Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1421/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1421/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 22187/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.22._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.1421/R/2014
Ședința publică din 03 Septembrie 2014
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE:A.-S. S.
JUDECĂTOR:D. T.
JUDECĂTOR:E. L.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-au luat spre examinare recursul formulat de recurentul N. B. A., în contra Sentinței civile nr.12.092/13 Septembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.22._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimatul M. C.-N., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Tribunalul constată că recursul declarat de recurentul N. B. A. a fost declarat în termen, motiva, comunicat, iar la data de 28 August 2014 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului Note de ședință din partea recurentului, prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecința anulării sancțiunii contravenționale aplicare și a tuturor sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal. Totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă (f.77-78).
Tribunalul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării pe baza actelor și înscrisurilor de la dosar.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă_/2013, pronunțată în dosarul_/ 211/2012, al Judecătoriei C.-N., a fost respinsă, ca neintemeiata, plângerea contravențională formulată de petentul N. B. A., in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contravențiilor . nr. 262 incheiat la data de 06.09.2012 petentul N. B. A. a fost sancționat cu amenda în cuantum de 1000 lei de intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala pentru fapta contraventionala prevazuta si sanctionata de art. 26, alin. 1, lit. a din Legea nr. 50/1991, constatandu-se in data de 28.08.2012, ora 11:30, pe . A, proprietatea petentului, ca acesta in calitate de proprietar a executat lucrari de desfiintare a imprejmuirii existente confectionata din stalpi din metal si panouri din plasa de pe laturile sud-vest si estica; a executat o imprejmuire pe toate laturile confectionata din soclu de beton, stalpi din metal cu panouri din material lemnos; la data si ora controlului lucrarile erau executate fara a detine autorizatie de construire in conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicata. De asemenea, s-a dispus in sarcina petentului obligatia de a solicita de la Primaria C.-N. analizarea situatiei in vederea solutionarii conform prevederilor art. 28 coroborat cu art. 32, alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicata, in termen de 60 de zile.
Procesul verbal a fost intocmit in lipsa petentului, fiind semnat de martorul asistent C. G. (fl. 4-5) si a fost comunicat petentului in data de 11.09.2012 (fl. 18).
Plângerea a fost formulată în termen legal.
Instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanta a constatat că procesul verbal este semnat de martorul C. G. in consens cu prevederea art. 19, alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativa a procesului-verbal contestat, și s-a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate.
În materie contravențională, instanța a reținut că revine petentului obligația de a propune probe care să dovedescă contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, acesta facand dovada deplina a situatiei de fapt pana la proba contrara.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului, toate acestea fără a nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului.
In speta, din ansamblul probelor administrate in cauza reiese ca petentul a actionat nelegal cu incalcarea prevederilor Legii nr. 50/1991, respectiv a desfiintat imprejmuirea existenta confectionata din stalpi din metal si panouri din plasa de pe laturile sud-vest si estica si a executat o imprejmuire pe toate laturile confectionata din soclu de beton, stalpi din metal cu panouri din material lemnos, fara a detine autorizatie de construire.
Astfel, fiind audiat martorul asistent C. G. sub prestare de juramant, a declarat ca in luna februarie 2012, cand petentul a cumparat constructia terenul pe care se afla aceasta nu era imprejmuit, decat in partea din fata, unde avea un gard de sarma. Ulterior, in luna martie 2012 o echipa alcatuita din doi muncitori au delimitat terenul pe care se afla constructia petentului printr-un gard provizoriu alcatuit din panouri din lemn, fara autorizatie de construire, iar in august 2012 gardul provizoriu din lemn a fost desfiintat si s-a construit o fundatie de beton, pe care s-a construit gardul din panouri din lemn, astfel cum este ilustrat in plansele fotografice 21, 22, 24, 25 de la dosar (fl. 101).
Desi petentul a solicitat inlaturarea declaratiei martorului C. G. pe motiv de subiectivitate, intrucat are interes in cauza, instanta constata ca nu a dovedit aceasta imprejurare.
