Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 739/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 9196/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.739/R/2014
Ședința publică din 15 aprilie 2014
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE:M. O.-S.
JUDECĂTOR:D.-I. T.
JUDECĂTOR:E. L.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurentul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală – Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții, în contra Sentinței civile nr.12.121/13 Septembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimata S.C. A. A. S.R.L., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 Aprilie 2014, iar pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 15 Aprilie 2014, când tribunalul a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Reține că prin sentinta civila nr. 12.121/13 Septembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C.-N. a fost admisă plângerea formulată de către petenta ., în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția Poliția locală, Serviciul control urbanism și disciplină în construcții.
A fost anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.03.2012 de către intimat.
A fost exonerată petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._ încheiat la data de 22.03.2012 de către intimat ( f. 9 - 10 și 19 ), petenta . a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina acesteia că a amplasat un mijloc publicitar pe fațada imobilului situat în C. N., pe . A, fără a deține în acest sens autorizație de construire, din fotografiile executate reieșind împrejurarea că la data efectuării controlului, respectiv 19.03.2012, mijlocul publicitar era amplasat pe imobil ( f. 21 - 22 ).
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Ținând seama de dispozițiile legale anterior evidențiate și procedând, în consecință, la examinarea procesului verbal contestat din prisma cazurilor de nulitate necondiționată, enumerate limitativ în cuprinsul art. 17 din O. G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că există anumite observații ce trebuie făcute în ce privește data săvârșirii contravenției reproșate petentei. Din această perspectivă, este de reținut că fapta imputată, anume amplasarea pe fațada imobilului de pe . A a unui mijloc publicitar, este încadrată de către agentul constatator ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, respectiv executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant, or această faptă este calificată drept o contravenție continuă, dată fiind împrejurarea că executarea lucrării fără autorizație se prelungește o perioadă de timp, până la momentul finalizării sale. Sub acest aspect, în ce privește cauza de față, trebuie observat că, la data efectuării controlului din 19.03.2012, mijlocul publicitar era deja amplasat pe fațada imobilului, element consemnat ca atare în procesul verbal contestat ( f. 8 și 19 ), așadar lucrarea era finalizată, din această perspectivă impunându-se concluzia în sensul că data săvârșirii faptei trebuie să fie considerată ca fiind aceea la care amplasarea mijlocului publicitar fusese realizată. De altfel, aceasta este interpretarea pe care Curtea Supremă de Justiție a oferit-o cu prilejul Deciziei nr. 7/2000, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța supremă reliefând că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991. Având în vedere precizările anterioare, instanța a reținut că în procesul verbal . nr._ ( f. 9 și 19 ), se indică momentul efectuării controlului și, implicit, acela al constatării contravenției imputate, dar când se trece la descrierea faptei, se menționează că societatea petentă a amplasat pe fațada imobilului situat pe . A, C. N., un mijloc publicitar ( mash - conform fotografiei anexată ), având dimensiunile de cca. 30X90 m, fără a deține autorizație de construire în conformitate cu legislația în vigoare, fără a se individualiza, în mod concret, data săvârșirii contravenției, respectiv aceea la care realizarea lucrării de amplasare a mijlocului publicitar a fost finalizată.
În consecință, instanța a apreciat că în cauză este în discuție o lipsă completă a mențiunii privind data comiterii contravenției reproșate petentei, ce atrage sancțiunea nulității necondiționate a procesului verbal, în condițiile art. 16 alin. (1) raportat la art. 17 din O. G. nr. 2/2001. Din această perspectivă, instanța a considerat că nu prezintă relevanță împrejurarea că s-a indicat în procesul verbal contestat data efectuării controlului, anume 19.03.2012 ( f. 9 și 19 ) și nici aspectul că la momentul respectiv mijlocul publicitar era încă amplasat pe fațada imobilului, după cum rezultă din fotografiile executate ( f. 21 - 22 ), câtă vreme există o diferență esențială între momentul efectuării controlului ce o ocazionat constatarea faptei și data săvârșirii contravenției, în cauza de față reprezentată de momentul la care s-a finalizat lucrarea de amplasare a mijlocului publicitar pe fațada imobilului.
