Contestaţie la executare. Decizia nr. 1231/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1231/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 2220/117/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1231/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător B. G. Z.
Judecător A. N.
Grefier L. C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurentul . SUCURSALA CLUJ, împotriva Sentinței civile nr. 1955/2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2009*, în contradictoriu cu intimatul D. I. SI TAXE LOCALE A MUN.CLUJ N., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reprezentanta recurentului, av. Stetca L., lipsa partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care reprezentanta recurentului arata ca nu are alte cereri de formulat.
Instanta acorda cuvantul pe fond.
Reprezentanta recurentului solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat in scris.
Instanta retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 1955/2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2009* s-a respins cererea formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Cluj-N. Direcția I. și Taxe Locale ca fiind neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 315 alin. 1 C.proc.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Potrivit alin. 3 al art. 315 C.proc.civ., după casare instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Prin urmare, având în vedere decizia nr. 77/14.01.2011, înștiințarea de plată nr._/19.11.2009 de la fila 10 conține elemente specifice somației de executare. Potrivit titlului executoriu nr._/12.02.2009 și a înștiințării de plată menționate anterior, a fost stabilită în sarcina contestatoarei, suma de 462.101 lei, reprezentând obligație fiscală și penalități, provenind din impozit pe clădiri. Documentele care au stat la baza acestui titlu sunt date de declarația fiscală pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice de la fila 6.
Categoriile de clădiri pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt cele enumerate la art. 250 C.fisc., or, contestatoarea nu deține vreun astfel de imobil care să facă parte dintr-o asemenea categorie (f.104-124).
Modalitatea de calcul a impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice este reglementată de art. 253 C.fisc.
Potrivit art. 110 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 92/2003 C.proc.fisc. Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. (3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: b) declarația fiscală;
Conform art. 141 (2) din O.G. nr. 92/2003 C.proc.fisc. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 255 alin. 1 C.fisc. impozitul/taxa pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv.
Art. 119 alin.1 din OG 92/2003 statuează că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Potrivit art. 82 din OG 92/2003 (1) declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal; (2) în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege, (3) contribuabilul are obligația de a completa declarațiile fiscale înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale; declarația fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit; (4) obligația de semnare a declarației fiscale se consideră a fi îndeplinită și în următoarele situații: a) în cazul transmiterii declarațiilor fiscale prin sistemul electronic de plăți. Data depunerii declarației se consideră a fi data debitării contului plătitorului în baza acesteia; b) în cazul transmiterii declarațiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanță în condițiile art. 83 alin. (1); (5) declarația fiscală trebuie însoțită de documentația cerută de prevederile legale; (6) pentru anumite categorii de obligații fiscale, stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, instrucțiunile de completare a acestora, alte informații utile, precum și plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondenței se suportă de către organul fiscal.
Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia (art. 86 alin. 4 din OG 92/2003) și intră sub incidența art. 86 alin.6 din OG 92/2003, conform căruia decizia de impunere constituie înștiințări de plată de la data comunicării acestora, dacă stabilesc obligații de plată.
Or, în speță, titlul de creanță nr._/12.02.2009 și înștiințarea de plată nr._/19.11.2009 au fost comunicate prin remitere sub semnătură privată conform art. 44 alin. 2 din OG 92/2003 (f.10, 6, 255) și . nu a contestat obligația de a achita suma de 880.188 lei stabilită cu titlu de impozit clădiri pentru anul 2009, desi contestatoarea avea această posibilitate existând o informare corectă și completă a debitorului asupra temeiurilor de fapt și de drept ce fundamentează sarcina de plata a creanțelor fiscale și, prin aceasta i s-a oferit posibilitatea concretă debitorului de a uza de calea contestației prevăzută de art. 205-207 C.proc.fisc. Prin urmare având în vedere că s-a achitat doar suma de 440.097 lei prin OP 235/25.03.2009 (f.42), pentru diferența de obligație fiscală în cuantum de 440.096 lei și majorările aferente în cuantum de 22.005 lei titlul de creanță reprezentat de declarația fiscală nr._/12.02.2009 a devenit titlu executoriu la sfârșitul zilei de 30.09.2009, sens în care a fost emisă înștiințarea de plată de la fila 10.
Instanța analizând înștiințarea de plată nr._/19.11.2009 a reținut că aceasta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 43 alin. 2 C.proc.fisc.
