Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 690/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 690/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 1069/249/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 475/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. T.
Judecător - R. R.
Grefier - M. S.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de către petentul M. I. împotriva sentinței civile nr.690 din 5 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție Lg.176/2010, PV ., nr.128.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de soluționare și reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 25.08.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei L. Gară, sub nr._, plângerea formulată de petentul M. I., domiciliat în orașul F., ., județul Călărași, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr.128/07.08.2014, încheiat de Agenția Națională de Integritate, C._, cu sediul în București, ..15, Sector 1, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 2.000 lei, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției menționat mai sus și exonerarea de la plata amenzii stabilită prin acest proces verbal.
În motivarea plângerii, petentul arată că a fost sancționat cu amendă în valoare de 2.000 lei pentru presupusul motiv că nu a aplicat sancțiunea disciplinară ca urmare a stării de incompatibilitate în care s-a aflat doamna O. E. M.....", fiind unul dintre membrii Consiliului Local F..
Mai arată că măsura luată de agentul constatator este greșită din cel puțin două considerente:
1. Potrivit art.26 alin.1, lit. h din Legea nr. 176/2010 coroborat cu art.9 alin.3 din Legea nr.393/2004, sancțiunea disciplinară în cazul consilierilor locali o aplică autoritatea publică deliberativă denumită Consiliul Local și nu persoana fizică ce deține calitatea de consilier local, iar acesta din urmă (consilierul local) este numai un membru care compune consiliul local și nu reprezintă autoritatea publică în mod individual, ci numai în mod colegial atunci când membrii Consiliului Local sunt reuniți în cvorumul cerut de lege, apreciind că, dacă ar fi trebuit să se ia măsura unei sancțiuni contravenționale, aceasta ar fi trebuit aplicată autorității care are stabilită prin lege atribuția de a sancționa disciplinar consilierul local ca urmare a constatării incompatibilității, în cazul de față - Consiliul Local F..
2. Nu există nicio dovadă că, personal, a săvârșit fapta contravențională menționată în procesul-verbal de constatare a contravenției, în acest proces-verbal se face precizarea că „fapta rezultă din adresa transmisă de Primăria F. nr.5453/21.07.2014 însoțită de procesul-verbal de ședință din data de 17.07.2014 ora 16.00”, ori din procesul-verbal al ședinței reiese foarte clar că votul a fost secret, în conformitate cu prevederile art.45 alin.5, teza a II-a, din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, modificată și completată, și nu se poate cunoaște cine a votat favorabil și cine a votat negativ, rezultatul votului nefiind în unanimitate într-un anumit fel și într-o astfel de situație nu se pot aplica sancțiuni contravenționale în mod discreționar oricărei persoane fizice care este membru al Consiliului Local, indiferent dacă a votat „pentru” sau „împotrivă”, întrucât ar însemna că acea persoană fizică să răspundă contravențional pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o ceea ce nu reprezintă scopul legii contravenționale.
De asemenea, mai artă că potrivit statutului aleșilor locali (Legea nr.393/2004, art.55-56) consilierii răspund pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin însă, această răspundere este în nume propriu atunci când se cunoaște cu certitudine persoana fizică ce a săvârșit fapta și este solidară atunci când fapta este realizată în comun și mai ales când nu se cunoaște votul dat de fiecare membru ce compune organismul colegial din care face parte.
Arată că agentul constatator i-a aplicat maximul amenzii prevăzut de lege (art.29 alin. 3 din Legea nr. 176/2010) fără a ține cont de dispozițiile art.21 alin.3 din Ordonanța nr.2/2001 aprobată prin Legea nr.180/2002, care instituie regula proporționalității cuantumului amenzii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Precizează că agentul constatator ar fi trebuit să țină cont de faptul că toți membrii Consiliului Local F. au dat dovadă de maximă responsabilitate atunci când au adoptat cu unanimitate de voturi Hotărârea nr.22 din 08.058.2014 privind interdicția de ocupare a funcției de viceprimar de către doamna O. E.-M., ca urmare a stării de incompatibilitate precum și de faptul că respingerea proiectului de hotărâre dezbătut în ședința din 17.07.2014 se datorează interpretărilor diferite date articolului 25 alin.2 teza a doua din Legea nr.176/2010, până la apariția Deciziei Curții Constituționale nr.418/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.563 din 30.07.2014 care clarifică sensul expresiei „aceeași funcție” ca fiind toate funcțiile eligibile.
