe care era montat aparatul radar și nu se arată toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
La data de 23.01.2014, petentul a înaintat prin fax precizări la plângerea contravențională, prin care a invocat prezumția de nevinovăție și a solicitat proba testimonială, pentru a face dovada că circula în afara localității.
Prin sentința civilă nr.43/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Costești a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 10.02.2014, primind dată recomandată 10.04.2014.
Prin rezoluția din data de 10.04.2014 a fost fixat primul termen de judecată la data de 09.05.2014.
La data de 09.05.2014, petentul a depus prin e-mail precizări la plângerea contravențională.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4485 din data de 09.05.2014 pronunțată de Judecatoria P., a fost respinsă plângerea, reținându-se în considerente următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimat la data de 16.09.2013, petentul a fost sancționat potrivit disp. art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 rep., pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 cu amendă în cuantum de 720 lei, dispunându-se și reținerea permisului de conducere.
S-a reținut că în ziua de 16.09.2012 petentul a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ pe DN 65, în localitatea C., km.105+700 m.
La verificarea din oficiu a legalității procesului-verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În conformitate cu disp.art.109 din O.U.G.nr.195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției (art.181 alin.1 din Regulament), după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Prin urmare, dispozițiile legale menționate nu impun ca agentul care întocmește procesul-verbal să fie același cu cel care deține atestat pentru aparatul radar și nici ca același agent constatator să fie atestat corespunzător. Important este ca agentul care desfășoară activități cu sistemul de supraveghere a traficului să aibă atestatul corespunzător, ceea ce se verifică în speța de față prin înscrisul de la fila 19 dosar.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit dispozițiilor art.121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Cu alte cuvinte, deși procesul-verbal de contravenție se bucură de forță probantă până la proba contrară (probă ce incumbă de regulă petentului), există și situații când sarcina probei este răsturnată, procesul-verbal nefiind valabil decât dacă este însoțit de dovada săvârșirii contravenției, dovadă de natură tehnică, în prezenta speță.
În cauză însă, această prezumție de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată. Dimpotrivă, planșele foto depuse la fila 20 din dosar confirmă situația de fapt reținută de organul constatator cu privire contravenția săvârșită. Din imaginile respective rezultă că petentul circula cu viteza de 114 km/h, în localitate, în planul secundar putând fi observate construcții.
Procesul verbal de constare a contravenției . nr._ din 16.09.2013 cuprinde datele de identificare ale aparatului radar utilizat, respectiv . nr._ date ce concordă cu cele înscrise în buletinul de verificare metrologică aflat la fila 18 dosar, din care reiese și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care era montat aparatul (Dacia L. nr._ ), menționat și în cuprinsul actului contestat. În acest fel, au fost respectate dispozițiile pct.5.2.1. din NML 021-05, conform cărora: în buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice.
Buletinul emis sub nr._ la data de 18.04.2013 avea efectuată verificarea, aceasta fiind valabilă 1 an, iar constatarea faptei contravenționale cu ajutorul aparatului s-a realizat în acest interval de 1 an.
Prin urmare, intimatul a făcut dovada că aparatul radar avea efectuată verificarea metrologică și a fost montat pe o anume autospecială, obținerea verificării metrologice fiind consecința îndeplinirii cerințelor tehnice de funcționare a aparatului radar; în buletinul de verificare metrologică s-a făcut mențiunea conform căreia cinemometrul măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, astfel că și autospeciala se poate afla în mișcare, iar locul indicat reprezintă locul săvârșirii contravenției, iar nu locul în care se află autoturismul pe care este montat cinemometrul.
În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție și răsturnarea sarcinii probei, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, prevederile O.G.nr.2/2001 fiind în deplină concordanță cu art.6 din CEDO, iar prin procedura de soluționare a plângerii petentul are posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția prin exercitarea dreptului la apărare, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (de ex., decizia nr.349/2003, decizia nr.380/2003, decizia nr.270/2004).
Împotriva sentinței civile nr. 4485 din data de 09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a declarat apel petentul S. R. I., prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului declarat, acesta a arătat că prima instanță a interpretat greșit cererea dedusă judecății, în condițiile în care agentul constatator, potrivit Legii nr.360/2002, pentru a aplica sancțiuni legale, trebuie să fie calificat conform competențelor profesionale, astfel încât i-a fost încălcat dreptul său la apărare.
Totodată, prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, constatând că față de existența construcțiilor în planșele fotografice depuse la fila 20 din dosar, petentul a circulat în localitate, fără a corobora această apreciere cu lipsa indicatoarelor de restricție și a celor privind . localitate.
Astfel, se impunea administrarea în cauză a probei testimoniale pentru a proba contrariul celor menționate în actul sancționator, respectiv că la momentul săvârșirii faptei contravenționale se afla în afara localității.
Consideră că instanța de fond nu a aplicat dispozițiile Ordinului nr. 301/2005 – Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005 – „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, care prevedeau erorile maxime tolerate ce trebuiau avute în vedere pentru măsurarea vitezei.
Pe de altă parte, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu îndeplinește condițiile HG nr.1391/2006, care stabilește tipizatul ce trebuie utilizat în aceste situații.