Instanța de fond a retinut ca nu este abilitata sa constate inexistența obligațiilor fiscale, în condițiile în care, pe calea contestației la executare, instanța este chemată a cenzura legalitatea actelor de executare silită, iar nu a statua asupra conținutului raportului juridic substanțial fiscal, al cărui control de legalitate este guvernat de procedura reglementată de art. 205-219 din OG 92/2003.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs ., Sucursala Cluj-N., solicitând modificarea sentinței in sensul admiterii contestației la executare, anularii instintarii de plata nr._/19.11.2009 emisa de Municipiul Cluj-N. Direcția de Taxe si I. Locale si stabilirii ca pentru anul 2009 contestatoarea datorează un impozit pe clădiri in suma de 408.418 lei. încheierea de ședința din 19.12.2013 solicitam a fi modificata in sensul reducerii onorariului expertului contabil de la 5000 lei la 800 lei.
În motivarea recursului recurentul arată că prin contestația inregistrata la Judecătoria Cluj-N. la data de 30.11.2009 a solicitat anularea executării silite începute in baza instintarii de plata nr._/19.11.2009 de intimatul Municipiul Cluj-N. Direcția de Taxe si I. Locale.
Intimatul a emis decizia de impunere nr._/12.12.2009 stabilind in sarcina contestatoarei un impozit pe clădiri aferent anului 2009 in suma de 880.193 lei. întrucât imobilele au fost reevaluate si înregistrate in contabilitate cu noile valori, la 28.05.2009 s-a depus la intimat declarația rectificativa a cărei baza o constituia un raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat. Contestatoarea a achitat prima transa din impozitul aferent anului 2009 cu OP 235/25.03.2009, respectiv suma de 440.097 lei. Valoarea clădirilor supuse impozitării conform declarației rectificative era inferioara, iar suma achitata depășea impozitul datorat. Creanța fiscala stabilita prin instiintarea de plata nr._/19.11.2009 nu exista.
Prin sentința civila nr. 4713/12.04.2010 a Judecătoriei Cluj -N. contestația a fost respinsa ca fiind lipsita de obiect, apreciindu-se ca instiinatrea de plata nu are natura unei somații, procedura executării silite nefiind demarata.
In recurs prin Decizia civila nr. 77/14.01.2011 a Tribunalului Cluj sentința a fost casata trimitandu-se cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare. In considerentele deciziei s-a reținut " înștiințarea de plata conține elementele specifice somației la executare iar instanța fondului nu a administrat probe cu privire la existenta unui titlu de creanța care sa fi ajuns la scadenta si sa fie comunicat contestatoarei.
Prin sentința civila nr. 1955/27.02.2014 a Judecătoriei Cluj- N. contestația a fost respinsa ca neîntemeiata retinandu-se in esența ca titlul de creanța nr._/12.02.2009 si instiintarea de plata nr._/19.11.2009 au fost comunicate prin remitere sub semnătura iar . nu a contestat obligația de a achita suma de 880.188 lei cu titlu de impozit pe clădiri pentru anul 2009, neuzand de calea contestației prevăzute de art. 205- 207 Cod Procedura Fiscala.
Sentința este nelegala si netemeinica.
Sentința neputand fi atacata cu apel înțelegem sa ne prevalam si de disp. Art. 3041 C.proc. civ. conform cărora recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.proc. civ.
Nelegalitatea sentinței este atrasa de incalcarea si aplicarea greșita a legii motiv prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc. civ.
Invoca incalcarea si aplicarea greșita a disp. Art. 315 alin.l C.proc.civ conform cărora " in caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum si asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Decizia civila nr. 77A4.01.2011 a Tribunalului Cluj statuând asupra obiectului contestației la executare precum si asupra instanței competente a o soluționa, Judecătoria Cluj-N., a calificat si natura juridică a contestației ca fiind o contestație la executare de drept comun. per a contrario daca instanța de recurs ar fi apreciat ca ne aflam in prezenta unui contencios administrativ fiscal, după casare, ar fi reținut cauza pentru competenta soluționare, stabilindu-si competentaa materiala potrivit art. 2 pct.l Ut. d C.proc. civ.
Natura juridica a contestației la executare calificata prin stabilirea instanței competente a o soluționa a intrat in puterea lucrului judecat excepție ce se opune erga omnes, or, prin motivele care au condus la respingerea contestației ca neintemeiata aceasta excepție a fost incalcata.
