Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1179/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1179/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 25483/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Operator de date cu caracter personal nr. 3184
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1179/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. J.
Judecător R.-M. V.
Grefier L. C.
Pe rol este judecarea apelului formulat de către apelanta . în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER -ISCTR, împotriva sentinței civile nr. 1310/12.02.2014 în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, părțile, legalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Tribunalul, în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă raportat la art. 95 alin. 2 Cod de procedură civilă și art. 34 alin.2 din O.G. 2/2001, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Tribunalul mai constată că apelul este formulat în termen și este legal timbrat
Instanța constată că prin cererea de apel a fost formulată o cerere în probațiune privind administrarea probei cu înscrisuri și audierea conducătorului autovehiculului si a inspectorului care a întocmit procesul – verbal contestat.
Tribunalul, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri, constatând că această este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului. În ceea ce privește proba cu testimonială propusă de apelantă, constatând că aceasta nu duce la soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 255 C. pr.civ., instanța o va respinge ca neconcludentă soluționării cauzei.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1310/12.02.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. L. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R. și s-au menținut în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._/09.10.2013 încheiat de intimat, precum și sancțiunea aplicată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petenta a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 14.000 lei pentru comiterea contravenției prev. de art. 3 pct.21 din HG nr.69/2012, deoarece în data de 09.10.2013 ora 13.30 pe varianta Cluj-est la km 13 + 600 județul Cluj a fost oprit și verificat ansamblul auto format din autotractorul N3 cu nr._ cu semiremorca 04 cu nr._, utilizat de petentă în baza copiei conforme a licenței de transport nr._/24.10.2012, fiind condus de E. C., ce efectua transport rutier național de marfă conform CMR FN/09.10.2013 pe ruta Fundătura - Slobozia. În urma efectuării controlului tehnic s-a constatat efectuarea transportului rutier cu vehicule rutiere care prezintă defecțiuni tehnice periculoase la anvelope respectiv pentru semiremorca cu nr._, respectiv codul de defectiuni 15.2.3.d- deteriorări importante pe banda de rulare a roții axei 2 stânga și a roții axei 1 dreapta, fiind întocmit raportul de control tehnic în trafic . nr. 2449 și s-a aplicat măsura suspendării dreptului de utilizare a vehiculului prin reținerea certificatului de înmatriculare nr._L și a plăcuțelor de înmatriculare_ conform prevederilor art. 17 alin. 3 din HG. 69/2012.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța a constatat că nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. S-a mai reținut că petenta este o societate cu răspundere limitată, care, potrivit dispozițiilor art. 143 ind.2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată, societatea comercială este reprezentantă în raporturile cu terții și în justiție de președintele consiliului de administrație, astfel că în mod legal s-a consemnat ca la întocmirea procesului verbal nu a fost de față contravenientul, în condițiile în care a fost de față doar conducătorul auto - angajat al societății contestatoare. S-a mai observat că, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, s-a procedat la menționarea în procesul verbal a motivului pentru care procesul verbal a fost încheiat în lipsa martorului.
Prima instanță a subliniat că mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că în data de 09.10.2013 ora 13:30 pe varianta Cluj - Est, a fost oprit și verificat ansamblul auto format din autotractorul N3 cu nr._ cu semiremorca 04 cu nr._ care a fost supus unui control tehnic. În urma verificării vizuale a ansamblului s-au completat cele două rapoarte de control tehnic în trafic . nr. 2448 pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare_ și nr. 2449 pentru semiremorca cu numărul de înmatriculare_ . În urma controlului efectuat, agentul constatator a reținut că petenta efectua transport de marfă cu vehicule care prezintă defecțiuni tehnice periculoase la anvelope, respectiv, pentru semiremorca cu nr._ s-au constatat deteriorări importante pe banda de rulare a roții axei 2 stânga și a roții axei 1 dreapta, așa cum sunt prevăzute la codul 5.2.3.a din Anexa 1 la Ordinul MTI nr. 995/2011, "Tăieturi profunde sau deteriorări importante pe banda de rulare ori pe flancurile anvelopelor"
Prima instanță a arătat că, atâta timp cât legiuitorul prevede în mod expres ca anumite defecțiuni tehnice se pot constata doar prin inspecția vizuală, fără a fi necesar un instrument tehnic omologat, o astfel de procedura este suficienta pentru a se putea reține în sarcina petentei fapta contravențională prevăzută la codul mai sus menționat.
