Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 2382/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2382/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 10662/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2382/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul F. D. și pe pârâta Administrația Județeană A Finanțelor Publice Cluj, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că acțiunea este legal timbrată (fila 24), reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că există suficiente acte la dosar pentru justa soluționare a cauzei, tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 01.01.2013 reclamantul F. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5567 lei plătite cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule cu chitanța . 5, nr._ la 01.10.2008, împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj nu a formulat întâmpinare.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz, cu număr de identificare WDB2030041A456531, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 5567 lei la AFP Cluj-N., conform chitanței . 5, nr._ la 1.10.2008.
Taxa de poluare a fost percepută sub incidența OUG 50/2008 în forma inițială.
Ca atare legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată . Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe,însă cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că, decizia de calcul a acestei taxe nu a fost contestată. Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițială stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Tribunalul apreciază că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene în vigoare la data încasării taxei de poluare (actualmente art. 110 TFUE ).
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speța fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale . Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță .Ca atare în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale .
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată față de pârâtă
În baza art. 453 raportat la art.451 alin.2 C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecata, reprezentând, taxă timbru și onorariu avocațial.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, tribunalul a avut în vedere faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr.492/2006 Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter, cert, lichid și exigibil. În același sens a statuat și CEDO, apreciind că cheltuielile de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale urmează a fi recuperate numai în măsura în care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Prin urmare, ținând cont de cuantumul pretențiilor și munca prestată, tribunalul apreciază că onorariul de 500 lei corespunde cerințelor de proporționalitate și rezonabilitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul F. D. cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ..22, .. Cluj la SCPA T., Fuzesi& Partners împotriva pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj cu sediul în Cluj-N., Piața A. I., nr.19 jud Cluj și, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5567 lei achitată cu titlu de taxă poluare provenite de la autovehicule, conform chitanței . 5, nr._ la 1.10.2008, plus dobânda legală începând cu data de 1.10.2008 până la restituirea acesteia.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 800 lei, reprezentând 300 lei taxă timbru și 500 lei onorariu parțial de avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014.
Președinte, A.-S. S. | ||
Grefier, L. C. |
L.C. 12 Martie 2014
Red.A.S.S./Tehn.L.C.
4 ex./17.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 931/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2047/2014. Tribunalul... → |
|---|
