Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 441/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 22902/280/2012
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 441/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. D. B.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: R. V.
GREFIER: I. B.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de petentul C. A. I. împotriva Sentinței civile nr. 5507/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimați fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, intervenient ., . GROUP SA, M. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - PERIMARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - petent, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul a fost suspendat la data de 06.02.2014, iar la data de 27.04.2015 a fost repus pe rol în vederea constatării perimării.
Se procedează la verificarea identității recurentului C. A. I. legitimat cu CI ., nr._, CNP -_, domiciliat în Mun. Pitești, .. 11, ., ., județul Argeș.
Tribunalul pune în discuție excepția de perimare a recursului.
Recurentul lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a excepției, învederând că acesta este primul termen de judecată pentru care a primit citația emisă de instanță. Învederează că în prezent domiciliază la adresa menționată în actul de identitate.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 16.11.2012, petentul Cîcu A. - I., domiciliat în mun. Pitești, Ale. A. Saligny, nr. 11, ., ., județul Argeș, în contradictoriu cu intimata I.P.J. Argeș – Serviciul Rutier B.D.N.E., cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal cu . nr._, încheiat la data de 12.11.2012, prin care a solicitat admiterea plângerii, constatarea nulității procesului - verbal de contravenție și pe cale de consecință revocarea în tot a sancțiunii aplicate, iar în subsidiar să se dispună aplicarea unei sancțiuni cu avertisment, întrucât este la prima abatere de acest gen, fiind pentru prima oara sancționat de organele emitente ale procesului - verbal.
În motivarea plângerii petentul a arătat că: in data de 12.11.2012, în timp ce se afla la ieșirea din STAȚIA PECO ALBOTA, în direcția de mers spre Pitești, a fost acroșat de auto utilitara marca FORD, cu numărul de înmatriculare_, deoarece autoutilitara ce se deplasa către Pitești a depășit un TIR pe linia continuă, TIR care în acel moment îi acorda prioritate să iasă din stația PECO; conducătorul autoutilitarei, depășând pe linia continuă Tir-ul, a virat brusc dreapta, acroșându-l, deoarece din sens opus veneau autoturisme; poliția prezentă la fața locului a întocmit prezentul proces verbal prin care a fost sancționat cu: AVERTISMENT, AMENDĂ în cuantum de 420 lei și REȚINEREA PERMISULUI DE CONDUCERE; nu a avut nici o vină în producerea accidentului, aflându-se la ieșirea din Stația Peco, pentru a se asigura; autoutilitara FORD a fost cea care a produs accidentul; este singurul întreținător al familiei compuse din 4 membrii, fiind cel care realizează venituri, iar reținerea permisului de conducere pentru orice perioadă îi aduce grave prejudicii.
Anexat plângerii s-a depus în copie actul sancționator, iar la data de 14.01.2013 s-a depus, de către intimată, întâmpinare prin care s-a arătat că: a primit spre soluționare contestația numitului C. A. lulius, prin care solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de S.R. Argeș, pentru săvîrșirea contravenției prev. de art. 57 al. 2 din O.G.195/2002R si sancționată de art. 101 al. 3 lit. „a" din O.G.195/2002R, constînd în aceea că la data de 12.11.2012 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ din benzinăria „OMV" situata pe DN 65 B către DN 65 B si nu a respectat semnificația indicatorului „Cedează trecerea" intrând in coliziune cu autoutilitara cu numărul de inmatriculare_ care era condusa de către M. I. pe drumul național in direcția către Pitești; conducătorii auto au fost testați cu dispozitivul alcotest, rezultatele fiind 0,00 mg/l alcool pur in aerul expirat in ambele cazuri; în urma constatării s-a stabilit ca vinovăția producerii evenimentului rutier aparține numitului C. A. lulius, fapt pentru care a fost sancționat contravențional conform art. menționat mai sus; la stabilirea vinovăției s-a ținut cont de declarațiile celor implicați in evenimentul rutier; dovada o face cu procesul verbal de constatare a contravenției, raportul agentului constatator si declarațiile celor implicați in tamponare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din C.proc.civ., Lg. 180/2002, art. 57 alin. 2, art. 101 alin. 3, lit. „a” și art. 111 lit. c din O.G. 195/2006.
Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 11-16), iar la termenul de judecată din data de 24.04.2013 s-a dispus introducerea în cauză a intervenienților, respectiv: S.C. C. A. S.A., cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu; S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, ., sector 1; M. I., cu domiciliul în ..
La termenul de judecată din 12.06.2013, a fost administrată proba testimonială, formulându-se concluzii asupra fondului cauzei.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin sentinta civilă nr. 5507/12 iunie 2013 a respins plângerea petentului si l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei către Statul Român pentru următoarele considerente:
Din înscrisul depus de către petent și din susținerile părților, se reține că, la data de 12.11.2012 contestatorul a fost sancționat cu amendă în sumă de 420 lei, pentru că, a condus autoturismul marca Cielo cu nr. de înmatriculare_, iar la ieșirea din benzinăria „OMV” situată pe D.N. 65B nu s-a asigurat la ., intrând în coliziune cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ condus de M. I. pe drumul național spre Pitești.
În acest sens s-a emis procesul – verbal cu . și nr._/12.11.2012 (fila 5), sancțiunile aplicându-se în baza dispozițiilor art. 57, alin. 2, raportat la disp. art. 101, alin. 3, lit. a din O.U.G. 195/2002 („Art. 57. ... (2) La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.”; „Art. 101. ... (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;”).
În privința apărării petentului, consemnată în plângerea formulată, se constată că nu este întemeiată.
Astfel, chiar ulterior accidentului, în fața agentului de poliție, au fost emise declarații de către cei doi șoferi implicați în coliziune (filele 12, 13), din care rezultă o situație de fapt contrară celei expusă în plângere și de către martorul Slimach I. (fila 24).