Pe de altă parte, din planșele foto efectuate în momentul controlului rezultă fără urmă de tăgadă că anvelopele erau uzate, în unele locuri uzură fiind atât de pronunțată încât abia se mai observă că există profil principal, pe alocuri acesta fiind realmente inexistent.
Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect, a existat, a fost constatată și sancționată, iar petenta nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petenta nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.
Pe de altă parte, referitor la solicitarea petentei de a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța reține că nerespectarea normelor legale privind efectuarea transportului rutier sunt considerate fapte contravenționale cu un pericol social mare, deoarece nerespectarea acestora pune în pericol atât siguranța circulației cât și pe cea a participanților la traficul rutier. Ori, faptul că la acea dată – data constatării faptei nu s-a produs un accident rutier pe fondul uzurii anvelopelor, nu justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.
În privința individualizării sancțiunii, instanța de fond a constatat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege și nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Cu respectarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, petenta S.C. L. T. S.R.L a formulat apel împotriva sentinței nr. 1310/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj – N. în dosar nr._, solicitând schimbarea sentinței atacate și, în consecință anularea procesului-verbal contestat.
În expunerea de motive s-a arătat, privitor la controlul efectuat de către reprezentanții intimatei, că elemente importante cum ar fi sistemul de direcție și sistemul de frânare nu au fost verificate, deși aceste elemente asigură siguranța rutieră a participanților la trafic însă nu au prezentat importanță pentru agentul constatator. S-a mai învederat că raportul întocmit la ora 13.30 și a fost înmânat reprezentantului său, fără ca acesta să poată formula obiecțiuni sau observații.
Cu privire la raportul de control tehnic în trafic . nr._/09.10.2013, s-a arătat, de asemenea, că elemente importante cum ar fi sistemul de direcție și sistemul de frânare nu au fost verificate, iar raportul a fost întocmit la ora 13.45 și a fost înmânat reprezentantului subscrisei contestatoare, fără ca acesta să poată formula obiecțiuni sau observații. S-a subliniat că nu există nici o rubrică în care să poată fi menționate obiecțiunile reprezentantului subscrisei societăți.
În ceea ce privește procesul-verbal nr._/09.10.2013, apelanta a susținut că prin acesta se impune în mod ilegal plata amenzii contravenționale pentru a se ridica suspendarea. S-a învederat că mijlocul de transport a fost imobilizat pe șosea, fără a avea dreptul de a se deplasa până la un loc păzit, deși mijlocul de transport era încărcat cu marfă în valoare de 156.149,69 lei, compusă numai din radiatoare oțel (calorifere) - conform CMR verificat, aceste produse prezentând un interes foarte mare pentru hoți, fiind ușor de valorificat în perioada friguroasă înainte de venirea iernii.
Apelanta a susținut, referitor la condițiile de fond și de formă ce trebuie să fie îndeplinite de procesul-verbal de contravenție, că din cuprinsul acestuia lipsește semnătura contravenientului și a unui martor pe procesul-verbal.
În acest context, s-a considerat că procesul-verbal trebuia întocmit în prezența contravenientului (reprezentantului acestuia) și prezentat pentru semnare și formularea de obiecțiuni sau mențiuni cu privire la acesta, însă agentul constatator nu a dorit ca reprezentantul societății să poată formula obiecțiuni, fapt pentru care a întocmit procesul verbal nesocotind dreptul de a formula obiecțiuni și apărare de constatările eronate ale agentului constatator.
S-a mai precizat că inspectorii din cadrul intimatei au început controlul în trafic în jurul orei 13.00, astfel că la ora 13.30 a fost întocmit Raportul de control în trafic . nr._/09.10.2013, iar la ora 13.45 a fost întocmit Raportul de control în trafic . nr._/09.10.2013. După întocmirea celor două rapoarte de control a fost întocmit în mod ilegal și neîntemeiat procesul verbal contestat, în cuprinsul acestui act se menționează că a fost întocmit la ora 15.00.