Deși nu a fost respinsa ca inadmisibila /motivul respingerii contestație l~a constituit neatacarea declarației fiscale nr._/12.02.2009 in considerarea disp. art. 172 alin.3 si art. 205- 207 C.proc. Fiscala, temeiul invocat in susținerea excepției inadmisibilitatii de către intimat.
In primul ciclu procesual instanța de fond s-a pronunțat doar asupra excepției lipsei de obiect a contestației. In rejudecare, conform art. 137 C.proc.civ instanța trebuia sa se pronunțe mai intai asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii.
Consecința nesolutionarii cu prioritate a excepției inadmisibilitatii a fost aceea ca instanța a purces la soluționarea fondului contestației la executare de drept comun, apreciind ca se impune administrarea de probe respectiv, proba cu expertiza tehnica care sa stabilească valoarea de impozitare a imobilelor proprietatea contestatoarei si proba cu expertiza contabila care sa stabilească cuantumul impozitului datorat. Administrarea probelor a condus la o durata a procesului de aproape 3 ani doar in rejudecare, ceea ce depășește o durata rezonabila in sensul art.6 din CEDO, dar si fata de dispozițiile normei interne, art. 402 alin.l C.proc. civ potrivit cărora " judecarea contestației se face de urgenta si cu precădere"
În decizia de casare s-a dispus administrarea de probe referitoare la existenta titlului de creanța. Prin sentința s-a apreciat ca titlul de creanța ii constituie declarația fiscala nr._/12.02.2009 insa instanța nu s-a pronunțat cu privire la declarația rectificativa depusa de contestatoare la 28.05.2009, invocata acțiunea introductiva precum si la dezbaterea in fond a cauzei. Acest fapt constituie o încălcare a disp art. 261 alin.l pct.5 C.proc.civ, hotărârea trebuind sa cuprindă motivele de fapt si de drept pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor.
A susținut ca declarația rectificativa din 28.05.2009 constituie titlul de creanța pentru cea de-a doua transa a impozitului datorat pana la 30.09.2009, fata de disp. Art.110 alin.2 si 3 din OG 92/2003 si art. 255 alin.l C.fiscal.
In ședința publica din 19.12.2013 a solicitat ca instanța sa revină asupra onorariului stabilit in favoarea expertei contabile C. A. in suma de 5000 lei ca fiind nejustificat fata de volumul si complexitatea muncii expertului a cărei activitate a constat in efectuarea a 14 operații de inmultire, aplicând cota de impozit de 0,75% la valoarea fiecărui imobil astfel cum a fost stabilita prin expertiza tehnica. Cererea a fost respinsa in baza disp. Art. 255 si 282 alin.2 C.proc.civ. Cu aceasta motivare se pare ca instanța a apreciat ca cererea ar fi inadmisibila. Sub acest aspect apreciem ca s-a făcut o greșita aplicare a disp. art. 268 alin.2 Cod Procedură Civilă.
Intimatul Municipiului Cluj-N., Direcția de I. și Taxe locale, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului cu neîntemeiat. În motivarea recursului, recurentul arată următoarele:
Direcția I. și Taxe locale a Municipiului Cluj-N. a emis decizia de impunere nr._ și anexează în probațiune această decizie de impunere. Prin urmare, dacă decizia de impunere nr._/12.02.2009 nu i-a fost comunicată contestatoarei la data de 12.02.2009, aceasta nu ar fi fost în măsura să aibă cunostință despre existenții acesteia si mai mult de atât să o depună în prohațiunc odată cu înregistrarea contestației hi executare pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 30.11.2009.
Având în vedere faptul că decizia de impunere nr._/12.02.2009 prin care x-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a achita suma de 880.188 lei cu titlu de impozit clădiri pentru anul fiscul 2009, nu a fost contestată de societate potrivit dispozițiilor art. 205 și urm. Cod de procedură fiscală, si nu a fost achitații obligația fiscală decât pentru suma de 440.097 lei, pentru diferența de obligație fiscală (440.096 lei) ți majorările aferente( 22.005 lei), titlu de creanță reprezentat de decizia de impunere s-a transformat în titlu executoriu prin expirarea termenul de scadență» la 30.09.2009, conform prevederilor art.141 alin. 2 Cod de procedură fiscalii {Titlul de creanță devine titlu executoriu la dala la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.). Astfel, a fost emisă împotriva debitoarei înștiințarea de plutii nr._/19,11.2009, comunicată prin remitere contribuabilului sub nr. de intrare 1742/19.11.2009, cu respectarea dispozițiilor art. 44 alin. 2 Cod de procedurii fistula.