Mai arată că până la apariția Deciziei Curții Constituționale, majoritatea instituțiilor și chiar instanțele de judecată au avut o altă interpretare a expresiei „aceeași funcție” ceea ce nu îndreptățește A.N.I. să aplice sancțiuni contravenționale pentru fapte săvârșite înainte de . Deciziei nr.418/2014 a Curții Constituționale.
De asemenea, mai arată că în același timp cu procesul-verbal de constatare a contravenției A.N.I. a transmis Consiliului Local F. adresa nr._/G/II/07.08.2014 prin care aduce la cunoștință Decizia nr.418/2014 a Curții Constituționale și solicita reluarea demersurilor de aplicare a sancțiunii prevăzute de art.25 din Legea nr. 176/2010 doamnei Obada E.-M..
Apreciază că aplicarea unor sancțiuni contravenționale la limita maximă prevăzută de lege, fiecărui membru al Consiliului Local și nu autorității respective, în același timp cu solicitarea de reluare a demersurilor și sancționarea doamnei O. E.-M. îi creează bănuiala legitimă că A.N.I. derulează aceste acțiuni cu scopul de a intimida membrii Consiliului Local pentru a adopta o hotărâre chiar și împotriva propriilor lor aprecieri.
În cazul în care instanța de judecată va aprecia că cererea este neîntemeiată, solicită reducerea cuantumului amenzii ținându-se seama că sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, în funcție de împrejurări, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.31-36 din OG nr.2/2001 aprobată prin Legea 180/2002.
În conformitate cu prevederile art.411 alin. 1 pct.2 teza a doua din NCPC solicită ca judecata să aibă loc și în lipsa sa.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Plângerea este legal timbrată cu 20 de lei taxă de timbru, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Alăturat plângerii petentul a atașat următoarele înscrisuri în xerocopii certificate: procesul-verbal de constatare a contravenției ..N.I nr. 128 din data de 07.08.2014; înștiințare de plată; procesul-verbal al ședinței publice ordinare din data de 17.07.2014 orele 16, a Consiliului Local F.; Hotărârea nr.22/08.05.2014 adoptată de Consiliul Local F.; adresa nr._/G/II/07.08.2014 emisă de A.N.I.
Petentul a mai depus la dosar în xerocopii următoarele înscrisuri: adresa nr.4746/G/II/05.02.2014 emisă de A.N.I.; adresa nr._/G/II/12.05.2014 emisă de A.N.I.; hotărârea nr.22 adoptată de Consiliul Local F. la data de 08.05.2014; răspunsul nr.1391/28.02.2014 emis de Instituția Prefectului a Județului Călărași; răspunsul nr.3715/10.03.2014 emis de A.N.I.; hotărârea nr.52 adoptată de Consiliul Local F. la data de 07.10.2014; procesul verbal a ședinței ordinare convocată de Primarul orașului F. din data de 07.10.2014.
Intimata a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, solicitând respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție . nr.128/06.08.2014 ca fiind temeinic și legal.
Prin întâmpinare intimata arată că prin acțiunea formulată, reclamantul solicită anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr.128/06.08.2014, prin care s-a dispus sancționarea acestuia cu „amendă contravențională în suma de 2.000 lei".
Mai arată că în calitatea sa de consilier local în Consiliul Local F., M. I. avea obligația de a constata încetarea de drept a funcției exercitate de doamna O. E. M., în conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr.176/2010 coroborat cu dispozițiile art. 9 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali urmare a constatării stării de incompatibilitate în care se afla acesta prin raportul de evaluare nr._/G/II/19.07.2013 rămas definitiv prin necontestare, raport comunicat Primăriei Comunei Lazuri de Beiuș.
De asemenea, mai arată că art.26 al Legii 176/2010 la alin.1 lit. h stipulează: „Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: pentru aleșii locali, cu excepția primarilor și președinților consiliilor județene - consiliului local sau, după caz, consiliului județean, care va aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii, iar la alin.3: „prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale” și ținând cont de faptul că la art. 29 alin. 3 al aceluiași act normativ se stipulează în mod expres: „Neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune”, iar inspectorul de integritate a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nr. ..N.I. 128/06.08.2014 prin care, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 lei.