Relativ la susținerile petentei legate de pretinsa încălcare, cu ocazia încheierii procesului verbal, a dispozițiilor art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, referitoare la modalitatea în care se va proceda în cazul întocmirii actului de constatare în lipsă, instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate, în condițiile în care s-au respectat prevederile alin. (3) din cadrul aceluiași articol, ce dispun că În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în cauza de față s-au indicat, de către agentul constatator, elementele ce au condus la dresarea actului de sancționare în lipsă și fără a fi prezent vreun martor, așa cum impunea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( f. 9 - 10 și 19 ). Oricum, în discuție ar fi o nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări produse societății petente prin încheierea procesului verbal în modalitatea arătată, vătămare care nu a fost însă probată în cauza de față.
În ce privește situația de fapt concretă, instanța a reținut că între societatea petentă și Asociația de proprietari . A s-a încheiat contractul de închiriere nr. 215 din 05.09.2011 ( f. 6 - 7 ), în baza căruia petenta dobândea dreptul de folosință asupra unui spațiu destinat publicității, situat pe imobilul din C. N., . A, potrivit clauzei 2.1 din convenția perfectată. Totuși, la 29.02.2012, între aceleași părți a intervenit actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere ( f. 8 ), prin care se convenea rezilierea, de comun acord, a locațiunii anterior încheiate. Ulterior, cu privire la același spațiu publicitar aflat în C. N., . A, s-a perfectat la data de 03.03.2012 un alt contract de închiriere ( f. 42 - 44), dreptul de folosință fiind dobândit de către ., societate care a și achitat chiria aferentă, stabilită potrivit clauzei 4.1 din contract ( f. 42 ), inclusiv pentru luna martie 2012, după cum se poate observa din cuprinsul chitanței nr. 1066 din 07.05.2012, eliberată de Asociația de proprietari . A ( f. 47 ). În acest context, instanța a observat așadar că la data la care a fost efectuat controlul, respectiv 19.03.2012, dreptul de folosință asupra spațiului publicitar era deținut de către . și nu de către societatea petentă, respectiv .. Din această perspectivă, este relevant a menționa că din cuprinsul informațiilor furnizate de către O. R. C. de pe lângă Tribunalul C. ( f. 56 ), rezultă indubitabil împrejurarea că . este o societate distinctă de ., chiar în condițiile în care martorul B. A. A. a relevat că petenta și-a schimbat doar denumirea, acesta fiind, în opinia sa, motivul pentru care s-a încheiat actul adițional mai sus menționat ( f. 39 ). În realitate, însă, la data controlului din 19.03.2012, dreptul de folosință asupra spațiului publicitar nu mai aparținea societății petente, ci se găsea în patrimoniul ., subiect de drept distinct, în baza contractului de închiriere din 03.03.2012 ( f. 42 - 44 ), nefiind în discuție o simplă modificare a denumirii, după cum afirma martorul ascultat în cauză ( f. 39 ), ci despre perfectarea unui alt contract, cu o persoană juridică diferită, cu toate efectele ce decurg dintr-o asemenea împrejurare. În această problemă, nu poate fi omis totuși faptul că, în ce privește societatea petentă, a operat o schimbare de sediu în București, Sector 4, . nr. 19, ., materializată prin atribuirea, la 14.03.2012, a unui alt număr în Registrul Comerțului și radierea înregistrărilor anterioare corespunzătoare ( f. 50 - 51 și 68 ), așadar la data efectuării controlului și la momentul încheierii procesului verbal contestat, petenta nu mai avea nici sediul social și nici numărul de înregistrare în O. R. C. menționate în actul de constatare și sancționare contravențională, în urma radierii realizate la 14.03.2012 ( f. 9 și 19, respectiv 50 - 51 și 68 ).