S-a susținut că toate documentele încheiate de către inspectorii din cadrul intimatei au fost întocmite într-o perioadă în care reprezentantul apelantei era prezent, însă agentul constatator nu i-a permis acestuia să formuleze obiecțiuni cu privire la procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Cu privire la posibilitatea de a se formula obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului – verbal s-a mai susținut că agentul constatator a consemnat în mod eronat că reprezentantul legal al societății nu era prezent, această mențiune fiind infirmată chiar de inspector, care, ulterior întocmirii procesului – verbal contestat, a redactat un alt document pe care l-a înmânat reprezentantului societății.
Apelanta a mai arătat că starea de fapt reținut de către agentul constatator a primit o încadrată juridică greșită, dat fiind faptul că, potrivit OUG nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002, fapta de a circula cu mijloace de transport auto având pneuri uzate se sancționează diferit de sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, apelanta a susținut că agentul constatator a încălcat prevederile legale incidente în cauză, iar pretinsa faptă contravențională nu există. Astfel, apelanta a susținut că nu a circulat și efectuat transport de marfă cu un mijloc de transport care să prezinte „defecțiuni tehnice periculoase la anvelope, respectiv (...) deteriorări importante pe banda de rulare”, iar uzura cauciucurilor era normală și se încadra în limitele prevăzute de lege. Nu au fost efectuate măsurători cu mijloace tehnice adecvate. De altfel nici nu au fost efectuate măsurători, agentul constatator neavând nici un fel de mijloc tehnic de verificare. Pretinsa deteriorare a fost constatată numai din priviri și fără a fi utilizat vreun mijloc tehnic de verificare.
S-a arătat că agentul constatator nu a efectuat verificarea anvelopelor potrivit cerințelor legale în materie, iar efectuarea unei inspecții vizuale, statice (fără deplasarea vehiculului), duce la imposibilitatea verificării întregii anvelope.
S-a reiterat faptul că anvelopele vehiculului nu prezentau defecțiuni periculoase, nefiind uzate peste limita legală, pretinsele deteriorări fiind prezente pe cel mult 1/5 din anvelopă. Totodată, s-a învederat că anvelopa cu pretinse defecțiuni tehnice periculoase se afla într-un ansamblu/grup de 3 anvelope.
În continuarea expunerii, apelanta a susținut că măsura anulării inspecției tehnice periodice a fost dispusă in mod abuziv de către inspectorii din cadrul intimatei, deoarece prevederile art. 17 alin.3 din H.G. nr. 69/2012 stabilesc că această sancțiune poate fi aplicată în situația in care defecțiunile privesc atât anvelopele, cât și suspensia, iar nu una dintre ele.
S-a mai susținut că sancțiunea contravențională trebuia aplicată persoanei fizice, respectiv conducătorul autovehiculului, iar nu societății apelante.
De asemenea, s-a susținut că fapta reținută în cuprinsul procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se încadrează în prevederile art.3 pct. 21 din H.G. nr. 69/2012, care sancționează circulația autovehiculelor cu defecțiuni la anvelope și suspensie, întrucât inspectorii din cadrul intimatei au constatat defecțiuni la anvelope, nu și la suspensie.
În privința individualizării sancțiunii, apelanta a considerat că justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, având in vedere și faptul că limitele sancțiuni amenzii au fost modificate după pronunțarea hotărârii apelate.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, arătând că starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție a fost susținută de înscrisurile depuse la dosarul cauzei iar apelanta nu a administrat nicio probă din care să rezulte o stare de fapt contrară și care să înfrângă prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.
Intimatul a mai arătat că legiuitorul a înțeles să enumere mai multe sisteme ale vehiculului pentru defecțiunea cărora pot fi sancționați operatorii de transport iar anvelopele fac parte din sistemul de suspensie împreună cu punțile, roțile și suspensia care poate fi pe arcuri, telescoape sau perne de aer.