Precizează că prin raportul de evaluare nr._/G/II/19.07.2013 Agenția Națională de Integritate a constatat nerespectarea de către doamna O. E. M., a regimului juridic al incompatibilităților, prin încălcarea dispozițiilor Legii nr.161/2013 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Raportul de evaluare nr._/G/II/19.07.2013 arată că a rămas definitiv ca urmare a neinițierii căilor de atac procedurale, în conformitate cu prevederile art.22 alin.1 și 3 din Legea nr.176/2010, iar după rămânerea definitivă a raportului de evaluare nr._/G/II/19.07.2013, Agenția Națională de Integritate a solicitat Consiliului Local F. încetarea de drept a mandatului de consilier local al d-nei O. E. M., însă acesta nu s-a conformat, după cum rezultă din adresa nr.5453/21.07.2014 transmisă de Primăria F. însoțită de procesul - verbal de ședință din data de 17.07.2014.
Apreciază că în mod nefondat și bazându-se pe o interpretare netemeinică, proprie, a prevederilor legale, petentul consideră că procesul verbal de constatare a contravenției este netemeinic întrucât în cuprinsul său a fost indicat consilierul local, M. I. si nu Consiliul Local F. și, totodată, petentul consideră că subiectul activ al contravenției îl reprezintă Consiliul Local, și nu persoana fizică M. I., invocând prevederile art. 26 alin.1 lit.h din Legea nr.176/ 2010 și ale art. 29 din același act normativ.
Arată că, prin plângerea sa, petentul M. I. precizează că sancțiunea disciplinară împotriva doamnei O. E. M. trebuia să fie aplicată de „autoritatea publică deliberativă denumită Consiliul Local, ori potrivit reclamantului obligația sancționării nu ar fi revenit persoanei fizice care „deține calitatea de consilier local” și potrivit acelorași afirmații ale petentului, sancțiunea contravențională „ar fi trebuit aplicată autorității care are stabilită prin lege atribuția de a sancționa disciplinar consilierul local ca urmare a constatării incompatibilității, în cazul de față - Consiliul Local F.".
Mai arată că argumentele petentului reprezintă interpretări exhaustive ale textelor legale, soluția propusă de petent (aceea că ar fi trebuit sancționat contravențional Consiliul Local) fiind netemeinică întrucât, potrivit art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică." Or, consiliul local este o autoritate a administrației publice locale fără personalitate juridică, astfel că nu i se poate aplica sancțiunea amenzii.
În plus, mai arată că potrivit art. 56 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare „Consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat".
Argumentele petentului potrivit cărora, din procesul verbal de ședință din data de 30.05.2014 a Consiliului Local rezultă că votul a fost secret, apreciază că nu au nici o relevanță câtă vreme consiliul local nu a emis o hotărâre prin care să fi constatat încetarea mandatului de consilier local al doamnei O. E. M..
Apreciază că, alegându-se varianta votului secret, consilierii locali au urmărit să se pună la adăpost de o asumare a responsabilității ce le revenea, iar în conformitate cu prevederile art. 9 alin.2 lit. b din Legea 393/2004 Statutul aleșilor locali, calitatea de consilier local încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de incompatibilitate.
Avându-se în vedere faptul că raportul de evaluare nr._/G/II/19.07.2013 prin care s-a constatat incompatibilitatea în care se afla O. E. M. a rămas definitiv ca urmare a neinițierii căilor de atac procedurale, apreciază că sunt în situația prevăzută de articolul de lege menționat anterior și, ca urmare, consilierii locali din cadrul Consiliului Local F. aveau obligația de a emite o hotărâre prin care să constate încetarea de drept a mandatului de consilier local al doamnei O. E. M..
Precizează că, petentul, în calitate de consilier local, avea obligația de a pune în aplicare prevederile Legii nr.176/2010, și de a constata încetarea mandatului de consilier local al doamnei O. E. M., și nu de a se conforma acestei obligații în funcție de rezultatul unui vot, iar dispozițiile legale nu sunt facultative, aplicarea lor nu se realizează în urma unui vot, iar cei cărora li se adresează au obligația de a se conforma și de a acționa în spiritul și litera legii.
Arată că obligația consilierilor locali nu este cea de a vota dacă să pună sau nu în aplicare o lege, ci de a se conforma dispozițiilor acesteia, iar petentul a săvârșit fapta sancționată de prevederile art. 29 alin.3, astfel: „neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune."