Având în vedere că titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere nr. 30% 1/12,02.2009 în baza căruia a fost emisă înștiințarea de plată nr._/19,11.2009 nu a fost contestat prin procedura specialii de atac menționată de art.205 ți urm. Cod de procedură, în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 172 alin. 3 Cod pr. fiscală
Totodată învederează ca obligația de plată cuprinsă în înștiințarea de plată nr._/19.11.2009 a fost în integralitate achitată de debitoare prin ordinul de plată nr.413/27.11.2009 și ordinul de plată nr. 150/30.03.2010 prin urmare aceasta achiesând la legalitatea obligației de plat;! stabilita în sarcina sa.
În al treilea rând, precizează că la data de 28.05.2009, ., a depus o declarație la Direcția de taxe și impozite locale, declarând noua valoare de inventar așa cum a fost înregistrata în contabilitatea firmei, ca urmare a raportului de reevaluare întocmit de expertul A.N.I5.V.A.R N. G.. În urma verificării autorizate a Raportului de evaluare de către expertul evaluator C. S. M., s-a constatat faptul cil valorile obținute în raportul de evaluare verificat nu pot fi considerate juste, nefiind ancorate în piață și s-a făcut recomandarea de a nu se însuși raportului du evaluare de către organul fiscal sub această formă. Conform prevederilor pct.109 (I) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.l752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene: "Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe buza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesioniști calificați în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut național și internațional". Precizează faptul cu potrivit reglementărilor contabile, în cadru! imobili/arilor corporale sunt cuprinse terenuri și construcții, instalații tehnice și mașini, uite instalații, utilaje și mobilier, avansuri și imobilizări corporale corporale în curs de execuție.
După verificarea raportului de evaluare, Direcția taxe si impozite comunică contestatoarei carențele acestuia, în sensul nerespectării dispozițiilor imperative ale Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. l752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Dacă contestatoarea se considera nedreptățiții de refuzul organului fiscal de a proceda la recalcularea impozitului pe clădiri în baza declarației rectificative depuse la data de 28.05.20O9, avea posibilitatea de a solicita instanței de judecată în termenul de prescripție de 6 luni de la comunicare, conform procedurii instituite de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cenzurarea acestui refuz, dacă acesta era considerat ca fiind nejustificat. Or, contestatoarea nu a uzitat de această procedură judiciară din propria-i culpă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1955/27.02.2014 a Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă în mod corect ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoare. Decizia de impunere (declarația fiscală) nr._/12.02.2009 care a stat la baza înștiințării de plată nr._/19.11.2009 nu a fost contestata prin procedura specială prevăzută de art. 205 C.proc.fisc..
Instanța de fond, ținând seama de limitele casării, a stabilit în mod corect faptul că la data de 12.02.2009 a fost emisă de către Municipiul Cluj-N., Direcți» de Taxe și I. locale, decizia de impunere nr._, cu valoare de titlu de creanța, referitoare la stabilirea impozitului aferent anului fiscal 2009 pentru clădirile deținute în proprietate de contestatoare pe raza municipiului Cluj-N., cu doua termene de scadență, 31.03.2009 și 30.09.2009, potrivit art. 255 alin. l Cod fiscal {Impozitul/taxa pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până ta datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv).
Împrejurarea că decizia de impunere nr._/12.02.2009 a fost comunicată reprezentantei legale a contestatoarei la data de 12.02.2009, rezulta indubitabil și din cererea de chemare în judecată formulată de debitoare și înregistrata în dosarul nr._/211/2009 la data de 30.11,2009.
Pentru aceste aspecte, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este una legală și temeinică și potrivit prevederilor art.312, art.304 pct.9 din codul de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de . SUCURSALA CLUJ, împotriva Sentinței civile nr. 1955/2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2009* pe care o menține în întregime.
Prezenta decizie este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Președinte, V. B. | Judecător, B. G. Z. | Judecător, A. N. |
Grefier, L. C. |
Red.A.N.
Tehn.V.A.M.
2 ex./04.07.2014
Jud. fond: B.-T. G.
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... → |
|---|