Referitor la criticile formulate de către societatea petentă, prin raportare la fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, instanța a observat că acestea trebuie privite în mod diferențiat. Astfel, mai întâi, în ce privește împrejurarea că la data efectuării controlului din 19.03.2012, petenta nu mai deținea dreptul de folosință asupra spațiului publicitar, astfel că în mod eronat s-a considerat că fapta îi este imputabilă, trebuie reținut că, așa cum s-a evidențiat mai sus, contractul de închiriere dintre Asociația de proprietari și societatea petentă a fost reziliat mutual la 29.02.2012 ( f. 8 ), așadar aceasta din urmă nu mai deținea dreptul de folosință asupra spațiului publicitar la momentul controlului, ci acest drept se găsea în patrimoniul ., o persoană juridică distinctă de societatea petentă, în baza contractului din 03.03.2012 ( f. 42 - 44 ). În consecință, în condițiile în care nu s-a menționat de către agentul constatator, în cuprinsul procesului verbal, data efectivă la care lucrarea de amplasare a mijlocului publicitar pe fațada imobilului de pe . A a fost finalizată, pentru ca ulterior această dată să fie încadrată fie în perioada de timp în care dreptul de folosință a fost deținut de către petentă, fie în perioada în care acest drept a fost conferit ., trebuie concluzionat că instanța se află în imposibilitatea de a stabili, cu certitudine, căreia dintre cele două societăți îi revenea, la data efectivă a comiterii faptei, folosința spațiului publicitar, evidentă fiind doar împrejurarea că la data efectuării controlului din 19.03.2012, petenta nu mai avea calitatea de locatar, după cum s-a arătat mai sus. Așadar, nu se poate conchide decât în sensul că existând un dubiu rezonabil cu privire la aspectele discutate, în mod eronat s-a reținut în cuprinsul procesului verbal contestat că fapta este imputabilă societății petente. Din această perspectivă, instanța a observat că nu pot fi avute în vedere argumentele intimatului, în sensul că actul adițional prin care s-a reziliat contractul de închiriere perfectat de către petentă cu asociația de proprietari ar fi un înscris pro causa, încheiat în vederea eludării răspunderii sale contravenționale, câtă vreme acest acord este plasat în timp la o dată anterioară controlului efectuat de către intimat, fiind înscris în evidențele Asociației de proprietari de pe . A, după cum a relevat și martorul B. A. A. ( f. 39 ), împrejurarea perfectării unui alt contract de închiriere, cu privire la același spațiu publicitar și la un moment prealabil controlului realizat, fiind atestată și prin intermediul chitanțelor eliberate de aceeași asociație de proprietari, din cuprinsul cărora rezultă că plata chiriei, corelativ dreptului de folosință conferit, a fost realizată, inclusiv pentru luna martie 2012, exclusiv de către . și nu de către societatea petentă ( f. 45 - 48 ).
