Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1461/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1461/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 30740/211/2012
Dosar nr._
Cod operator cu caracter personal:3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1461/R/2014
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător I. N. B.
Judecător S. T.
Grefier M. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul B. S. E., împotriva sentinței civile nr.1725/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul din oficiu își verifică competența, astfel stabilește că este competent general, material și teritorial in soluționarea recursului de față .
De asemenea, se constată că, recursul este declarat in termen, motivat, comunicat.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1725/21.02.2014 a Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă plângerea contravențională, astfel cum a fost precizată, formulată de petentul B. Ș. E., cu domiciliul în Sibiu, ., nr. 82, scara A, etaj 1, ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.11.2012, ca neîntemeiată. S-a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.11.2012. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ în data de 28.12.2012 (fila 1), astfel cum a fost precizată la data de 15.03.2013 (filele 9-11), B. S. E. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.11.2012.
La data de 10.11.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.11.2012, prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum total de 770 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (2) lit. d) din OUG nr.195/2002, respectiv pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 OUG nr.195/2002, constând în aceea că în data de 10.11.2012, în jurul orelor 02,06, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe . detectat și înregistrat cu aparatul radar MAI_ cu viteza de 92 km/h, respectiv nu purta centura de siguranță.
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat „persoanele solicitate ca martor refuză implicarea”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 102 raportat la art. 108 lit. d) din OUG nr.195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Art. 6 punctul 20 din OUG nr.195/2002 definește mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic ca fiind „dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei”.
Instanța a reținut că potrivit capitolului 1 punctul 4.3 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 al Biroului Român de Metrologie „Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate”. Conform capitolului 1 punctul 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1…4.3 din prezenta normă”.
Astfel, având în vedere prevederile legale de mai sus, instanța de fond a apreciat că în cazul contravenției reținută în cuprinsul procesului verbal constatarea se realizează prin mijloace tehnice, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției operează numai de la momentul și în măsura în care intimata face dovada că cinemometrul prin care s-a constatat depășirea vitezei maxime admise îndeplinește condițiile cerute de lege, amintite mai sus.
Din analiza conținutului procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.11.2012 (fila 4), a buletinului de verificare metrologică nr._/14.03.2012 (fila 28), instanța de fond a reținut că fapta reținută în procesul verbal criticat a fost constată cu ajutorul cinemometrului de control rutier tip Autovision însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Față de aceste aspecte, procesul verbal criticat a fost întocmit cu respectarea art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 6 punctul 20, art. 102 alin. (2), art. 108 lit. d) OUG nr. 195/2002 și capitolul 1 punctele 4.3-4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005, motiv pentru care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța de fond a reținut că nu este incidentă niciuna dintre ele.
În ceea ce privește indicarea corespunzătoare a temeiului juridic al contravenției reținută în sarcina petentului, instanța de fond a reținut că în mod corect s-a consemnat că faptele sunt prevăzute și sancționate de art. 108 alin. (1) lit. d) OUG nr. 195/2002 și art. 100 alin. (2) din OUG nr.195/2002, respectiv de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 OUG nr.195/2002, motiv pentru care a fost înlăturată critica petentului ca neîntemeiată.
În privința locului săvârșirii contravenției, instanța de fond a apreciat că acesta a fost indicat în mod corespunzător.
Din prisma legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că petentul a mai invocat în sprijinul plângerii sale motivul de nulitate referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) teza a II-a din OG nr. 2/2001, constând în faptul că nu i s-au consemnat obiecțiunile.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal și față de dispozițiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ., instanța de fond a reținut că nerespectarea obligației de a consemna obiecțiunile formulate sau consemnarea necorespunzătoare (care nu se identifică cu nerespectarea obligației de a aduce la cunoștința petentului că are dreptul de a formula obiecțiuni – care se sancționează cu nulitatea expresă), atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că petentul nu făcut dovada unei vătămări suferite.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petentul ar fi dovedit o vătămare, instanța de fond a apreciat că aceasta ar fi putut fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța de fond a respins ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petent.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța de fond a constatat că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
Față de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două contravenții reținute, iar sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul B. Ș. E. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale având ca obiect anulare proces verbal de contravenție și implicit a amenzii dispuse prin acesta.
În motivare arată că, procesul verbal de contravenție este nul, întrucât, fapta a fost săvârșită în data de 10.11.2012, iar procesul verbal a fost comunicat în data de 17.12.2012, iar potrivit art.14 al.1 din OG 2/2001, executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul verbal nu este comunicat în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
Totodată, agentul constatator a abuzat de puterile sale, aplicând sancțiune pentru o faptă nereală, respectiv petentul nu purta centura de siguranță.
În cuprinsul procesului verbal nu este trecut expres locul săvârșirii faptei.
Un alt motiv de nulitate a procesului este calificarea greșită a faptei, deoarece, nu s-a ținut cont de disp. art.3.1.1. privitor la erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, susținerile recurentului cuprinse în recurs sunt neîntemeiate.
Petentul critică sentința instanței de fond pe motivul că aceasta nu a analizat prescripția executării sancțiunii contravenționale. Tribunalul observă însă că pe calea plângerii contravenționale petentul nu a invocat această prescripție, prima instanță nefiind ținută să se pronunțe din oficiu asupra acesteia.
În procesul-verbal s-a consemnat locul săvârșirii contravenției, respectiv Cluj-N., . neîntemeiate susținerile recurentului referitoare la acest aspect.
Referitor la nemenționarea obiecțiunilor petentului în procesul verbal, tribunalul constată în primul rând că petentul nu a probat că ar fi avut obiecțiuni pe care agentul constatator să refuze să le consemneze. În plus, oricum nemenționarea obiecțiunilor sale în procesul verbal nu ar duce la anularea acestuia decât în cazul în care petentul ar dovedi o vătămare care nu ar putea să fie înlăturată altfel. O astfel de vătămare însă nu există atâta timp cât recurentul a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată orice nemulțumire în privința procesului verbal.
Cu privire la eroare aparatului radar invocată pe calea recursului tribunalul apreciază că atâta timp cât fapta petentului a fost dovedită prin înregistrarea radar depusă la dosarul cauzei nu este niciun motiv să se considere că această înregistrare nu s-ar face cu luarea în calcul a erorii aparatului radar, aceasta fiind deci deja inclusă în viteza reținută ca fiind cea a petentului.
Având în vedere aspectele menționate, faptul că toate argumentele invocate în susținerea recursului sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința primei instanțe, în temeiul art. 312 din codul de procedură civilă și al art. 34 alin. 2 OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul B. Ș. E., cu domiciliul în Sibiu, . M., nr. 82, ., . împotriva sentinței civile nr. 1725/2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosarul cu nr._, pe care o menține în întregime.
Prezenta decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
B. G. Z. I. N. B. S. T.
GREFIER
M. B.
Red. 2 ex./B.G.Z./D.M.
14.10.2014
Jud.fond:R.-M. P.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