De asemenea, a menționat că în speță nu se impune înlocuirea sancțiunii cu avertisment, deoarece în sarcina petentei au fost reținute mai multe defecțiuni majore și cu toate acestea s-a aplicat o singură sancțiune îndreptată spre minimul prevăzut de lege și că gradul de pericol social al faptei săvârșite de petentă este foarte ridicat.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Apelanta S.C. L. T. S.R.L a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 14.000 lei, prin procesul verbal contestat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct.21 din HG nr.69/2012, inspectorii din cadrul intimatei reținând, în esență că, ansamblul auto format din autotractorul N3 cu nr._ cu semiremorca 04 cu nr._, utilizat de L. T. SRL efectua transport rutier național de marfă conform CMR FN/09.10.2013 pe ruta Fundătura – Slobozia, iar unul dintre vehicule rutiere, respectiv semiremorca cu nr._, VIN WSMS_1 care prezintă defecțiuni tehnice periculoase la anvelope, constatându-se codul de defect 15.2.3.d- deteriorări importante pe banda de rulare a roții axei 2 stânga și a roții axei 1 dreapta. Prin același proces verbal s-a aplicat măsura suspendării dreptului de utilizare a vehiculului prin reținerea certificatului de înmatriculare nr._L și a plăcuțelor de înmatriculare_, conform prevederilor art. 17 alin. 3 din HG. 69/2012.
Tribunalul retine ca procesul verbal de contraventie cuprinde toate dispozitiile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, neexistând motive de nulitate a acestuia. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către apelantă, agentul constatator menționând că reprezentantul apelantei nu este de față, astfel că nu poate formula obiecțiuni. De asemenea, agentul constatator a menționat și motivul pentru care procesul verbal contestat nu este semnat de către un martor asistent, respectiv acela că la locul încheierii procesului verbal nu a putut fi identificată nicio persoană care să poată semna ca martor.
Privitor la susținerea apelantei potrivit căreia procesul-verbal de contravenție ar fi lovit de nulitate, deoarece nu a fost semnat pe fiecare pagina, așa cum cer dispozitiile art. 19 din OG nr.2/2001, se constată că procesul-verbal de contraventie a fost semnat de catre agentul constatator, astfel că procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in conditii de legalitate, nefiind incident acest motiv de nulitate.
Deși apelanta a invocat în primă instanță motive de nulitate relativă a procesului-verbal, acestea nu conduc la anularea actului contestat, întrucât nu s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Astfel cum a reținut și judecătorul fondului, din probatoriul administrat în prezenta cauză rezultă că apelantei nu i s-a cauzat vreo vătămare care să o fi expus la neexercitarea dreptului la apărare, dimpotrivă, aceasta a uzat de calea de atac prevăzută de lege, exercitându-și concomitent prerogativele dreptului la apărare.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, tribunalul reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Astfel, procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Trebuie subliniat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prin urmare, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
Prin raportul de control tehnic in trafic care include lista punctelor care fac obiectul controlului . nr._ din data de 09.10.2013, încheiat de I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier - I. teritorial 4, s-a constatat ca operatorul L. T. SRL efectua transport cu autovehiculul înmatriculat cu nr._, autovehicul care prezenta următoarele neconformități: cod defect 5.2.3. d. din anexa la Ordinul MTI nr. 995/2011: deteriorări importante la banda de rulare a roții axei 2 partae stângă și a roții axei 1 partea dreaptă. Raportul de control tehnic a fost semnat de către inspectorul I.S.C.T.R. și de către conducătorul autovehiculului înmatriculat cu nr._ .
Privitor la susținerea apelantei potrivit căreia modalitatea in care inspectorul a efectuat constatarea ar fi una empirică, vizuală, efectuată în trafic, tribunalul reține că agentul constatator are calitatea de inspector in cadrul Inspectoratului de S. pentru Control in Transportul Rutier, iar dispozițiile Ordinului MTI nr. 995/2011 stabilesc, cu privire la procedura de control, că anvelopele se verifică de către inspector prin inspecția vizuală, prin rotirea roții. De altfel, din fotografiile efectuate de către agentul constatator la data constatării contravenției, depuse in copie, la dosar, se pot observa deteriorările pe care le prezentau anvelopele autovehiculul apelantei.
Având în vedere că inspectorii din cadrul Inspectoratului de S. pentru Control in Transportul Rutier nu aveau obligația de a efectua verificări amănunțite cu privire la sistemele de frânare sau de direcție ale autovehiculului, aspectele invocate de către apelantă legale de lipsa unor defecțiuni ale acestor sisteme sunt lipsite de relevanță.
