Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 744/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 15446/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 744/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător A.-S. S.
Judecător C.-V. B.
Grefier A. R. V.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA împotriva Sentinței Civile nr._, pronunțată la data de 07.12.2012, în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. privind pe intimat B. T. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul B. T. M., lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul reține că, recursul este declarat în termen legal, este motivat și comunicat.
Se constată că, la data de 09.04.2014, s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, de către intimat, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală. Consideră că, instanța a apreciat corect că, nu s-a făcut dovada situației reținute în procesul-verbal de contravenție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr._, pronunțată la data de 07.12.2012, în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., s-a admis plângerile formulate în dosarele conexate nr._ și nr._/211/2012 de către petentul B. T. M. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALĂ și au fost anulate procesele verbale de contravenție nr._/11.06.2012 și nr._/25.06.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.06.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Poliției Locale C.-N. procesul-verbal de contravenție nr._, prin care petentului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.1 lit.c din H.C.L. nr.149/2009, și anume pentru faptul că la data de 08.02.2012, ora 1455, cu ocazia controlului efectuat pe ., aparținând domeniului public/privat al Municipiului C.-N., s-a constatat că proprietarul (utilizatorul) autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a ocupat abuziv un loc de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflat în administrarea primăriei, fiind întocmită nota de constatare . nr._.
Ulterior, la data de 25.06.2011 a fost întocmit de către același agent constatator din cadrul Direcției Poliției Locale C.-N. un nou proces-verbal de contravenție având nr._, prin care petentului i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.1 lit.c din H.C.L. nr.149/2009, și anume pentru faptul că la data de 08.02.2012, ora 1455, cu ocazia controlului efectuat pe ., aparținând domeniului public/privat al Municipiului C.-N., s-a constatat că proprietarul (utilizatorul) autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a ocupat abuziv un loc de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflat în administrarea primăriei.
Examinând în acest context mai întâi legalitatea celor două procese-verbale de contravenție contestate, instanța a apreciat că în ceea ce privește procesul-verbal nr._ din data de 25.06.2012, acesta este lovit de nulitate absolută întrucât a fost încheiat cu nerespectarea disp. art.5 alin.7 din O.G. nr.2/2001, conform cărora “pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principală...”, de vreme ce anterior întocmirii sale, respectiv la data de 11.06.2012 a fost încheiat un prim proces-verbal de contravenție prin care petentului i-a fost aplicată pentru aceeași faptă contravențională sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei. Referitor la procesul-verbal de contravenție întocmit la data de 11.06.2012, instanța consideră că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulității absolute.
Cât privește însă temeinicia procesului-verbal în discuție, instanța a reținut mai întâi că în materie contravențională - în lumina jurisprudenței recente a Curții Europeane a Drepturilor Omului care a statuat că prezumția de nevinovăție - una din garanțiile specifice ale dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenție (și implicit, corolarul acesteia, exprimat în adagiul „in dubio pro reo”) trebuie să guverneze și domeniul dreptului contravențional, în măsura în care o faptă din sfera acestei forme de ilicit juridic poate fi calificată ca fiind „o acuzație în materie penală” (în sensul autonom al acestei noțiuni convenționale europene) - situația de fapt consemnată în actul de constatare a contravenției trebuie confirmată prin administrarea de probe, ce cad în sarcina agentului constatator; or, în speță intimatul nu a produs nicio dovadă în sensul confirmării celor reținute în sarcina petentului, depunând la dosar mai multe planșe foto (filele 19, 20 din dosarul nr._/211/2012) care însă nu sunt în măsură să probeze situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție.
Ca atare, reținând că în cauză nu a făcută în niciun fel dovada situației de fapt descrisă în cuprinsul actului de constatare, instanța a considerat că în speță se impune concluzia în sensul că fapta reținută în sarcina contestatorului si pentru care acesta a fost sancționat contravențional nu corespunde realității.
Prin urmare, față de considerentele mai sus expuse, în temeiul disp. art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și apreciind că plângerile deduse judecății în cele două dosare conexate sunt în mod vădit întemeiate, instanța fondului a dispus conform celor de mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C.-N., Direcția Poliția Locală, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii plângerii contravenționale față de procesul verbal nr. 6175/ 11.06.2012.
În motivare se arată că sentința atacată este nelegală, în ceea ce privește anularea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 6175/ 11.06.2012, pentru următoarele motive:
In speță, din cauza unei erori materiale la prelucrarea datelor în sistem informatic, s-au emis două procese verbale pentru o singură faptă de ocupare abuzivă a locurilor de parcare aflate în administrarea primăriei de către o altă persoană decât titularul locului de parcare (special amenajat pentru persoane cu dizabilități) săvârșită în data de 08.02.2012, ora 14.55, pe . din mun. C.-N.. Instanța de fond, prin sentința pronunțată, a anulat ambele procese verbale, atât pe cel întocmit la data de 11.06.2012 cât și cel emis ulterior, în data de 25.06.2012.
