Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 4112/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4112/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 1901/117/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4112/2014
Ședința publică de la 29 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. N. B.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare cauza din C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâta S. F. ORĂȘENESC HUEDIN și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului T. A., av. A.-V. M., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei și a chematei în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Tribunalul în urma deliberării, respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare ca fiind neîntemeiată, întrucât, prin Decizia RIL 24/2011 s-a declarat admisibilă o astfel de cerere, și, întrucât, aplicarea Legii 9/2012 a fost suspendată până la data de 31.12.2012, jurisprudența anterioară apariției legii continuă să fie aplicabilă până la data de mai sus, sens în care va fi respinsă.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial și solicită respingerea excepției invocate de către pârâta S. F. Orășenesc Huedin. Totodată, arată că, nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și depusă în scris, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 3595 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective, conform OG nr.13/2011; cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar reprezentând onorariu avocațial.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 01.04.2014 sub nr. de mai sus reclamantul T. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. F. ORĂȘENESC HUEDIN, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.595 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule achitată conform chitanței . nr._ din data de 24.09.2012, emisă de Trezoreria Huedin, achitarea dobânzii legale în materie fiscală calculată de la data plății 24.09.2012 și până la data restituirii integrale, în baza disp. art. 124 și art. 120 alin.7 C.pr.fiscală, achitarea dobânzii legale, în conformitate cu prev. OG nr. 13/2011, de la data achitării și până la data restituirii efective a sumei solicitate, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, certificat de înmatriculare, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, corespondență purtată cu SFO Huedin.
Pârâtul S. F. Orășenesc Huedin a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând:
- excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul, după date de 13.01.2012, ca urmare a intrării în vigoare a L.9/2012 nu are un drept de restituire în integralitate a taxei de primă înmatriculare, ci numai a unei diferențe dintre taxa plătită și taxa pe emisiile poluante, însă reclamantul nu a respectat procedura prealabilă de a solicita pârâtului restituirea parțială a taxei.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, respectiv nu se încalcă art.90 din TCE, iar în speță taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică și națională, precum și autoturismelor noi din producția națională a României.
În ce privește dobânda legală, pârâtul a considerat că dobânda este nedatorată pentru aceleași motive pentru care susține că nu este legală obligarea la restituirea sumei.
Prin același înscris a formulat și cerere de chemare în garanție față de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu solicitând ca în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată chemata în garanție să fie obligată să-i restituie sumele de bani care ar trebuie să le achite reclamantei.
În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că taxa a cărei restituire se solicită în speță se fac venit la bugetul Fondul pentru mediu și se gestionează de către chemata în garanție (f.16-17).
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, la termenul din data de 29.05.2014, instanța a respins-o, cu motivarea ce rezultă din practicaua hotărârii.
Pe fond, la data de 24.09.2012, reclamantul a achitat suma 3.595 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante pentru autoturismul marca Opel Astra C., cu . W0LOTGF_, conform chitanței . nr._ din data de 24.09.2012, la Trezoreria Huedin. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de a-i fi restituită. Deși reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, pârâtul prin răspunsul comunicat reclamantului la data de 17.05.2013 sub nr. 7807/R, a refuzat restituirea taxei (fila 10).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 29.04.2014, reclamantul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulat, admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârât și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor depuse la dosar (f.23)
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Ca urmare a pronunțării hotărârii în Cauza T., a fost adoptată Legea 9/2012, care nu conține dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art. I din Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la 01.01.2013, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că, reclamantul a solicitat acordarea în principal a dobânzii în materie fiscală și în subsidiar, a dobânzii în materie civilă.
Conform prevederilor art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Prin urmare, în temeiul art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 coroborat cu dispozițiile Hotărârii CJUE din data de 18.04.2013, în cauza nr.565/11 - M. I. c/a Statul Român, precum și cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii fiscale începând cu data achitării taxei și până la data plății integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pentru emisii poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâtul AFP Cluj-N. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantei taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda fiscală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.595 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală în materie civilă începând cu data 24.09.2002 și până la data restituirii efective și întrucât taxa a fost plătită de reclamant în contul deschis sub denumirea de „disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”, taxă ce se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție și în consecință, în temeiul art. 60-62 C. pr. Civ va admite cererea de chemare în garanție împotriva Administrației F. Pentru Mediu, conform dispozitivului hotărârii.
În baza art.453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul căzut în pretenții să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în sumă de 500 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar (f.7,29).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. A., CNP_, domiciliat în Huedin, Piața Republicii nr. 8, ., ., jud. Cluj și cu dom. procesual ales în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. F. ORĂȘENESC HUEDIN, cu sediul în Huedin, ., jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 3.595 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie fiscală calculată de la data de 24.09.2012 și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S. F. Orășenesc Huedin împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6 București și în consecință
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtului suma de 3.595 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantei, cu dobânda legală în materie fiscală calculată de la data de 24.09.2012 și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. B. L. B.
Red.5 ex./I.N.B./D.M.
27.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 569/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