Sunt neîntemeiate și afirmațiile apelantei în sensul aplicării prevederilor O.U.G. nr.195/2002, deoarece acest act normativ reprezintă norma generală, incidentă în lipsa unor norme speciale, derogatorii, în timp ce dispozițiile H.G. 69/2012 stabilesc norme speciale, care sunt aplicabile societății apelante, in calitate de operator de transport.
Nu poate fi reținut motivul de apel prin care s-a invocat faptul că sancțiunea contravențională trebuia aplicată persoanei fizice, respectiv conducătorul autovehiculului, iar nu societății apelante, deoarece dispozițiile art.6 alin.1 din H.G. 69/2012 stabilesc cu claritate că sancțiunea contravențională pentru fapta prevăzută la art. 3 pct. 21 din același act normativ se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier.
Contrar afirmațiilor apelantei, existența unor defecțiuni la anvelopele autovehiculului este de natură să atragă răspunderea contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct.21 din HG nr.69/2012, prin care se interzice efectuarea transportului rutier cu vehicule rutiere care prezintă defecțiuni tehnice periculoase privind sistemul de frânare, sistemul de direcție, punți, roți, anvelope și suspensie, șasiu, cabină și elemente atașate șasiului, tahograful și/sau limitatorul de viteză, stabilite potrivit legislației în vigoare.
Astfel, din interpretarea logico-gramaticală și sistematică a dispozițiilor legale, anterior citate, se constată că nu suntem în prezența unei cerințe cumulative, ci se stabilește o situație alternativă, conjuncția „și” având sensul de „așa cum”, „după cum” sau „ca și”, „tot astfel cum” și înțelesul de alternativă la celelalte ipoteze anterior expuse în textul legal.
Consecutiv, tribunalul reține că art. 17 alin.3 din HG nr. 69/2012 prevede în mod expres că „In cazul utilizarii la efectuarea transportului rutier a unui vehicul rutier care prezinta defectiuni tehnice majore si/sau periculoase privind sistemul de franare, sistemul de directie, punti, roti, anvelope si suspensie, sasiu, cabina si elemente atasate sasiului, tahograful si limitatorul de viteza, conform reglementarilor in vigoare, pe langa aplicarea amenzii corespunzatoare, inspectorii aplica si masura de suspendare si se aplica suplimentar masura anularii inspectiei tehnice periodice”.
De asemenea, art.14 din HG nr. 69/2012 prevede ca, in toate cazurile in care operatorului de transport rutier i s-a aplicat de catre inspectori sau, dupa caz, de catre politistii rutieri sanctiunea corespunzatoare incalcarilor constatate de la prevederile legale in vigoare, se procedeaza la imobilizarea vehiculul pe loc, daca sunt asigurate conditii de siguranta si securitate a transportului, sau . acestui scop, situat in apropierea locului ales pentru control, la ridicarea placutelor cu numarul de inmatriculare pana la indeplinirea conditiilor legale pentru continuarea transportului.
Având in vedere că probele administrate de către apelantă nu relevă o altă situație de fapt, nefiind apte să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, tribunal constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic, măsurile de anulare a inspecției tehnice periodice și ridicare a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare fiind dispuse de către inspectorul din cadrul I.S.C.T.R. în aplicarea dispozițiilor legale anterior citate.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Tribunalul consideră că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată apelantei, amenda contravențională fiind aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și, totodată, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Aprecierea pericolului social al unei fapte contravenționale se realizează inițial de către legiuitor prin stabilirea naturii sancțiunii contravenționale și limitelor în care urmează a fi aplicată această sancțiune de către organele constatatoare, astfel încât stabilirea unui minim special în cuantum ridicat trebuie să ducă la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca având un grad ridicat de pericol social.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 Cod.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat în cauză și va păstra în integralitate sentința nr.1310/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosar nr._, apreciind-o temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta ., cu sediul procesual ales în București, .. 9A, . în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul procesual ales în Cluj-N., . nr. 63, jud.Cluj împotriva sentinței civile nr. 1310/12.02.2014 în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, F. C. J. | Judecător, R.-M. V. | |
Grefier, L. C. |
Red.FCJ/tehn.MG
4 ex.
Jud. fond G. R. E.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1069/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