Potrivit art. 5 alin. 7 din OG nr. 21 2001 - „pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare".
Analizând situația de fapt expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, anularea ambelor procese verbale nu este o soluție legală si temeinică, de vreme ce petentul nu a dovedit o altă situație de fapt, contrară aceleia descrise în cuprinsul acestora, iar instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a înlăturat în mod artificial răspunderea contravențională a petentului pentru fapta săvârșită. Din punctul nostru de vedere, raportat la articolul de lege mai sus menționat, aplicabil în speță, consideră justă soluția pronunțată în ceea ce privește procesul verbal nr. 6175/ 25.06.2012. motivat de faptul că se încalcă principiul unicității sancțiunii contravenționale, însă, în ceea ce privește anularea procesului verbal nr. 6175/ 11.06.2012 apreciază sentința pronunțată ca netemenică si nelegală.
În motivarea sentinței, cu privire la procesul verbal nr. 6175/ 11.06.2012, instanța arată că starea de fapt consemnată în cuprinsul acestuia nu este conformă cu realitatea, actul constatator al contravenției fiind netemeinic, întrucât, nu este susținut de mijloace de dovadă obiective care să probeze situația de fapt consemnată.
Raportat la argumentele invocate, soluția a fost pronunțată cu interpretarea greșită a textelor legale incidente, a datelor concrete ale speței și a probelor existente la dosarul cauzei. Consideră că instanța de fond a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, făcând aplicarea în speță a unui principiu străin prezentei cauze, deși, jurisprudență CEDO în materia procedurii contravenționale românești nu poate fi interpretată în sensul înlăturării prezumției relative de legalitate și temeinicie a procesului-verbal sau a inaplicabilității regulilor procedurale civile.
Soluția justă ar trebui să fie cea deja consacrată în jurisprudența națională, de coroborare a celor două prezumții: cea a legalității și temeiniciei procesului-verbal, profitabilă autorității administrative emitente a acestuia, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentei de a dovedi, cu orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul-verbal. Contrar punctului de vedere exprimat - „procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face prin el însuși dovada situației de fapt reținute de agentul constatator și nu mai trebuie completat cu nici un mijloc de probă extrinsec" (D. S. Răspunderea contravențională, practică judiciară, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 189-192).
Agentul constatator, care a perceput "ex propriis sensibus" fapta consemnată, a menționat în cuprinsul procesului verbal nr. 6175/ 11.06.2012 faptul că autoturismul petentul a fost depistat în timp ce ocupa abuziv un loc de parcare aflat în administrarea primăriei, de către o altă persoană decât titularul locului de parcare, neexistând din acest punct de vedere vreo incertitudine cu privire la situația de fapt descrisă. Aceleași date au fost consemnate și în cuprinsul notei de constatare . nr._/ 08.02.2012, întocmită de agentul constatator la momentul controlului. Deși, nota de constatare este doar un act preliminar întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției, aceasta reprezintă un înscris redactat la fața locului care cuprinde date/mențiuni referitoare la fapta săvârșită și împrejurările în care aceasta a fost comisă, fiind utilă în vederea justei soluționării cauzei. Pe de altă parte, fotografiile realizate la momentul controlului, comunicate de noi la Dos. nr._/211/2012, dovedesc realitatea mențiunilor consemnate de agentul constatator în cuprinsul actului constatator al contravenției, din conținutul acestora rezultând în mod clar faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentului, ocupa abuziv unul din cele două locuri de parcare amenajate și semnalizate corespunzător - prin indicatoare, destinate exclusiv persoanelor cu dizabilități.
În speță, petentul nu a administrat probe din care să rezulte o situație de fapt contrară celei descrise de agentul constatator, deși, procesul-verbal. dacă este legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie, sarcina probei fiind inversată.
Sub acest aspect, concluzia la care a ajuns instanța de fond potrivit căreia - „nu s-a propus nici 0 dovadă în sensul confirmării celor reținute în sarcina petentului, planșele foto depuse în probațiune (la Dos. nr._/211/2012) nefiind în măsură să probeze situația descrisă în procesul verbal de contravenție" este contrară realității, nefiind în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta a fost constatată personal, procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin procesul verbal nr. 6175/ 11.06.2012, cu toate că potrivit prevederilor art. 129 alin. 1 C. pr. Civ., cel ce face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească, acesta fiind obligat să-și formuleze apărările și să-și probeze pretențiile. Simplele sale afirmații, nedovedite în nici un fel, nu constituie probe în sensul legii civile și nu sunt în măsură să dovedească netemeinicia procesului verbal.
