Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 600/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 10831/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 600/2014
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. J.
Judecător M. T.
Grefier C. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul D. M. A. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal asistat de avocat C. S. C., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că s-a depus de către apelant la data de 26 august 2014 dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei.
Reprezentantul apelantului solicită în probațiune încuviințarea audierii unui martor, întrucât acesta a asistat de la geam la incidentul rutier.
Instanța respinge cererea în probațiune, ca tardiv formulată având în vedere că aceasta nu a fost formulată la prima instanță ori prin cererea de apel, în conformitate cu prevederile art. 478 alin.2 Cod.pr.civ.
Reprezentantul apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Instanța, în temeiul art. 255 Noul cod de proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 392 Cod de proc. civ., acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul apelantei solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și nesusținută. Solicită a se observa că nu s-a ținut cont de prezumția de vinovăție. Arată că instanța de fond a ținut cont doar de procesul verbal și a considerat că acel caracter de legalitate este suficient ca să reprezinte adevărul, fără să fie probat. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanța reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul D. M. A., în contradictoriu cu intimatul I. JUDETEAN DE P. CLUJ, împotriva procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.04.2013, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și cu măsura suspendării dreptului de a conduce un autoturism pe o perioadă de 30 de zile, pentru că, în data de 22 aprilie 2013, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe . imobilului cu nr. 128, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare din partea dreaptă spre stânga pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător.
Analizând legalitatea procesului verbal contestat instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Analizând temeinicia procesului verbal in discuție, instanța a constatat că starea de fapt reținută in cuprinsul acestuia corespunde realității.
S-a considerat că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 Cod pr. civ, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
Prima instanța a mai apreciat că fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
Instanța a considerat ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
S-a constatat că singurul mijloc de probă administrat în cauză a fost procesul-verbal de contravenție, astfel că petentul nu a făcut, în niciunul dintre modurile admise de lege, proba existenței unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal. Prin urmare, în lipsa probelor, instanța nu a reținut afirmațiile petentului, potrivit cărora nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
S-a concluzionat că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, astfel că instanța a constatat că fapta contravențională atestată prin actul constatator, există și, ca atare, este imputabilă contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și menținut atât amenda contravențională de 300 lei, cât și celelalte mențiuni, ca temeinice și legale.
Cu respectarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, D. M. A. a formulat apel, solicitând schimbarea sentinței atacate în parte și, pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului – verbal contestat în totalitate.
În expunerea de motive s-a arătat că soluția primei instanțe s-a întemeiat pe prezumția de veridicitate, prezumția de legalitate și prezumția de temeincie a procesului-verbal, fără a fi reținută prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul.
A mai arătat apelantul că în cauza dedusă judecății că sarcina probei revine agentului constatator și nu persoanei sancționate contravențional, întrucât este absurd ca un simplu cetățean să-și caute mijloace de probă pentru combate cele cuprinse într-un proces-verbal de contravenție.
Apelantul a mai considerat că rolul activ al instanței este și acela de a evalua fiecare litigiu supus judecății în funcțiile de condițiile de fapt și de drept, de circumstanțele în care are loc un astfel de eveniment și, mai ales, bazându-se pe prezumții legale și nu pre prezumții inventate.
Prin urmare, s-a considerat că prezumția de legalitate a procesului – verbal a fost răsturnată, astfel că soluția de menținere a procesului atacat este nelegală.
În drept, s-au invocat prevederile art. 451, art. 466-480 Cod.pr.civ., O.G. nr. 2/2001.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj a formulat întâmpinare în cauză la data de 11 februarie 2014, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelant și, pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor apelantei, Tribunalul constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.04.2013 a fost sancționat apelantul cu amendă contravențională în cuantum total de 300 lei, corespunzătoare celor 4 puncte-amendă aplicate, în baza dispozițiilor art. 100 alin.3 1lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținându-se faptul că în timp ce se deplasa cu autoturismul pe . imobilului cu nr. 128, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare din partea dreaptă spre stânga pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător.
Prin motivele de apel formulate apelantul a susținut, în esență că prima instanță a dat prevalență prezumției de temeinicie și legalitate a procesului verbal, iar nu prezumției de nevinovăție de care beneficiază persoana sancționată contravențional
Cu privire la aceste susțineri, tribunalul reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Trebuie subliniat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut, în mod corect că acesta cuprinde toate mențiunile prevederile de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
Având în vedere principiile anterior enunțate, tribunalul constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, tribunalul apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a recurentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Apelantul nu a invocat și, cu atât mai puțin, dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa în prezenta cauză deplasarea autoturismului recurentului și pietonul angajat în traversarea străzii și niciun motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că procesul-verbal contestat de către apelant a fost legal și temeinic întocmit de către agentul constatator, niciuna dintre susținerile petentului nefiind de natură atrage nulitatea acestuia pentru netemeinicia faptei reținute în sarcina contravenientului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 Cod.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat în cauză și va păstra în integralitate sentința nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._, apreciind-o temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de către apelantul D. M. A., cu domiciliul în Z., .. 52, ., jud. S., CNP_ in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronuntata în ședința publică, azi 03 septembrie2014
Președinte, F. C. J. | Judecător, M. T. | |
Grefier, C. S. |
Red./Tehnored: F.C.J/ F.C.J/4 ex./ Jud. fond: A. M. P.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 6612/2014. Tribunalul... → |
|---|