De asemenea, arată că prin plângerea sa, reclamantul încearcă să justifice și, în consecință, recunoaște votul său în sensul neaplicării sancțiunii ce decurgea din lege, invocând împrejurarea că, la momentul votului, nu fusese publicată în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014.
Față de această din urmă afirmație a reclamantului, arătă că Decizia Curții Constituționale nr.418/2014 nu are nicio incidență în speța referitoare la încetarea mandatului de consilier pentru doamna O. E. M..
Decizia cu caracter interpretativ nr.418/2014 arată că, a vizat exclusiv prevederile art.25 alin.2 teza a doua din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
Mai arată că prevederile interpretate de Curtea Constituțională se referă exclusiv la sancțiunile care se aplică ulterior aplicării sancțiunii disciplinare, iar Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014 se referă la interdicția ocupării unei funcții sau demnități publice timp de trei ani după pierderea sau încetarea funcției care a generat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese, iar prevederile care impun sancțiunea disciplinară pentru doamna O. E. M. nu au făcut obiectul interpretării prin Decizia Curții Constituționale nr.418/2014.
Consideră că nu pot fi reținute susținerile petentului care încearcă să justifice votul său în sensul neaplicării sancțiunii ce decurgea din lege, prevalându-se de împrejurarea că, la momentul votului, nu fusese publicată în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014.
Precizează că deși Agenția Națională de Integritate a atras atenția asupra prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, astfel că sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, nu s-a dispus nici o măsură în vederea intrării în legalitate și dat fiind acest specific, vinovăția făptuitorului, sub forma culpei sau a intenției, rezultă din însăși omisiunea îndeplinirii obligației care îi incumbă în virtutea legii.
Mai precizează că fapta săvârșită de petent este sancționată de prevederile art. 29 alin.3, astfel: „neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.”
Pe de altă parte, precizează că dovada neîndeplinirii obligației menționate este suficientă pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale de tipul celei care fac obiectul prezentei cauze.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că instanța poate lesne observa că există motive suficiente pentru a constata vinovăția petentului și că se conturează clar conținutul unei fapte care atrage răspunderea contravențională, potrivit 29 alin.3 din Legea nr.176/2010, constituind contravenție neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
Apreciază că fapta reținută în sarcina contravenientului este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosar, iar aplicarea sancțiunii contravenționale în cuantum de 2000 lei este perfect îndreptățită.
Arată că Legea nr.176/2010 este un act normativ cu caracter special, în care sunt reglementate valori minime și maxime pentru fiecare faptă în parte, valori între care se situează dreptul de apreciere al organului sancționator, iar scopul esențial al Legii nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative este acela de a asigura transparența privind averea persoanelor care ocupă anumite funcții prevăzute de lege, precum și evitarea conflictelor de interese, elemente menite să asigure prevenirea și combaterea corupției, precum și refacerea încrederii publice în instituțiile statului.
Precizează că atât petentul cât și ceilalți consilieri locali din cadrul Consiliului Local F., nu au atribuții de a analiza temeinicia rapoartelor de evaluare ale Agenției ci este obligat să pună în executare rapoartele care au rămas definitive.
Solicită respingerea plângerea formulată de petentul M. I. ca nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr.128/06.08.2014 ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe: Codul de procedură civilă, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 393/2004, Legea nr. 176/2010, Ordonanța 2/2001.
În dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 Cod procedură civilă, solicită judecarea în lipsa delegatului unității.
Alăturat întâmpinării s-a atașat în xerocopie următoarele înscrisuri: adresa nr._/G/II/07.08.2014 emisă de A.N.I. către petent; procesul verbal de constare a contravenție . nr.128/07.08.2014; înștiințare de plată; adresa nr.5453/21.07.2014 emisă de Primăria or. F. către ANI; referatul nr.8669/10.07.2014 întocmit de Primăria oraș F.: hotărârea privind încetarea mandatului de consilier local al doamnei O. E. M.; proces-verbal al ședinței publice ordinare convocată de primarul or. F. din data de 17.07.2014; raport de avizare din 16.07.2014 întocmit de comisia juridică și de disciplină din cadrul Consiliului Local al or. F.; dispoziția nr.201/11.07.2014 emisă de Primarul or. F. privind convocarea Consiliului Local al or. F. în ședința publică din 17.07.2014; prezența consilierilor locali la ședința publică ordinară convocată de primar pentru data de 17.07.2014; invitația nr.8778/11.07.2014 emisă de Primăria or. F. a consilierilor locali la ședința publică ordinară a Consiliului Local F. din 17.07.2014.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.690/2014, Judecătoria L. Gară a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. I. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 128/07.08.2014 încheiat de Agenția Națională de Integritate.
