Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3851/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3851/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 10755/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3851/2014
Ședința publică din data de 15 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. - Anișoara C.
Grefier: D. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de către autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul M. S. PFA, pârâtul S. F. MUNICIPAL T. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 08 mai 2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 mai 2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.11.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta M. S. PFA în contradictoriu cu pârâtul S. F. Municipal T. a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.803 lei achitate cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, cu dobânda legală aferentă de la data achitării timbrului de mediu și până în momentul restituirii efective a sumei, conform OG 9/2000 și OUG nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a timbrului de mediu sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că timbrul de mediu este discriminatoriu și încalcă art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a timbrului de mediu, decizia privind stabilirea cuantumului timbrului de mediu, contract de vânzare-cumpărare, corespondența purtată cu pârâtul S.F.M. T..
Pârâtul S. F. Municipal T. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, invocând excepția inadmisibilității acțiunii.
Pârâtul, prin același înscris a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu arătând că taxa a fost plătită de reclamant în contul deschis sub denumirea de „disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”, taxă ce se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia (f.29).
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtul S. F. Municipal T., care se impune a fi analizată cu prioritate conform art. 248 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Instanța observă că reclamanta contestă, în realitate, compatibilitatea timbrului de mediu cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantei nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. De altfel, în același sens este și Decizia nr.24/2011 a ÎCCJ, dată în recurs în interesul legii și deci obligatorie pentru instanțe, prin care s-a stabilit admisibilitatea cererilor similare prezentei.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca DAF, cu nr. de identificare XLRTE47XS0E697017, care era înmatriculat anterior într-un al stat al Uniunii Europene. În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamanta a fost obligată să achite timbru de mediu în sumă de 12.803 lei, taxă pe care a achitat-o la Trezoreria T. conform chitanței . nr._ din data de 16.09.2013 (fila 5). A solicitat pârâtului restituirea taxei, însă pârâtul prin răspunsul comunicat la data de 07.10.2013 sub nr._ s-a arătat că se menține obligativitatea plății timbrului de mediu pentru autovehicule, astfel taxa achitată are temei legal și nu poate face obiectul unei restituiri (f.4).
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă avea ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În același sens s-a pronunțat CJUE și în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009.
S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Urmare a pronunțării acestor cauze a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, suspendată pe parcursul anului 2012, iar apoi O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Verificând dispozițiile acestui din urmă act normativ, tribunalul constată că prin intermediul său au fost înlăturate discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzelor menționate, nemaiexistând prevederi care să aducă atingere Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, prin noua reglementare s-a instituit timbrul de mediu, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 3 din ordonanță, iar taxa se aplică atât autovehiculelor achiziționate din România cât și în privința celor ce provin din alte state membre ale U.E.
De aceea, instanța apreciază că actul normativ în discuție nu descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, favorizând în același timp cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că taxa solicitată de reclamant este conformă cu art. 110 din TFUE, motiv pentru care cererea de restituire va fi respinsă ca neîntemeiată, instanța apreciind că în speța de față reclamanta are obligația achitării timbrului de mediu.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care reclamanta a fost obligată a o achita pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind conformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va respinge cererea reclamantei, și în consecință, va respinge ca rămasă fără obiect și cererea de chemare în garanție formulată prin întâmpinare de pârâtul S. F. Municipal T. împotriva Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. S. PFA, cu sediul profesional în mun. Câmpia Turzii, ., ., ., jud. Cluj, C._, în contradictoriu cu pârâtul S. F. Municipal T., cu sediul în T., Piața Romană nr. 15B, jud. Cluj.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul S. F. Municipal T. împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6 București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-ANIȘOARA C. D. T.
Red. 5 ex./L.C./D.M.
10.06.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
