Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 574/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 574/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 3168/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 574/R/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L.
Judecător M. O.-S.
Judecător D.-I. T.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent D. M. împotriva Sentinței civile nr._/27.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. privind și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat și comunicat.
Tribunalul, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.10.173/27 Iunie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă plângerea formulată de petentul D. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit procesului verbal de contraventie . NR_/17 Decembrie 2012 intocmit de Politia Cluj reiese ca petentului i s-a aplicat sanctiunea amenzii pentru aceea ca la data de 17 12 2012 a condus auto pe calea Floresti si la intersectia cu . respectat semnificatia culorii rosii a semaforului electric continuindu-si deplasarea.
Se stie ca procesul verbal se bucura de o prezumtie relativa de legalitate asa incit cele consemnate in procesul verbal cu privire la fapta pot fi rasturnate de regula prin administrarea probei testimoniale .
Astfel ambele parti, respectiv atit petentul cit si organul constatator sint chemate sa dovedeasca ca cele retinute in procesul verbal sint sau nu reale, in functie de pozitia procesuala, acesta pentru a pastra un just echilibru in ceea ce priveste partile litigante .
Petentul nu a dovedit o starea de fapt contrara celei retinute in procesul verbal si nu a indicat vreun motiv pentru care organul constatator ar fi retinut o stare de fapt nereala
F. de exceptia prescriptiei executarii sanctiunii invocate, instanța a respins-o, organul constatator respectand termenul de o luna de comunicare a procesului verbal de contraventie prevazut de art.25 din O.G. nr.2/2011 din originalul dovezii de comunicare depusa la dosar reiesind ca data depunerii la posta este 14 Ianuarie 2013, chiar daca comunicarea efectiva sub semnatura este 25 Ianuarie 2013.
De asemenea, desi .-a mentionat existenta vreunui martor sau motivul pentru care procesul verbal s-a incheiat in acest mod, nu s-a conturat existenta vreunei vatamari aduse petentului in conditiile in care mentiunea cu privire la martor este pentru a atesta ca procesul verbal s-a incheiat in lipsa, fapt care nu se contesta, si nu pentru dovedirea starii de fapt.
În concluzie in baza art.31 din O.G. nr.2/2001 a respins plingerea.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs D. M. (f.3-4), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fondul cauzei, admiterea plângerii contravenționale ca fiind întemeiată.
În motivare s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit de Poliția Cluj-N., întrucât recurentul nu a săvârșit fapta contravențională pentru care ilegal a fost și sancționat.
Organul constatator era obligat să dovedească săvârșirea faptei prin depunerea la dosarul cauzei a unor planșe foto sau DVD cu înregistrarea video, or agentul constatator prin întâmpinare a arătat că a constatat fapta prin propriile simțuri și în condițiile în care acesta se afla la fața locului într-o poziție în care nu putea vedea sub nicio formă culorile semaforului, mai exact, se afla după intersecție.
Mai mult decât atât, instanța de fond a acordat o prezumție de legalitate unui proces-verbal bazat pe niște aspecte constatate prin propriile simțuri ale agentului de poliție, ignorând în totalitate punctul său de vedere care nu a putut să demonstreze contrariul din lipsa unui martor, fie el și inventat.
În concluzie, atâta vreme cât agentul de poliție nu a constatat săvârșirea faptei printr-un mijloc de probă, respectiv fotografia, înregistrarea video și martori, nu se poate reține în cauză că cele reținute în procesul-verbal sunt reale, precum și faptul că procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal trebuie menționat că un proces-verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face prin el însuși dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu i se poate reține sarcina dovezii celor constatate în procesul-verbal a cărui anulare o solicită.
În sprijinul susținerilor sale se află atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza art.11 din Constituția României.
Astfel, în raport de prevederile art.20 alin.2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Legea internă română, prin art.34 din O.G. nr.2/2001 și art.1169 cod civil conțin prevederi contrare și mai puțin favorabile față de reglementările europene privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art.6 CEDO.
Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art.6 CEDO, prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol.
Pe cale de consecință, trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art.6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Intimatul deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută, criticile recurentului în acest sens fiind nefondate.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia,ceea ce în speță nu s-a realizat.
Tribunalul apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Tribunalul reține totodată că recurentul, deși avea posibilitate, nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la nesemnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor, întrucat, așa cum corect a reținut prima instanță, recurentul nu a dovedit producerea vreunei vătămări decurgand din această împrejurare, care să nu poată fi înlăturată decat prin anularea actului constatator. Aceasta deoarece, semnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor are rolul de a atesta încheierea lui în lipsa contravenientului, ori refuzul acestuia de a-l semna, aspecte ce nu au fost însă contestate de către recurent în speță.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins recursul declarat de recurentul D. M. împotriva Sentinței civile nr._/27.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în întregime.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul D. M. împotriva Sentinței civile nr._/27.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.03.2014.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. |
Grefier, L. C. | ||
L.C. 27 Martie 2014
Pregătit pentru motivare A.P.B./26 Martie 2014
Red. M.O.S./2 exemplare/25.04.2014 Judecător fond: I. V. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
