Obligaţia de a face. Sentința nr. 1653/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1653/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 9505/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1653/2014
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. G. C.
Grefier A. D. G.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. S. M. și pe pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. și M. C.-N. PRIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se acordă cuvântul pe excepția necompetenței materiale și pe excepția lipsei calității procesuale de folosință , invocate de către pârât.
Reclamantul solicită respingerea excepțiilor ca fiind neîntemeiate și depune în sală concluzii scrise.
Deliberând, tribunalul respinge excepțiile invocate de pârâtul C. L. al municipiului C.-N. pentru următoarele considerente: cât privește necompetența materială a instanței, raportat la modalitatea de formulare, tribunalul apreciază că prezenta cerere se circumscrie acțiunilor în contenciosul administrativ definite conform art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004. De asemenea, în Legea specială nr. 15/2003, nu se prevede în mod expres caracterul civil al unui astfel de litigiu, pentru a putea fi înlăturată competența contenciosului administrativ.
În ceea ce privește lipsa capacității procesuale pasive a pârâtului, această excepție se respinge întrucât, în mod expres, în lege se prevede că prin hotărâre de consiliu local se realizează atribuirea de terenuri, capacitatea procesuală administrativă fiind conferită astfel în mod expres de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 15/2003.
În probațiune, reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind admisibilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea prezentei cauze. Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, se declară închisă cercetarea procesului și se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată și, pe cale de consecință, obligarea pârâților la plata în solidar a taxei de timbru. Susține că e evidentă încălcarea Legii nr. 15/2003, pentru o perioadă de mai bine de 10 ani, de către organul administrației publice locale. Prin urmare, solicită sancționarea acestei încălcări, atât prin prisma obligării la atribuirea unui teren în folosință, cât și prin prisma obligării la plata prejudiciului nepatrimonial provocat, care este lăsat la aprecierea instanței.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. S.-M. a solicitat obligarea pârâtului C. L. al municipiului C.-N. la adoptarea unei hotărâri de atribuire a unui teren în suprafață de 300 mp din terenurile aflate în domeniul privat al Municipiului C.-N., pentru construirea unei locuințe proprietate personală potrivit dispozițiilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de prejudiciu nepatrimonial, rezultat din tergiversarea soluționării cererii de atribuire nr._/3/42 din 21 oct. 2003, timp de 10 ani de la . Legii nr. 15/2003 și a Normelor metodologice de aplicare a ei, aprobate prin HG nr. 896/2003.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că s-a adresat pârâtului cu cererea înregistrată sub nr._/3/42 din 21 oct. 2003, solicitând atribuirea unui teren în folosință gratuită, în scopul construirii unei locuințe proprietate personală. Prin adresa nr._/42/27.10.2003, acesta i-a răspuns evaziv, în sensul că „rămâne în evidența” lor, cererea urmând a fi soluționată deci într-un termen nedefinit. Reclamantul a revenit cu o nouă solicitare la pârât, de aplicare a Legii nr. 15/2003, în data de 4 noiembrie 2009, cu adresa nr._/45. Ca efect al acesteia, pârâtul i-a răspuns sub nr._/451.1/11.11.2009, înștiințându-l că a fost trecut pe lista cu persoanele îndreptățite, anexă la HCL nr. 435/18.05.2004, figurând pe această listă la poziția 1002. Totodată, i s-a comunicat că este beneficiar al Contractului de atribuire nr. 817 din 24.05.2004, fiind invitat la sediul instituției pentru ridicarea unui exemplar din contract. În data de 12 iulie 2013, s-a adresat pârâtului cu o nouă cerere de respectare a dispozițiilor Legii nr. 15/2003, răspunsul acestuia (nr._/451/26.07.2013) fiind și de această dată cu totul evaziv, echivalând practic cu un refuz de emitere a actului solicitat. Cercetând practică judiciară, reclamantul a reușit să depisteze o decizie irevocabilă a Curții de Apel C. (nr. 1.202/7 iunie 2007), pronunțată într-o speță efectiv identică și se prevalează de aceasta. Arată că există o întârziere nejustificată din partea autorității