Petentul prin plangerea contraventionala a aratat ca in momentul cumpararii imobilului, in 16.02.2012, exista gard pe trei laturi ale terenului, alcatuit din stalpi de metal fixati in beton si panouri de lemn, iar el a consolidat gardul, respectiv intre stalpii de metal s-a mai turnat beton, iar in fata casei a montat panouri de lemn pe stalpii de metal existenti, in locul plasei de sarma. Totodata, a precizat ca dosarul cu toate actele pentru a obtine autorizatia de construire a fost inceput inca din luna februarie si toate avizele necesare au fost obtinute intocmai si depuse la institutia care se ocupa cu autorizatiile din cadrul Primariei C.-N..
Potrivit notei interne nr._/432/17.04.2013 a Primariei Municipiului C.-N. – Directia Urbanism se arata ca in baza informatizata de date nu se regaseste nicio informatie privind emiterea vreunei autorizatii de construire pe numele N. B. A. (fl. 75).
Din cuprinsul dispozitiilor incidnte instanta a constatat ca pentru lucrarile efectuate de petent, astfel cum sustine acesta, chiar fara a lua in considerare declaratia martorului C. G., lucrari constand in consolidarea celor trei laturi ale gardului, prin construirea unui soclu din beton si la gardul din fata casei, construirea unui soclu de beton si desfiintarea plasei de sarma si inlocuirea acesteia cu panouri din lemn, este necesara detinerea autorizatiei de construire, aceste lucrarii nefiind exceptate de la aceasta cerinta potrivit prevederii art. 11 din Legea nr. 50/1991, intrucat nu au privit lucrari de reparatii la imprejmuiri, fiind totodata schimbate materialele de constructie, lucrarile modificand forma, structura de rezistenta, aspectul architectural si caracteristicile initiale ale constructiei. Mai mult, astfel cu reiese cu claritate din prevederea art. 1 din Legea nr. 50/1991, lucrarile de constructie trebuie demarate numai dupa obtinerea autorizatiei de construire si cu respectarea acesteia și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, prin urmare nu pot fi incepute anterior acestui moment, cum este cazul de fata.
Refuzul autoritatii administrative de a emite autorizatia de construire poate fi contestata la instanta de contencios administrativ, astfel sustinerile petentului cu privire la aceasta imprejurare nu au relevanta in prezenta cauza.
Sanctiunea amenzii de 1000 lei a fost aplicata în cuantumul stabilit de legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 26, alin. 2 din Legea nr. 50/1991, fiind proporționala faptei săvârșite și gradului de pericol social al faptei contraventionale, tinand seama de limitele mari ale amenzii legale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii, anulării procesului verbal atacat cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că starea de fapt a fost greșit reținută întrucât nu a realizat lucrări de modificarea a gardului și încă de la momentul achiziționării imobilului împrejmuirea curții imobilului a fost realizată din panouri de lemn. Stâlpii de metal erau deja construiți în beton. S-a mai turnat beton pentru ca aceștia să nu se îndoaie cu timpul. Ca urmare a cererii formulate, a fost emis certificat de urbanism însă ulterior a fost emis un aviz nefavorabil ca urmare a existenței unei sentințe care a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren.
Nelegalitatea hotărârii rezidă în faptul că fapta reținută din cuprinsul procesului verbal nu există și în lipsa mențiunii corecte cu privire la fapta săvârșită, atrage anularea.
Întrucât în CF nu este notat nici un litigiu cu privire la imobil, nu se poate reține în sarcina sa de vreo culpă cu privire la nerespectarea prevederilor legale. Legiuitorul nu a înțeles să condiționeze emiterea autorizații de construire de inexistența vreunui litigiu. El nu avea cum să știe dacă lucrările de delimitarea a imobilului au fost făcute de vânzător, cu sau fără autorizație.
Martorul audiat a dat o declarație mincinoasă iar martorul C. a refuzat depunerea jurământului.
