Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 2384/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2384/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 7810/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2384/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. N. B.
Grefier C.-L. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.T. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată c este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr. 544/2004.
Instanța, admite cererea de repunere pe rol a cauzei și dispune repunerea cauzei pe rol.
Instanța, față de excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât, prin decizia RIL 24/2011 s-a declarat admisibilă o astfel de cerere, sens în care va fi respinsă.
În temeiul art.255 alin.1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia,m reclamanta solicitând judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.05.2013 sub nr. de mai sus reclamanta P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T. (fosta Administrația Finanțelor Publice a Mun. T.), obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.472 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată conform chitanței . nr._ din data de 05.11.2012, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală aferentă, calculată de la data efectuării plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, certificat de înmatriculare, cartea de identitate a autoturismului, decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, corespondență purtată cu AFP T..
Pârâtul Serviciul Fiscal Municipal T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând:
- excepția inadmisibilității acțiunii arătând că reclamanta nu a contestat, în termenul legal prev. de art. 207 alin.1 din O.G. nr.92/2003, decizia de calcul a taxei pe emisiile (care constituie titlu de creanță) prin care a fost stabilită și a cărei restituire este solicitată.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile Legii nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu contravine art. 90 din Tratatul C.E., scopul acesteia fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, Legea nr. 9/2012, fiind aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a discuta despre discriminarea acestora.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că taxa a cărei restituire se solicita în speță se fac venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către chemata în garanție.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, la termenul din data de 12.03.2014, instanța a respins-o, cu motivarea ce rezultă din practicaua hotărârii.
Pe fond, la data de 05.11.2012 reclamanta a achitat suma 2.472 lei, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de identificare WDB9044131P552446, conform chitanței . nr._ din data de 05.11.2012, la Trezoreria Municipiului T.. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta s-a adresat pârâtului cu solicitarea de a-i fi restituită. Deși reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare, pârâtul prin răspunsul comunicat reclamantei la data de 08.01.2013 sub nr. 1170 s-a arătat că se menține obligativitatea plății taxei de poluare pentru autovehicule, astfel că taxa achitată nu poate face obiectul restituirii (fila 7).
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Ca urmare a pronunțării hotărârii în Cauza T., a fost adoptată Legea 9/2012, care nu conține dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art. I din Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la 01.01.2013, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pentru emisii poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâtul urmând a fi obligat să-i restituie reclamantei taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.472 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data 05.11.2012 și până la data restituirii efective și întrucât taxa a fost plătită de reclamantă în contul deschis sub denumirea de „disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”, taxă ce se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție și în consecință, în temeiul art. 60-62 C. pr. Civ va admite cererea de chemare în garanție împotriva Administrației F. Pentru Mediu, conform dispozitivului hotărârii.
În baza art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul căzut în pretenții să plătească în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în sumă de 59,3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. M., domiciliată în . M., .. 122, jud. Cluj, având CNP_, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T. (fosta Administrația Finanțelor Publice a Mun. T.), cu sediul în T., Piața Romană nr. 15B, jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâtul să restituie reclamantei suma de 2.472 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 05.11.2012 și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal T. împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6 București și în consecință
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtului suma de 2.472 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantei, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 05.11.2012 și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 59,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.03.2014
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. B. C.-L. B.
Red.5 ex./I.N.B./D.M.
06.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 901/2014.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
