Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2663/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2663/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 24627/280/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2663/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător M. V.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către intimatul I. J. DE POLITIE ARGES împotriva sentinței civile nr._/08.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimat fiind petentul G. G. R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 411 alin.1 punctul 2 teza a II-a NCPC., nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 13.11.2013, sub nr._, petentul G. G. R. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/30.10.2013, întocmit de intimatul I. J. DE POLITIE ARGES.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenție a fost sancționat cu amendă în sumă de 320 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că nu ar fi respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune. Susține petentul, că nu se face vinovat de săvârșirea contravenția reținută în sarcina sa. A mai arătat petentul că toată situația creată s-a datorat faptului că organele de poliție nu au vizionat înregistrarea video efectuată ori au făcut confuzie cu vreun alt autoturism care se deplasa pe . și a efectuat virajul la stânga fără a respecta culoarea roșie a semaforului.
Prin sentința civilă nr._/2014, Judecătoria Pitești a admis în parte plângerea, cu motivarea că, petentul G. G. R. a fost sancționat contravențional de către intimatul I. J. DE POLITIE ARGES, prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.10.2013. Astfel, s-a reținut de organul constatator că la data de 30.10.2013, contravenientul a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_, pe raza Mun. Pitești, iar în intersecția pe . . respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune, faptă prev. de disp.art. 52 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționată de disp. art. 100 alin.3 lit. d din OUG 195/2002.
Procesul verbal de constatare a contravenției întrunește toate condițiile de formă cerute de art. 16 din OG 2/2001 și face dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul său până la proba contrară, proba pe care contravenientul nu a făcut-o.
Petentul a fost sancționat cu amendă și s-a aplicat măsura complementară a ridicării punctelor penalizatoare și a permisului de conducere în vederea suspendării, procesul verbal fiind întocmit în prezența acestuia.
Sub aspectul individualizării sancțiunii însă, potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul si mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Mai mult, în art. 16 din aceiași ordonanță prevede că, „procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale de actul de identitate, CNP, descrierea faptei cu indicarea datei, orei locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția”. De asemenea, potrivit art. 19, „procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de către contravenient, iar în cazul în care nu se află de față, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, care va cuprinde datele personale din actul de identitate, semnătura martorului”.
În speță, s-a observat, la o simplă lecturare a procesului verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție relativă de adevăr până la proba contrarie, că a fost întocmit în prezența petentului și cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 19 din OG 2/2001, menționate mai sus.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, deși sancțiunea aplicată petentului are o natură pecuniară, cuantumul ei este scăzut, iar legea care incriminează contravenția respectivă are caracter civil, procedura vizată poate fi asimilată unei proceduri penale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 6 CEDO în materie penală. Normele aplicabile aveau un caracter general aplicabil, nevizând un grup determinat de persoane, ci adresându-se tuturor cetățenilor. Curtea a reamintit că în materie penală problema administrării probelor trebuie privită din perspectiva parag. 2 și 3 ale art. 6 CEDO. Primul consacră prezumția de nevinovăție. El impune ca sarcina probei să aparțină celui care acuză, iar îndoiala să profite acuzatului. Curtea a notat, de asemenea, că în materie contravențională dispozițiile legale consacră principiul disponibilității, specific procedurii civile. În temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerile cu privire la procesele-verbale de stabilire și sancționare a contravențiilor au obligația de a verifica dacă a fost respectat termenul legal de formulare a plângerii, de a asculta atât pe contravenient, cât și pe autoritatea care a aplicat sancțiunea și pe martorii indicați în cuprinsul procesului-verbal sau al plângerii. Prin OG 2/2001 nu se face referire expres la garanțiile procedurale aplicabile în materie penală, cum ar fi spre exemplu respectarea prezumției de nevinovăție. Deși statele contractante sunt în măsura să hotărască dacă anumite fapte ar trebui sancționate contravențional sau penal, autorii acestor fapte nu trebuie să se găsească într-o situație dezavantajoasă pentru simplul motiv că prin prevederile legale aplicabile se consacră un regim juridic distinct de cel aplicabil în materie penală. Concluzionând, Curtea a considerat că, deși „depenalizarea” contravențiilor nu ridică probleme în sine, nerespectarea garanțiilor fundamentale (cum ar fi prezumția de nevinovăție), care să protejeze individul, chiar daca este societatea comercială, de eventualele abuzuri ale autorităților nu este compatibilă cu dispozițiile art 6 CEDO. Reiterând importanța unei astfel de garanții (care să restabilească echilibrul între autorul prezumat al unei fapte incriminate prin lege și autoritățile publice competente să stabilească și să sancționeze fapta respectivă) în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept penală, Curtea a constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Potrivit disp.art.20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit disp.art.46 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.
