Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 2429/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2429/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 11216/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2429/2014
Ședința publică din 13 Martie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A.-C. Ț.
Grefier: D.-P. Oneș
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. T. V., pe pârât D. G. A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI CLUJ PRIN SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T. (F. A. FINANTELOR PUBLICE T.) și pe chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU, cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că potrivit HG 520/24.07.2013 privind reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, A.F.P. T. a devenit Serviciul Fiscal Municipal T..
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 544/2004.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, reclamantul solicitând judecarea cauzei în lipsa sa la dezbateri, o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată și precizată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul M. T. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj - Serviciul Fiscal Municipal T. (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T.) ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, să fie obligată aceasta la restituirea sumei de 986 lei, actualizată cu dobânda legală calculată la această sumă, începând de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a achitat suma de 986 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Wolkswagen Vento, cu nr. de identificare WVWZZZ1HZTW393777, conform chitanței . nr._ din data de 12.12.2008, la Trezoreria Mun. T..
Consideră reclamantul că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plata a taxei de poluare, cartea de identitate a autoturismului, certificat de înmatriculare al autoturismului în străinătate tradus în limba română, contract de vânzare-cumpărare.
În drept a invocat disp. art. 25, art. 28, art. 90 din TCE – 110 din TFUE, OUG 50/2008. art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16.12.1966.
Prin întâmpinare pârâta Serviciul Fiscal Municipal T. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece la data promovării acțiunii reclamantul nu avea un drept de restituire a taxei achitate, drept care să îi fie protejat de lege.
Totodată, prin întâmpinarea din data de 24.01.2014 pârâta SFM T. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat în esență de faptul că la data promovării acțiunii reclamantul nu are un drept de restituire în integralitate a taxei, drept care să îi fie protejat de lege. Totodată, a depus cerere de chemare în garanție împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, solicitându-se ca, în cazul admiterii acțiunii, să se admită și cererea de chemare în garanție.
În susținere se arată că taxa care a fost plătită ”se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului”.
In ceea ce privește excepția invocată prin întâmpinare acestea este neîntemeiată întrucât prin Decizia RIL 24/2011 s-a declarat admisibilă o astfel de cerere, și întrucât aplicarea Legii 9/2012 a fost suspendată până la da tde 1 ianuarie 2013, jurisprudența anterioară apariției legii continua să fie aplicabilă.
Trecând la soluționarea acțiunii, raportat la actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
La data de 12.12.2008 reclamantul M. T. V.. a achitat suma 986 lei, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Wolkswagen Vento, cu nr. de identificare WVWZZZ1HZTW393777, conform chitanței . nr._ din data de 12.12.2008, la Trezoreria Mun. T. (f.11)
Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei SFM T., cu solicitarea de a-i fi restituită.
Reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare însă pârâta prin răspunsul comunicat la data de 19.11.2013 sub nr._ a arătat că se menține obligativitatea plății timbrului de mediu pentru autovehicule, astfel că taxa achitată nu poate face obiectul restituirii (fila 9).
Taxa de poluare a fost percepută sub incidenta OUG 50/2008 în forma inițială. Ca atare legalitatea refuzului de restituire și legalitatea dreptului pretins de reclamantă trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată.
Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițiala stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Tribunalul apreciază că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente instanța apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene în vigoare la data încasării taxei de poluare (actualmente art. 110 TFUE ).
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla într-un raport de concurența, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurenta între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea față de pârâta SFM T. și va obliga pe aceasta să restituie reclamantului suma de 986 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată și cu dobânda legală de la data achitării 12.12.2008 și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
În legătură cu cererea reclamantului privind acordarea dobânzii legale, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată, în speță se poate acorda dobânda legală prevăzută de legea civilă, întrucât perceperea taxei din speță, cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță.
Având în vedere considerentele de mai sus și faptul că în baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitată a fost virată de către pârâtă în contul administrat de chemata în garanție în temeiul art. 72 și urm C.pr.civ va admite și cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 986 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantului, cu dobânda legală de la data plății și până la achitarea integrală.
În baza art. 453 C.pr.civ., va obliga pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 448,6 lei, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul M. T. V., cu dom. în T., ., ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, Serviciul Fiscal Municipal T. cu sediul în T., P-ța Romană nr. 15B, jud. Cluj și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 986 lei cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plății 12.12.2008 și până la restituirea sumei.
Admite cererea de chemare in garanție formulata de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul in București, Splaiul Independentei nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 986 lei reprezentând taxa restituită reclamantului, cu dobânda legală de la data plății 12.12.2008 și până la achitarea integrală.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 448,6 lei reprezentând taxa de timbru si onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2014
PREȘEDINTE GREFIER
A.-C. Ț. D. P. ONEȘ
Red. 2 ex./A.C.Ț./D.M.
04.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 825/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1898/2014.... → |
|---|