A dispus reducerea amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 128/07.08.2014 încheiat de Agenția Națională de Integritate, de la 2.000 lei la 1.000 lei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 07.08.2014, petentul M. I., a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2.000 lei, întocmindu-i-se procesul – verbal . nr. 128/07.08.2014, reținându-se în sarcina sa că la data de 17.07.2014, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local F., nu a aplicat sancțiunea disciplinară ca urmare a stării de incompatibilitate în care s-a aflat doamna O. E. M., consilier local în cadrul Consiliului Local F., constatată prin raportul de evaluare nr._/G/II/19.07.2013 din data de 19.07.2013, rămas definitiv prin necontestare, faptă prev. de art. 25 și 26 din Lg. 176/2010 și sancționată de art. 29 al. 3 din Legea 176/2010.
Împotriva acestui proces – verbal, în termen legal, petentul a formulat plângerea de față (potrivit celor menționate în practica).
Privitor la motivul de nelegalitate invocat de petent referitor la lipsa calității de contravenient, instanța îl apreciază nefondate pentru următoarele motive:
Astfel, conform art. 22 al. 3 teza I din Legea 176/2010, Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare.
Potrivit art. 26 al. 1 lit. h) din Legea 176/2010 Agenția va comunica raportul de evaluare pentru aleșii locali, cu excepția primarilor și președinților consiliilor județene - consiliului local sau, după caz, consiliului județean, care va aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol: Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea, potrivit art. 9 al. 3 rap. la art. 55 și 56 din Legea 393/2004 sancțiunea disciplinară în cazul consilierilor locali o aplică Consiliul Local, iar consilierii care-l compun răspund, in condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite in exercitarea atribuțiilor ce le revin. Consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte si pentru hotărârile pe care le-au votat.
Prin urmare, din analiza acestor dispoziții rezultă fără dubiu cui aparține calitatea de contravenient, în speță aceasta aparținând consilierilor locali, respectiv petentului, căci neaplicarea sancțiunii disciplinare atunci când actul de constatare a rămas definitiv, de către consilierii locali antrenează răspunderea contravențională a acestora, susținerile petentului în sensul că trebuia sancționat Consiliul Local F. fiind eronate, neavând relevanță caracterul secret al votului.
Pe de altă parte, din conținutul procesului - verbal nu rezultă niciun motiv de nulitate absolută a acestuia dintre cele prev. de 17 din O.G. nr. 2/2001 pentru a putea fi invocat din oficiu de instanță.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal instanța reține următoarele:
Potrivit art. 29 al.3 din Lg.176/2010 neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
Astfel, prin raportul de evaluare nr._/G/II/19.07.2013 ANI a constatat nerespectarea de către doamna O. E. M. a regimului juridic al incompatibilităților, prin încălcarea dispozițiilor Legii nr.161/2013, raport rămas definitiv ca urmare a neinițierii căilor de atac procedurale, cf. art.22 alin.1 și 3 din Legea nr.176/2010.
În conformitate cu disp. art. 26 al. 1 lit. h) din Legea 176/2010, după rămânerea definitivă a raportului de evaluare nr._/G/II/19.07.2013, ANI a solicitat Consiliului Local F. încetarea de drept a mandatului de consilier local al d-nei O. E. M., însă acesta nu s-a conformat, astfel cum rezultă din referatul 8669/10.07.2014 coroborat cu adresa nr.5453/21.07.2014 transmisă de Primăria F. și procesul - verbal de ședință din data de 17.07.2014.
Astfel, în raport de disp. art. 26 și 29 din Legea 176/2010, petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, căci acestuia îi revenea obligația de aplicare a unei sancțiuni disciplinare ca urmare a stării de incompatibilitate în care s-a aflat doamna O. E. M..
Ulterior, au fost luate toate măsurile pentru remedierea situației și înlăturarea consecințelor, circumstanță favorabilă petentului, căci prin Hotărârea nr. 52/07.10.2014 a Consiliului Local F. s-a luat act de încetarea înainte de termen a mandatului de consilier local al doamnei O. E. – M. ca urmare a incompatibilității și s-a declarat vacant locul consilierului local.