În al doilea rând, în ce privește problema obținerii autorizației de construire în scopul realizării unor lucrări de amplasare a unor mijloace publicitare, instanța a observat că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 50/1991, în forma în vigoare la data efectuării controlului și încheierii procesului verbal, se impune obținerea și respectarea autorizației pentru lucrări de construcții cu caracter provizoriu, respectiv chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan, în acest context fiind necesar a fi luată în considerare și definiția pe care legiuitorul o conferă noțiunii de construcții cu caracter provizoriu, potrivit Anexei 2 la Legea nr. 50/1991, din cuprinsul căreia reiese faptul că realizarea construcțiilor provizorii se autorizează în aceleași condiții în care se autorizează construcțiile definitive. Așadar, relativ la mijlocul publicitar amplasat pe fațada imobilului de pe . A, se impunea obținerea autorizației de construire, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 50/1991. Totuși, în raport de aspectele ce vor fi arătate în continuare, instanța a apreciat că nu petentei îi revenea obligația de a solicita și obține autorizația de construire, aceasta neavând nici măcar posibilitatea obținerii ei nemijlocite. În primul rând, este de menționat că în cauză nu s-a putut stabili dacă la data finalizării lucrării de amplasare a mijlocului publicitar dreptul de folosință aparținea, într-adevăr, societății petente, astfel că nu se poate preciza, cu certitudine, dacă acesteia îi revenea sarcina obținerii autorizației. În al doilea rând, deși art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 sancționează executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant, este totuși de observat că potrivit art. 1 alin. (1) din același act normativ, Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, în acest context urmând a fi avute în vedere și dispozițiile cuprinse în Anexa 2 a Legii nr. 50/1991, care definind noțiunea de drept de execuție a lucrărilor de construcții, stabilesc împrejurarea că Emiterea autorizației de construire în baza unui contract de comodat/locațiune se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu, însă într-un asemenea caz doar dacă există acordul expres al proprietarului de drept. În consecință, cum în cauza de față era în discuție realizarea unei lucrări provizorii, respectiv amplasarea unui mijloc publicitar, autorizația de construire putea fi obținută fie de către proprietarii imobilului de pe . A, constituiți în asociație, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, fie de către titularul dreptului de folosință asupra spațiului publicitar, atribuit în baza contractului de închiriere, însă numai cu acordul expres al proprietarilor, așadar în ambele situații demersurile necesare în vederea obținerii autorizației erau condiționate de poziția titularilor dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra imobilului de pe . A, deținătorul dreptului de folosință asupra spațiului publicitar, indiferent că la data comiterii faptei acesta ar fi fost societatea petentă sau ., neputând obține în mod nemijlocit autorizația de construire. Această concluzie se impune chiar dacă prin contractul de închiriere perfectat chiriașul s-ar fi obligat să respecte toate legile și reglementările referitoare la reclama respectivă ( f. 8 ), deci în interpretarea intimatului și îndatorirea de a obține autorizația de construire, câtă vreme printr-o stipulație convențională nu s-ar putea deroga de la normele imperative ce stabilesc condițiile în care se poate solicita și obține eliberarea unei autorizații de construire.
În consecință, față de ansamblul considerațiilor anterioare, constatându-se că procesul verbal încheiat este nelegal și netemeinic, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea a fost admisă, iar procesul verbal contestat a fost în întregime anulat, corelativ cu exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale stabilite în sarcina sa prin actul de sancționare.
Impotriva sentinței menționate a declarat recurs intimatul M. C.-N. solicitând modificarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului intimatul a arătat că instanța de fond trebuia să acorde importanță forței probante a procesului verbal de constatare a contravenției, în sensul că agentul constatator a perceput “ex propriis sensibus” faptele consemnate în procesul verbal contestat, fiind astfel îndeplinite exigențele impuse de principiul nemijlocirii în constatarea faptei contravenționale.
În procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se face referire la faptul că data controlului este 19.03.2012, iar faptul că la momentul controlului agentului constatator i s-a pus la dispoziție contractul de închiriere spații publicitare nr. 215 din 05.09.2011 încheiat între Asociația de proprietari din C.-N., ., contract valabil pe o perioadă de 1 an de zile, respectiv 15.09.2012 și care poartă datele societății pentru care s-a încheiat procesul verbal contestat, ori instanța de fond nu a luat în considerare acest aspect.
De asemenea, raportat la faptul că au încheiat ulterior un act adițional prin care au reziliat acest contract, consideră că acest act un înscris pro causa, care nu poartă data certă și care nu poate fi opozabil terților, putând fi încheiat cu scopul de a se sustrage de la răspunderea contravențională.
