Alte cereri. Decizia nr. 1747/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1747/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 26026/211/2010*/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1747/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Judecător O. R. G.
Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurent . împotriva Încheierii f.n. din data de 3 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._/211/2010*, privind și pe intimat D. R. A FINANTELOR PUBLICE CLUJ N., intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect, alte cereri plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că este legal investit cu judecarea recursului.
De asemenea, constată în ce privește prezentul recurs, că acesta a fost declarat, motivat și comunicat în termen, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin serviciul registratură, la data de 18 sept.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pentru motivele arătate în scris, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constatând cauza în stare de judecată, o lasă în pronunțare, în baza probelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin încheierea civilă pronunțată la data de 3 martie 2014, Judecătoria Cluj-N. a dispus suspendarea judecării cauzei in temeiul disp. Art. 155 ind. 1 Cod pr.civ,, reținând că s-a emis adresă petentei prin care i s-a solicitat să achite diferența de decont in cuantum de 3810 lei aferentă raportului de expertiză întocmit de expert C. M., însă petenta nu s-a conformat dispozițiilor instanțe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta . Timișoara, solicitând instanței admiterea recursului, arătând că apreciază încheierea de suspendare ca nelegală, impunându-se aplicarea sancțiunii decăderii din probă.
Astfel, expertiza dispusă de către instanță s-a realizat la cererea părții.
Neplata onorariului de expert în termenul stabilit de dispozițiile procedurale atrage sancțiunea aplicabilă-decăderea din probă și nu cum greșit s-a dispus nelegal de instanță, suspendarea cauzei.
Recurenta a mai arătat că sancțiunea nerespectării unui termen legal imperativ prevăzut pentru neîndeplinirea unui act de procedură este decăderea, conform art. 103 alin (1) Cod pr.civ., cu excepția cazurilor când legea dispune altfel. Așadar, în absența unei sancțiuni atașate unui anumit act de procedură, expres prevăzut de către legiuitor, decăderea intervine ori de câte ori un act procedural trebuie îndeplinit într-un anume termen, iar acesta are caracter peremptoriu.
O aplicație a acestui principiu se regăsește în materia administrării probelor, respectiv art. 170 alin. 3 Cod pr.civ., iar rațiunile pentru care legiuitorul a considerat că sancțiunea decăderii este adecvată în această materie sunt valabile în toate cazurile în care nu este îndeplinită vreuna dintre obligațiile din art. 170 alin 1 sau art. 171 ind. 1 Cod pr.civ., printre care și neplata onorariului de expert, in termenul legal, astfel că, în ipoteza in care proba cu expertiza tehnică a fost dispusă la cererea părții, iar onorariul expertului nu a fost achitat in termenul prevăzut de art. 170 alin 1 intervine sancțiunea decăderii și nu suspendarea cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 din Codul de pr.civ.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitata respingerea recursului ca nefundat.
In susținerea poziției sale procesuale, intimata a invocat că susținerile recurentei sunt lipsite de fundament legal, in fapt aceasta interpretând in mod greșit dispozițiile legale de care se prevalează în vederea susținerii motivelor de recurs, invocând in fapt propria sa culpă. Respectiv neplata diferenței de onorariu expert.
Intimata a mai arătat că dispozițiile art. 103 din Codul de pr.civ. reglementează noțiunea sancțiunii decăderii în cazul neexercitării oricărei căi de atac respectiv neîndeplinirea unui act de procedură, iar in speță instanța de judecată a dispus suspendarea soluționării cauzei pentru neîndeplinirea unei obligații stabilite in mod expres in sarcina recurentei.
Sancțiunea decăderii din probă nu poate interveni ulterior administrării unei probe încuviințate si efectuate la cererea părții, chiar dacă aceasta nu este mulțumită de concluziile acesteia.
Intimata apreciază că instanța de fond a reținut in mod corect incidența in speță a dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod ptr.civ., in condițiile in care desfășurarea normală a procesului a fost îngreunată din vina recurentei-reclamante care a solicitat administrarea unei probe iar ulterior încuviințării de către instanță și efectuării acesteia a refuzat plata diferenței onorariu.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale relevante, tribunalul constată temeinicia recursului declarat in cauză, având in vedere următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 155 ind. 1 Cod pr.civ., când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite de instanță in cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând in încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Pentru a dispune măsura suspendării reglementată de textul legal citata mai sus, tribunalul apreciază că nu este suficientă neîndeplinirea de către reclamant a unei obligații prevăzută de lege sau stabilită de către instanță, ci este necesar ca desfășurarea normală a procesului să fie împiedicată de neîndeplinirea acestei obligații.
In speță reclamanta nu a îndeplinit o obligație stabilită in sarcina sa, respectiv nu a achitat diferența onorariului către expert, astfel cum a fost încuviințat de către instanță, insă neîndeplinirea acestei obligații nu împiedică desfășurarea normală a procesului, câtă vreme instanța poate să dispună plata onorariului prin încheiere, care este executori sau prin hotărâre.
De asemenea, așa cum a susținut întemeiat recurentul, neîndeplinirea obligațiilor referitoare la administrarea probelor, atrage decăderea din probă in condițiile art. 170 alin (3) Cod pr.civ., nu suspendarea cauzei.
Față de cele reținute mai sus, apreciem că măsura suspendării a fost dispusă de instanță cu aplicarea greșită a disp. art. 155 ind. 1 Cod pr.civ.
Fiind incident motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ, in temeiul art. 312 alin 1,2,3,Cod pr.civil, instanța va admite recursul declarat de petiționara . TIMIȘOARA împotriva Încheierii civile f.n., din 3 martie 2014, în dosar nr._ 0* a Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiționara . TIMIȘOARA împotriva Încheierii civile f.n., din 3 martie 2014, în dosar nr._ 0* a Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8.10.2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, E. C. |
E.C. 15 Octombrie 2014
Red. CB/dact CB
29.10.2014
Jud. fond C. F.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1746/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 554/2014.... → |
|---|