Prin urmare, având în vedere precizările de mai sus, instanța apreciază că s-a dovedit săvârșirea faptei de către petent, iar acesta nu a făcut dovada contrară.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, potrivit disp. art. 5 al. 5 din OG 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 21 al. 3 din O.G.2/2001 stabilesc criteriile generale de aplicare a sancțiunii, respectiv să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit art. 29 al. 3 din Legea 176/2010 sancțiunea pentru contravenția reținută în sarcina petentului este amenda de la 50 lei la 2.000 lei, iar prin procesul – verbal petentului i s-a aplicat limita maximă de 2000 lei, or, având în vedere criteriile generale de aplicare a sancțiunii prev. de art. 21 al. 3 din OG 2/2001, instanța apreciază că amenda aplicată petentului nu corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite și împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta astfel cum sunt prev. art. 5 al.5 din OG 2/2001.
În privința gradului de pericol social al contravenției reținute în sarcina petentului, aceasta este una de pericol, urmarea periculoasă constând în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează, respectiv prevenirea și combaterea corupției, refacerea încrederii în instituțiile statului.
Este adevărat că pericolul social al faptei este unul ridicat, dar având în vedere atitudinea petentului, situația fiind remediată prin Hotărârea nr. 52/07.10.2014 a Consiliului Local F., instanța apreciază că amenda aplicată petentului este excesivă și că scopul acestei sancțiuni poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi într-un cuantum mai mic, astfel că va reduce amenda aplicată prin procesul – verbal de la 2000 lei la 1.000 lei.
Față de toate aceste considerente, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 apreciază întemeiată în parte plângerea petentului, urmând a o admite ca atare
Urmează a dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicate prin procesul – verbal menționat de la 2.000 lei la 1.000 lei.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat apel contravenientul M. I.. În motivarea cererii de apel se arată că, în mod eronat, prima instanță a reținut vinovăția apelantului contravenient, ca membru al Consiliului local F., apreciind greșit că această autoritate publică nu ar fi aplicat alesului local sancțiunea, ca urmare a stării de incompatibilitate. O astfel de abordare este excesivă, atât timp cât autoritatea publică abilitată de lege să aplice sancțiunea a adoptat hotărârea nr. 22/2014, prin care a luat act de interdicția de ocupare a funcției de viceprimar de către alesul local O. E. – M. pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a raportului de evaluare nr._/G/II/19.07.2013 întocmit de ANI. Trebuia să se rețină, de către instanța de fond, că toți membrii Consiliului au dat dovadă de maximă responsabilitate atunci când au adoptat hot. Nr 22/2014 și că respingerea proiectului de hotărâre dezbătut în ședința din 17.07.2014 se datorează interpretărilor diferite date articolului 25 al. 2 teza a II-a din legea nr. 176/2010, interpretări care au fost clarificate ulterior, prin Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014, după care adoptându-se, de către Consiliul Local F. hot. nr. 52/2014 privind încetarea mandatului de consilier local al doamnei O. E. – M., situație juridică ce nu impune aplicarea de amenzi contravenționale, pentru interpretări diferite ale unor situații juridice. S-a mai solicitat de către apelant reducerea sancțiunii de la 2000 lei la 50 lei.
În termen legal, Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea căii de atac declarate, motivat de faptul că aplicarea amenzii a fost corectă, atât timp cât Raportul de evaluare nr. 3267/G/II/19.07.2013, rămânând definitiv, Consiliul Local F. nu s-a confirmat solicitării ANI de constatare, de către Consiliu, a încetării de drept a mandatului de consilier local a doamnei O. E. – M..