Față de această stare de fapt, anularea procesului verbal nr. 6175/ 11.06.2012 ca netemeinic, nu este o soluție justă, din moment ce forța probantă a acestuia nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză, iar instanța de fond și-a motivat hotărârea bazându-se exclusiv pe afirmațiile petentului, nedovedite prin probe concludente, interpretând în mod eronat situația de fapt descrisă în actul constatator al contravenției.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul B. T. M., s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale a subsemnatului fata de procesul verbal nr. 6175/11.06.2012, cu cheltuieli de judecata.
In mod evident instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinica si legala, raportandu-se la prezumția de nevinovăție - garanție specifica a dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenție, agentul constatator fiind obligat sa confirme/probeze situația descrisa in procesul verbal, sarcina probei revenindu-i acestuia. Din planșele foto depuse de către agentul constatator, filele 19, 20 din dosarul nr._/211/2012, nu rezulta si nu probează situația de fapt descrisa in procesul verbal de contravenție atacat.
Mai mult, a depus la dosar atat planșe foto ce confirma poziția autoturismului, respectiv ca locul in care acesta era parcat-aceeasi poziție ca si cea rezultata din planșele foto ale agentului constatator-, cat si explicațiile legale ale semnelor de circulație incidente in cauza, conform prevederilor OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Astfel, indicatorul din planșele foto depuse de către subsemnatul, precum si din cele depuse chiar de către agentul constatator este unul de parcare, acesta având rolul de a informa pe conducătorul auto ca in apropiere se afla un spațiu destinat parcării, pe acesta fiind inscripționate anumite reguli stabilite de administratorul responsabil. Aceste reguli sunt: 1. spațiul destinat parcării este unul pentru persoane cu handicap, 2. spațiul destinat parcării este pentru 2 autovehicule si 3. sfârșitul zonei de acțiune a indicatorului.
F. de acestea, indicarea pe panoul de parcare a celui mai important semn, respectiv a săgeții orientate cu vârful in jos, reprezintă si delimitează zona de acțiune a indicatorului, in cazul acesta sfârșitul zonei de acțiune. Așadar, pana la acel semn, existau doua locuri de parcare asigurate pentru persoane cu handicap, or, autoturismul s[u i era parcat dupa acest semn, așadar in zona permisa de parcare.
In mod absolut legal si temeinic si cu deplina justificare in actele existente la dosar si in probele administrate, instanța de fond a reținut corect ca in cauza nu a fost făcuta in niciun fel dovada situației de fapt reținuta in cuprinsul actului de constatare, concluzionând ca fapta reținuta in sarcina subsemnatului si pentru care am fost sancționat contravențional nu corespunde realității.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115 si 308 C.pr.civ., raportat la dispozițiile O.G.2/2001, OUG nr. 195/2002.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Procesul –verbal de stabilire și sancționare a contravenției, se bucură de prezumție de temeinicie, însă această prezumție e poate fi răsturnată de contravenient, prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținută în actul sancționator.
În speță, petiționarul a făcut dovada contrară celor reținute în procesul –verbal de sancționare a contravenției, iar această dovadă o constituie însăși planșele foto depuse la dosar de către organul constatator.
Din cuprinsul planșelor rezultă că autoturismul petiționarului a fost parcat înafara zonei de acțiune a indicatorului de parcare pentru persoane cu disabilități.
Semnificația săgeții orientată in jos sub semnul de parcare, este aceea că acțiunea acestuia începea în dreapta stâlpului pe care era amplasat, ori autoturismul petiționarului este parcat în stânga stâlpului pe care este amplasat semului de parcare.
Fiind dovedită o stare de fapt contrară celei din procesul –verbal de contravenție, instanța a procedat în mod corect la anularea procesului verbal nr. 6175/11.06.2012.
Prin prisma considerentelor expuse mai sus, recursul intimatului a fost găsit neîntemeiat și în consecință va fi respins, reținându-se ca temei de drept, disp. art. 34 din O.G. nr. 2/2000 și art. 312 al.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M. C.-N., Direcția Poliția Locală împotriva sentinței civile nr._ din 07.12.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 Aprilie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, A.-S. S. | Judecător, C.-V. B. |
Grefier, A. R. V. |
Red. B.C. /DACT. E.C./2 EXPL.
13.06.2014
Judecător de fond:Dianan R. –Judecătoria C.-N.
A.V. 25 Aprilie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 180/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1808/2014.... → |
|---|