Chiar petentul de astăzi în declarația sa a arătat că a ieșit din benzinărie, în D.N. 65 și a intrat în coliziune cu celălalt vehicul care circula din direcția Slatina către Pitești. În continuare au fost expuse avariile autoturismului (fila 12).
Aceeași dinamică a producerii accidentului a fost expusă și de către celălalt șofer implicat în accident (fila 13).
Astfel, rezultă că încă de la data de 12.11.2012 contestatorul nu a menționat nici o depășire ilegală efectuată de celălalt șofer și nici prezența unui tir ce ar fi fost depășit.
Numai în plângerea adresată instanței a fost expusă această situație de fapt.
Mai mult decât atât, nici chiar în schița accidentului, din aceeași declarație, nu rezultă o situație de fapt de natura celei expuse în plângere, ci s-au indicat numai cele două vehicule implicate în coliziune, iar nu și un al treilea ce ar fi fost depășit ilegal de către intervenient.
Rezultă în mod evident că susținerea contestatorului din acțiune este nesinceră, după cum este și depoziția martorului.
În nici un caz nu ar fi fost emisă declarația și schița în fața agentului în modalitatea analizată mai sus în cazul în care ar fi existat o altă situație de fapt, ci apărarea a fost concepută numai în urma sancționării de către agentul constatator și reținerea permisului de conducere.
Astfel, dinamica producerii accidentului a fost determinată corect de către agentul de poliție, iar aceasta rezultă și din cele două schițe ale accidentului emise de șoferii implicați în coliziune.
A fost răsturnată prezumția de nevinovăție, agentul constatator apreciind corect existența faptei contravenționale.
În ceea ce privește cererea de aplicare a sancțiunii contravenționale a avertismentului în locul celor aplicate prin procesul – verbal, raportat la dispozițiile art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001 („(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”), se constată că este neîntemeiată.
Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile se aplică împreună cu orice sancțiune principală (atât amendă cât și avertisment).
Instanțele nu pot revoca o astfel de sancțiune atât timp cât se constată că a existat o faptă contravențională săvârșită de către petent cu vinovăție și pentru care s-a aplicat o sancțiune principală, legiuitorul deja apreciind în acest sens gravitatea faptelor contravenționale și necesitatea sancțiunii complementare.
Chiar și în cazul aplicării avertismentului sancțiunea complementară are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Dacă în ceea ce privește sancțiunile principale există o dispoziție în sensul că se poate aplica în locul lor cea a avertismentului, respectiv art. 7, alin. 3 din O.G. 2/2001 („(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”), nu aceeași este situația și în ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Aceasta din urmă, conform prevederilor art. 101, alin. 3 din O.U.G. 195/2002 se aplică împreună cu cea principală.
Individualizarea sancțiunilor s-a efectuat corect prin conținutul procesului – verbal raportat la gravitatea ridicată a faptei contravenționale, aplicându-se amenda în sumă de 420 lei și s-a suspendat dreptul de a conduce pentru 60 de zile.
Nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului raportat la gravitatea faptei săvârșită de către petent și în special a atitudinii nesincere a acestuia, astfel cum a fost reținută mai sus; susținere vădit neîntemeiată referitoare la dinamica producerii accidentului.
Pentru aceste motive nu pot fi reținute nici circumstanțe personale în ceea ce îl privește pe petent; acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei susținând contrariul celor reținute de agentul constatator chiar prin motivarea plângerii.
Pentru aceste considerente, observând dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, cât și cele citate mai sus, a fost respinsă plângerea.
În baza disp. art. 36, alin. 2 din O.G. 2/2001 („(2) În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.”), raportat la soluția adoptată, a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei, către Statul Român, observând conținutul dosarului, termenele acordate, înscrisurile depuse de intimată și analiza efectuată de instanță.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs reclamantul C. A. – I. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pctr.9 C. pr. civ. si cu invocarea prevederilor art. 304 ind. 1 C. pr. civ.
A arătat în esentă recurentul că sanctiunea aplicată nu este proprortională cu perisolul social al faptei si cu circumstantele personale ale recurentului, de asemenea că gresit instanta de fond a retinut că nu pot fi înlocuite sanctiunile aplicate cu sanctiunea avertismentului.
S-a solicitat în principal admiterea recursului casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instantă de fond în vederea completării probatoriului iar în subsidiar înlocuirea sanctiunilor aplicate de organul constatator cu sanctiunea avertismentului.
La termenul de judecată din data de 06.02.2014 cauza a fost suspendată în temeiul art 242 alin.1 pct.2 C. pr. civ. ca urmare a faptului că părtile legal citate nu s-au prezentat la judecată si nu au depus nici cereri prin care să solicite ca judecata să se facă în lipsa acestora, fiind repusă pe rol din oficiu de tribunal la data de 27.04.2015 în vederea constatării perimării.
Având în vedere că, din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 06.02.2014 când cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct.2 C. pr. civ. ca urmare a faptului că părtile legal citate nu s-au prezentat la judecată si nu au depus nici cereri prin care să solicite ca judecata să se facă în lipsa acestora si că, de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, respectiv până la 27.04.2015 când s-a repus pe rol din oficiu, văzând că, în conformitate cu disp.art.248 C.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit art.252 C.pr.civ. perimarea se poate constata și din oficiu tribunalul în temeiul textelor de lege sus-invocate va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de petentul C. A. I. împotriva Sentinței civile nr. 5507/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._ , intimați fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, intervenient ., . GROUP SA, M. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 Mai 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, R. V. |
Grefier, I. B. |
Red. AD/2 ex/28.05.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 731/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 545/2015. Tribunalul... → |
|---|