publice competente de soluționare a cererii sale și arată că în respectivul dosar Curtea s-a pronunțat și asupra lipsei parcurgerii etapelor prevăzute în Normele metodologice, practic referitor la prematuritatea cererii de chemare în judecată. Concluzionează că se află în prezența unei tergiversări cu totul nejustificate de aplicare a legii de către pârât, ceea ce denotă temeinicia acțiunii. Conduita culpabilă a pârâtului, al cărei efect păgubitor a constat în punerea în imposibilitate a reclamantului de construire/achiziționare a unei locuințe proprietate personală timp de cel puțin 10 ani (în care avea putința să o edifice, dacă pârâtul aplica la timp legea) a provocat reclamantului și un incontestabil prejudiciu moral. Acest prejudiciu este sumar conturat tot în decizia citată a Curții de Apel C. și subliniază că dacă achiziționa în intervalul acesta de 10 ani sau va achiziționa până la momentul soluționării cererii de atribuire o locuință sau teren, va fi decăzut din beneficiul legii. Cu alte cuvinte, pârâtul i-a negat dreptul la o locuință proprietate personală pe o durată imensă de timp, aspect față de care daunele morale cerute nu pot fi în niciun caz apreciate ca excesive.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C. L. al municipiului C.-N. a solicitat respingerea acțiunii în principal pe cale de excepții, iar în subsidiar ca nefondată. Pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalul C., Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și/sau excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. al municipiului C.-N. deoarece obiectul principal al acțiunii introductive este atribuirea unui teren în suprafață de 300 mp, din terenurile aflate în domeniul privat al Municipiului C.-N., pentru construirea unei locuințe, conform contractului de atribuire nr. 817/24.05.2004. Acest contract de atribuire este unul civil și nu unul administrativ, motiv pentru care nu se poate încadra în prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Simplul fapt că autoritatea administrativă locală este parte într-un contract nu determină automat calificarea acelui contract ca fiind unul administrativ, în condițiile în care autoritatea nu a emis acest act în regim de putere publică ci ca parte contractantă într-un act juridic bilateral. Totodată, contractul mai sus menționat nu poate fi asimilat contractelor administrative deoarece terenul care urmează a fi atribuit în condițiile contractuale este teren proprietatea privată a municipalității nefăcând parte din proprietatea publică a municipiului. De altfel, se menționează în cuprinsul contractului că pârâtul încheie contractul în calitate de administrator al domeniului privat. Apoi, împrejurarea că pârâtul C. L. al Municipiului C.-N. apare ca administrator al domeniului privat nu conferă acestuia capacitate procesuală de folosință, prin prisma art.20 alin. 1 teza finală din Legea nr. 215/2001. C. L. nefiind unitate administrativ-teritorială, nu poate fi titular al dreptului de proprietate publică sau privată, el nu face altceva decât să reprezinte municipiul, în calitate de autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală. Cu privire la primul petit al acțiunii, pârâtul arată că prin Hotărârea Consiliului L. nr. 435 din 18 mai 2004 s-a aprobat lista anexă pentru atribuire de teren, de la poziția 1, până la poziția 1489, respectiv tabelul nr. 1, de la poziția 1 la poziția 275, anexa 1 și 2, precum și constituirea unei comisii care să identifice în intravilanul municipiului C.-N. suprafețele de teren echivalente la nivel de 300 mp., în zone viabilizate pentru aceste liste anexe. În anexa nr. 1, numită "Tabel privind tinerii care se încadrează în prevederile Legii nr. 15/2003 propuși pentru atribuirea unei parcele de teren" figurează și P. T. F.. În baza acestei hotărâri s-a încheiat între C. L. al municipiului C.-N. și P. T. F. contractul de atribuire nr. 117 din 24.05.2004. Potrivit art. 12 alin. 2 din contract, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului. Acest contract a fost semnat de către reclamant fără obiecțiuni, care și-a însușit astfel integral toate clauzele contractuale. Rezultă așadar că inclusiv art. 12 alin. 2, prin care părțile au legat producerea efectelor contractului de o condiție suspensivă (semnarea procesului verbal de atribuire a terenului), reprezintă voința comună a părților, astfel încât solicitările reclamantului nu pot fi primite. Menționează faptul că, în prezent, C. L. deține în proprietate doar amplasamente cu suprafețe mari, dar fără utilitățile necesare (pentru a căror realizare ar fi necesare întocmirea unor documentații în vederea parcelărilor, întocmirea unor Planuri Urbanistice Zonale sau de Detaliu). Pentru realizarea lucrărilor tehnico-utilitare de introducere a utilităților sunt necesare sume care nu pot fi acoperite din bugetul local anual, întrucât acestea depășesc valoarea veniturilor bugetare anuale, aceste impedimente având, un caracter obiectiv. Așadar, prevederile Legii nr. 15/2003 și ale contractelor de atribuire vor fi puse în aplicare atunci când resursele financiare ale Consiliului L. al Municipiului C.