Mai mult în contractul de închiriere spațiu publicitar la obligațiile chiriașului cap 6.2 se prevede că “în situația în care o autoritate locală sau guvernamentală dispune încetarea activității de reclamă sau în situația apariției unei adverse de orice natură provocată de prezența reclamei în acel loc, chiriasul are dreptul să înlăture imediat reclama avizată. Chiriasul va respecta în acest contract toate legile și reglementările referitoare la reclama respectivă. În cazul în care expunerea contravine reglementărilor legale, chiriasul își rezervă dreptul să rezilieze de plin drept acest contract. Proprietarul nu va fi făcut responsabil pentru materialul care a fost scos la cererea autorităților locale sau din motive legale.”
Față de argumentele formulate, recurentul consideră că petenta nu a reușit prin proba testimonială administrată să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție contestat.
În altă ordine de idei, legislația în vigoare, ca și practica judiciară în domeniu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 22.03.2012 petenta . a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, reținându-se că a amplasat un mijloc publicitar pe fațada imobilului situat în C. N., pe . A, fără a deține în acest sens autorizație de construire, din fotografiile executate reieșind împrejurarea că la data efectuării controlului, respectiv 19.03.2012, mijlocul publicitar era amplasat pe imobil.
Prin contractul de închiriere spații publicitare nr. 215/05.09.2011 Asociația de proprietari din C.-N., . a pus la dispoziție petentei . un spațiu destinat publicității, pentru o perioadă de un an, începând cu data de 15.09.2011 și până la data de 15.09.2012.
Petenta a depus la dosar actul adițional nr.1/29.02.2012 prin care părțile ar fi hotărât rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 29.02.2012, act care are număr de intrare 648/26.03.2012 și număr de ieșire 352/29.02.2012.
Din declarația martorului Bereczi A. rezultă că acesta, în calitate de reprezentant al asociației de proprietari, a încheiat cu petenta contractul din 15.09.2011, care este valabil până în luna august 2013. La începutul anului 2012 petenta și-a schimbat denumirea și a fost nevoit să schimbe toate actele contabile. La contractul inițial a fost încheiat un act adițional. A mai arătat că lucrările din pozele de la dosar au fost efectuate de petentă.
Tribunalul reține că, sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În speță, raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră că petenta nu a dovedit o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal atacat, în condițiile în care actul adițional nr.1 nu are dată certă, în conformitate cu prevederile art.1182 C.civ. din 1864, în vigoare la data încheierii procesului verbal atacat, conform art. 230 lit. a din Legea nr.71/2001, astfel încât nu poate fi opus intimatei și nici nu dovedește că la data de 19.03.2012 contractul de închiriere spații publicitare nr. 215/05.09.2011 încheiat cu Asociația de proprietari din C.-N., . era reziliat.
La fel, contractul de închiriere nr.27/03.02.2012 nu îndeplinește condițiile menționate mai sus, neavând dată certă.
De asemenea, martorul Bereczi A. a arătat că petenta a efectuat lucrările, fără să menționeze că ar fi încheiat un act prin care să fie reziliat contractul de închiriere, ci doar că petenta și-a schimbat denumirea.
În ceea ce privește data comiterii contravenției, este de observat că s-a menționat data de 19.03.2012, ca fiind data efectuării controlului. Întrucât agentul constatator nu avea posibilitatea să determine data finalizării lucrării și având în vedere că aceasta a fost executată după contractul de închiriere nr. 215/05.09.2011, tribunalul consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art.31 din Legea nr.50/1991, conform cărora „dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”, astfel încât nu se impune constatarea nulității procesului verbal.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de intimat este fondat, urmând ca în baza art.304 pct.9, art.312 alin.1-3 C.proc.civ. să îl admită și să modifice în întregime sentința atacată, în sensul că va respinge plângerea formulată de petenta S.C. A. A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimatul M. C.-N., împotriva Sentinței civile nr.12.121/13 Septembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o modifică în întregime în sensul că respinge plângerea formulată de petenta S.C. A. A. S.R.L.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2014
PREȘEDINTE, M. O.-S. | JUDECĂTOR, D.-I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, A.-P. BOȚIOC | ||
Red. D.T./A.P./25.06.2014
Judecător fond: M. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 179/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 705/2014.... → |
|---|