Susținerile apelantului din cuprinsul cererii de apel sunt nefondate, întrucât acesta își fundamentează plângerea și apelul pe argumentul că neaplicarea sancțiunii în cazul consilierului local O. E. – M. se datorează interpretărilor diferite date art. 25 al. 2 teza a II-a din legea nr. 176/2010, situație clarificată ulterior prin decizia Curții Constituționale nr. 418/2014. Aceste interpretări diferite nu au nicio legătură cu speța dedusă judecății, întrucât prevederile interpretate de Curtea Constituțională se referă exclusiv la sancțiunile care se aplică ulterior aplicării sancțiunii disciplinare. Mai exact, Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014 se referă la interdicția ocupării unei funcții sau demnități publice timp de 3 ani după pierderea sau încetarea funcției care a generat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese. Prevederile care impun sancțiunea disciplinară pentru doamna O. E. – M. nu au făcut obiectul interpretării Deciziei Curții Constituționale nr. 418/2014. După cum, temeinic a reținut instanța de fond, în conformitate cu prev. art. 9 al. 2 lit. b rap. la art. 55 li 56 din legea nr. 393/2004 – Statutul aleșilor locali – sancțiunea disciplinară în cazul consilierilor locali – respectiv, în speță, constatarea încetării mandatului ca urmare a incompatibilității – este aplicată Consiliului Local, iar consilierii care îl compun răspund în nume propriu în condițiile legii administrativ, civil sau penal, după caz, în nume propriu pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte, pentru hotărârile pe care le-au votat.
Din perspectiva cererii de reducere a cuantumului amenzii, ANI a precizat că solicită respingerea acestui capăt de apel, motivat de faptul că, în speță, s-au încălcat, de către consiliu, disp. art. 26 al. 3 din legea nr. 176/2010, apelantul neluând nicio măsură de intrare în legalitate decât abia la 7.10.2014, când a fost adoptată hotărârea Consiliului Local. Așa-zisa maximă responsabilitate de care apelantul susține că au dat dovadă consilierii locali este contrazisă de Raportul de Avizare din 16.07.2014, când aceștia au propus respingerea proiectului de hotărâre privind încetarea mandatului doamnei O. E. – M..
Tribunalul, analizând actele dosarului din perspectiva motivelor de apel cu care apelantul a învestit instanța de control judiciar, urmează a constata că cererea de apel este nefondată și urmează a se respinge, în baza art. 480 al. 1 c.pr.civ. Astfel, din analiza întregului material probator de la dosar se configurează culpa consilierilor care compun Consiliului Local F. în ceea ce privește faptul că aceștia, după adoptarea hotărârii din data de 8.05.2014, prin care au luat act de interdicția de ocupare, de către doamna O. E. – M., a funcției de viceprimar, aceasta fiind lăsată, în continuare, să ocupe funcția de demnitate publică, în loc să pună în discuție demiterea sa, atitudine procesual-juridică generatoare de răspundere contravențională, în condițiile în care Raportul de evaluare a fost întocmit de ANI la 19.07.2013 și a rămas definitiv la 4.08.2013. Susținerile apelantului nu au suport probator, consilierii nefiind ținuți, în luarea deciziilor ce se impuneau în cauză, la solicitarea ANI, împotriva doamnei O. E. – M., de Decizia Curții Constituționale nr. 418/2014, care nu viza speța consilierilor, iar modalitatea de soluționare a acesteia, vădit nelegală, corect a intrat sub incidența legii nr. 176/2010, art. 25, 26 și 29 al. 3. De asemenea, nici din perspectiva modului secret de vot și al faptului că s-au sancționat 7 din cei 12 consilieri locali, menționatele susțineri nu pot fi primite, aceste aspecte, nedovedite, nefiind în măsură să exonereze pe apelant de răspundere, prima instanță individualizând judicios cuantumul amenzii care, în această fază procesuală, nu mai poate fi redusă, fără a se încălca dispozițiile din OG 2/2001 referitoare la modalitatea de determinare a sancțiunii și a cuantumul ei, în funcție de pericolul social concret al faptelor contravenționale, de circumstanțele comiterii lor și de importanța valorilor sociale încălcate prin activitatea contravențională.
Prin urmare, constatând că apelantul nu a fost în măsură să invoce și să dovedească aspecte ce pot conduce la anulare actului sancționator și constatând că instanța de fond a făcut o judicioasă stabilire a situației de fapt și a gravității acesteia, în baza art. 480 al. 1 c.pr.civ., tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelantul M. I. împotriva sentinței civile nr.690/2014 a Judecătoriei L. Gară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 C.proc.civ.
Respinge apelul declarat de apelantul M. I. împotriva sentinței civile nr.690/2014 a Judecătoriei L. Gară.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Președinte, G. T. | Judecător, R. R. | |
Grefier, M. S. |
Red.G.T.
J.F.M.D.J.
Tehnored.M.S.+G.T.
Exp.4/27.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 131/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