Ca urmare, instanța a constatat că în cauză este deplin aplicabil principiul respectării prezumției de nevinovăție, în accepțiunea art.6 din CEDO, astfel cum s-a stabilit în cauza sus-menționată, petentul nefăcând dovada nelegalității procesului verbal de contravenție. Totodată, instanța a reținut că susținerea intimatului, că aceasta este politica statului în domeniul prevenirii și combaterii comportamentului contravențional, că scopul legii contravenționale nu ar fi atins, nu poate conduce decât la crearea unei situații în contradicție cu prevederile legale, din Constituția României, cum este și cazul în speță. Se poate reține că petentul a săvârșit fapta contravențională atâta vreme cât procesul verbal de contravenție este întocmit legal de agentul constatator, nefiind lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea prevederilor legii, ce reprezintă cadrul general în domeniul contravențiilor.
Instanța, având însă, în vedere gradul relativ redus de pericol social al faptei, faptul ca petentul este la prima abatere de aceasta natură, iar fapta nu a avut urmări social periculoase, a constatat ca sancțiunea amenzii aplicate este mult prea mare în raport de criteriile de individualizare, mai sus menționate, astfel încât, a înlocuit-o cu sancțiunea avertismentului, potrivit art.7 din OG.2/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul pe care a criticat-o pe considerentul că, în mod greșit, s-a procedat la înlocuirea amenzii cu avertismentul, în contextul în care fapta săvârșită putea avea urmări deosebit de periculoase.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu o plângere formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.10.2013 pe care, în mod corect, l-a apreciat ca fiind legal întocmit și surprinzând realitatea faptică.
Astfel, deși petentului i-a fost oferită posibilitatea de a face proba contrară celor reținute în cuprinsul actului atacat, încuviințându-se la fond, la solicitarea acestuia, probele cu înscrisuri și martori (f. 29, dosar fond), acesta nu a înțeles să depună acte (de ex. harta cu intersecția și denumirea străzilor din zona în care a fost surprins), dar nici nu a indicat sau prezentat vreun martor spre audiere. Totodată, nu este de neglijat nici faptul că, în cuprinsul procesului verbal (f. 4, dosar fond), a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu are mențiuni la cele consemnate.
Cât privește sancțiunile aplicate, tribunalul reține, însă, că, în cauză, nu există niciun motiv pentru reindividualizarea acestora, față de gradul ridicat de pericol social pe care îl implică trecerea pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune prin riscul crescut de accidente rutiere, dar și de faptul că intimatul – petent nu este la prima abatere de la normele rutiere persistând în comportamentul contravențional, astfel cum reiese din cuprinsul cazierului de la fila 4, dosar apel.
D. urmare, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 480 Ncpc, apelul urmează a fi admis, iar sentința schimbată, în sensul respingerii plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către IPJ ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind G. G. R., domiciliat în comuna Morărești, ., jud. Argeș.
Schimbă sentința, în sensul că respinge plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, M. V. | |
Grefier, C. M. C. |
EA. 01 octombrie 2015/4 ex
Jud. fond: C. E. I.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 675/2015. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 295/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