Intimatul a depus la data de 23.01.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În fața instanței de apel, în ședința publică de astăzi, a fost audiat martorul S. A., propus de apelant.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor formulate având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispozițiilor art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza plângerii contravenționale, a răspunsului la întâmpinare din data de 20.12.2013, a cererilor precizatoare din data de 23.01.2014 și 09.05.2014, tribunalul reține că apelantul petent nu a invocat drept motive de nelegalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmirea acestuia cu încălcarea competențelor agentului constatator sau cu nerespectarea formei prevăzute de anexa nr.1D din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, poziția sa constantă fiind că a circulat în afara localității, împrejurare față de care, cum aceste mențiuni nu fac parte dintre cele enumerate în mod limitativ de art.17 din OG 2/2001, ce atrag nulitatea absolută a actului sancționator, în conformitate cu dispozițiile art.478 alin.3 Cod pr.civilă, este inadmisibilă formularea acestor solicitări pentru prima dată în fața instanței de apel, astfel încât nu se mai impun a fi analizate.
În ceea ce privește critica privind greșita încadrare a faptei contravenționale reținute în sarcina sa, determinată de existența erorilor tolerate, în momentul măsurării vitezei de deplasare a autoturismului petentului, tribunalul constată că astfel cum rezultă din art.3 al Normei de metrologie legală NML 021-05, acesta vizează „cerințele metrologice și tehnice” pe care aparatele de tip cinemometru trebuie să le îndeplinească în momentul verificării acestora, astfel încât acestea nu sunt aplicabile în momentul constatării vitezei de deplasare a unui autoturism.
Chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia contrariul, tribunalul constată că, față de împrejurarea că nu se poate stabili cu certitudine, în momentul măsurării vitezei de deplasare a autoturismului petentului, că aparatul de tip cinemometru a măsurat cu eroare această viteză, astfel cum este menționată prin art.3.1.1 lit.c din NML 021-05, sau că aceasta a fost în sens pozitiv sau negativ, nu pot fi primite susținerile apelantului în acest sens.
Este real că, față de specificul materiei contravenționale, se impune administrarea tuturor probelor necesare în vederea aflării adevărului, însă în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.1 C.pr.civ. părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, iar potrivit art.254 alin.6 C.pr.civ. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, împrejurare față de care este nefondată critica apelantului privind modalitatea defectuoasă în care a procedat instanța de fond cu privire la încuviințarea probei testimoniale.
Mai mult, petentul a înțeles să uzeze de posibilitatea legală instituită prin dispozițiile art.478 alin.2 și art.479 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora instanța de apel poate dispune completarea probelor administrate în prima instanță, înțelegând să solicite prin cererea de apel încuviințarea și administrarea probei testimoniale, astfel încât nu poate susține că i s-a încălcat dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil prevăzut prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sub acest aspect.
Referitor la critica petentului privind înregistrarea vitezei în afara localității, tribunalul constată că nu poate fi primită, în condițiile în care, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimat la data de 16.09.2013 și registrul de abateri radar, fapta contravențională a fost săvârșită pe raza teritorială a localității C., DN 65, la poziția kilometrică 105+700m.
Contrar celor susținute de petent, tribunalul apreciază că mențiunile din cuprinsul actului sancționator, coroborate cu cele ale registrului radar și cu planșele fotografice depuse la dosarul cauzei sunt suficiente pentru a proba că aparatul radar se afla montat în această locație, petentul nefăcând dovada contrarie.
Astfel, martorul S. A. a arătat că, în timp ce verifica agenda telefon ului său, petentul a frânat brusc, afirmând că a fost înregistrat de aparatul radar, însă se afla în afara localității, mașina condusă de acesta fiind oprită la aproximativ 3 comune de locul unde presupune că s-ar fi aflat amplasat aparatul radar.
Având în vedere că simplele supoziții ale petentului și martorului cu privire la locul amplasării aparatului de tip cinemometru nu sunt suficiente pentru a înlătura răspunderea contravențională a apelantului (în condițiile în care acesta, prin concluziile orale, chiar acceptă posibilitatea existenței unui alt aparat, în altă localitate), reținând și împrejurarea că nu este necesară existența unei identități între locul săvârșirii faptei contravenționale și cel al staționării autoturismului unde se găsește aparatul de tip cinemometru, cum, raportat la intervalul de timp scurs între data constatării faptei contravenționale și cea a întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției (de numai 10 minute), în acesta incluzându-se și perioada necesară opririi autovehiculului, legitimării petentului și aducerii la cunoștința acestuia a faptei contravenționale ce i se imputa, nu era posibilă parcurgerea, din punct de vedere fizic, a trei comune, astfel cum susține martorul, tribunalul reține că, raportat și la cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și planșele fotografice depuse la dosar, cele reținute de instanța de fond sunt corecte, fapta contravențională fiind săvârșită în interiorul localității.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de petent și prevăzută de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reține că din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nu se poate susține de către petent că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (cauza A. c.României).
Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acestuia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumții de fapt și de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franței).
Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârșită de petent, încheind în acest sens un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspect necontestat de către acesta, reținând că planșele fotografice confirmă săvârșirea faptei de către petent, în condițiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de acesta, iar sancțiunea aplicată acestuia nu este de o gravitate ridicată (amendă contravențională în cuantum minim și suspendarea dreptului de a conduce autoturismul), instanța apreciază că în mod corect s-a constatat că acesta se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, în condițiile în care petentul a circulat în interiorul localității cu viteza de 114 km/h, astfel încât nu se poate susține că fapta sa este de o gravitate redusă, care să fi justificat, eventual, aplicarea sancțiunii „avertisment”, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de petent ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul S. R. I., domiciliat în București, Șoseaua Panduri, nr. 29, ., ., CNP_5, împotriva sentinței civile nr.4485 din data de 09.05.2014 pronunțată de Judecatoria P., intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES SERVICIUL RUTIER, cu sediul în mun. P., ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Aprilie 2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | |
Grefier, G. G. |
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.-15.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 697/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 825/2015.... → |
|---|