Nu au fost respectate dispozițiile art. 16. alin. 7 din OG nr. 2/2001, întrucât nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni. Aceasta este o nulitate expresă care scutește partea de a face dovada vătămării.
Nu au fost respectate dispozițiile art. 19, alin. 1 și alin. 3 din OG nr. 2/2001, întrucât procesul verbal nu a fost semnat de martorul asistent. Mai mult, martorul a mințit în legătură cu faptul că terenul nu ar fi fost împrejmuit deloc.
Prin raportare la CEDO, procedura reglementată de OG nr. 2/2001 este asimilată unei proceduri penale din perspectiva art. 6 al Convenției, petentul bucurându-se de prezumția de nevinovăție. În caz contrar, i s-ar crea o situație profund injustă.
Intimata legal citată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, apreciind că procesul verbal cuprinde toate mențiunile obligatoriii iar starea de fapt a fost probată prin probațiunea administrată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și acelor de ordine publică, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, procesul verbal atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în OG nr. 2/2001, procesul verbal fiind atestat de către un martor asistent, respectiv C. G..
Din această perspectivă, criticile recurentului referitor la încălcarea prev. art. 19, alin. 1 și alin. 3 din OG 2/2001 nu sunt întemeiate, întrucât agentul constatator a respectat aceste cerințe în lipsa semnării procesului verbal de către petent.
Dreptul de a face obiecțiuni, prevăzut în art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001 nu a fost încălcat întrucât partea nu a fost de față la încheierea procesului verbal și prin procedura oferită de OG nr. 2/2001 acesta are posibilitatea, să formuleze orice apărare în susținerea pretențiilor sale.
În altă ordine de idei prin Decizia RIL nr. XXII/2007, instanța supremă a stabilit că în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În aceste cazuri, vătămarea nu se prezumă și în sarcina petentului revine obligația dovedirii vătămării.
Procedura reglementată de legislația națională este în acord cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv jurisprudența europeană stabilind că prezumția de legalitate a unui proces verbal încheiat cu respectarea întocmai a dispozițiilor naționale este aplicabilă.
Partea are la dispoziție posibilitatea să propună și să administreze orice probă în susținerea pretențiilor sale.
În cauză, a fost audiat martorul C. G. (fila 101) care a confirmat că la solicitarea petentului, o echipă de muncitori a construit un gard din panouri de lemn și socluri din beton, împrejmuire care există și în prezent.
Nu există niciun element care să ducă la aprecierea ca subiectivă a acestei declarații, iar susținerile petentului referitoare la existența anterioară a gardului nu sunt probate. Petentul avea obligația pentru lucrarea efectuată să obțină autorizația de construire, iar demersul administrativ, început dar nefinalizat, nu este în măsură, să justifice conduita petentului.
Indiferent dacă în parte sau în tot exista o delimitare anterioară este cert că petentul a realizat lucrări care impuneau obținerea unei autorizații de construire. Faptul că în CF nu a fost înscris niciun litigiu cu privire la imobil nu are relevanță, iar susținerea petentului că el a realizat doar lucrări de turnare a betonului pentru a nu se îndoi stâlpii de beton existenți, nu este probată.
Pentru aceste considerente, apreciind că procesul verbal este legal și corect întocmit iar sancțiunea aplicată, s-a dozat în mod corespunzător în raport de conținutul concret și gravitatea faptei, în temeiul art. 312 Cod proc. Civilă, instanța va respinge recursul declarat de N. B. împotriva sentinței civile_/13.09.2013, pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar_, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul N. B., împotriva Sentinței civile nr._ din 13.09.2013, pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar civil nr.22._ al Judecătoriei C.-N., pe care o păstrează în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 Septembrie 2014
Președinte, A.-S. S. | Judecător, D. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red. A.P.B./04 Septembrie 2014
Red. D.T./Dact. O.A./2ex/ 05 Septembrie 2014
Judecător fond: R. M. I. – Judecătoria C.-N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1176/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 674/2014.... → |
|---|