-N. vor fi suficiente, astfel încât să nu fie afectate celelalte cheltuieli necesare bunei funcționări ale serviciilor publice oferite întregii comunități. Față de petitul doi al acțiunii introductive, privind obligarea Consiliului L. al Municipiului C.-N. la plata către reclamant a sumei de 20.000 de euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de prejudiciu nepatrimonial, rezultat din tergiversarea soluționării cererii de atribuire nr._/3/42 din data de 21 octombrie 2003, timp de 10 ani de la . Legii nr. 15/2003 și a Normelor metodologice de aplicare a ei, aprobate prin H.G. nr. 896/2003 solicită respingerea acestuia deoarece nu sunt întrunite cumulativ următoarele condiții sau elemente constitutive: prejudiciul nu a fost dovedit de către reclamant, nu exista o fapta ilicita, nu exista un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si in nici un caz nu poate fi reținuta culpa pârâtului datorata faptului că până în momentul de față nu i-a fost atribuit un teren în vederea construirii unei locuințe proprietate privată. Pe de altă parte, este necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate prin neatribuirea unui teren, și pe cale de consecință să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
La data de 15.11.2013, reclamantul a formulat precizare si extindere de acțiune (fila 74) prin care a chemat în judecată și pe M. C.-N. reprezentat prin Primar, solicitând obligarea pârâților la atribuirea în favoarea reclamantului a unui teren în suprafață de 300 mp, din terenurile aflate în domeniul privat al Municipiului C.-N., pentru construirea unei locuințe proprietate personală - potrivit dispozițiilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală; obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de prejudiciu nepatrimonial, rezultat din tergiversarea soluționării cererii de atribuire nr._/3/42 din 21 oct. 2003, timp de 10 ani de la . Legii nr. 15/2003 și a Normelor metodologice de aplicare a ei, aprobate prin HG nr. 896/2003.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/3/42/21.10.2003, reclamantul M. S.-M. a solicitat Consiliului local al municipiului C.-N. atribuirea în folosință gratuită a unui teren din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, în scopul construirii unei locuințe proprietate personală (fila 6).
Prin adresa din data de 27.10.2003 s-a adus la cunoștința reclamantului faptul că rămâne în evidența autorității publice, cererea sa urmând a fi soluționată în funcție de disponibilul de teren care se pretează la construcția de locuințe (fila 7).
Ca urmare a adresei reclamantului nr._/45/04.11.2009 (filele 8-10), acestuia i s-a adus la cunoștință faptul că prin H.C.L. nr. 435/18.05.2004, C. local al municipiului C.-N. a aprobat lista anexă cu persoanele îndreptățite conform Legii nr. 15/2003, de a li se atribui teren pentru construcția de locuințe, iar reclamantul figurează pe această listă la poziția nr. 1002 (fila 11).
Pe cale de consecință, reclamantul a semnat la data de 14.07.2010 contractul de atribuire nr. 817/24.05.2004 (filele 12-13).
Întrucât după acest moment reclamantul nu a fost pus în posesia vreunui teren, a formulat cererea înregistrată sub nr._/3/15.07.2013 prin care a solicitat ca în maximum 30 de zile să fie adoptată o hotărâre de consiliu local prin care să îi fie atribuit în folosință gratuită un teren în temeiul Legii nr. 15/2003 (fila 14), solicitare refuzată prin adresa din data de 26.07.2013 (fila 16) întrucât procedura de identificare a unor imobile disponibile nu a fost finalizată.
Potrivit definiției legale, există refuz nejustificat de a soluționa o cerere în caz de exprimare „explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar excesul de putere presupune „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de legesau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor” (art. 2 alin. 1 lit. i și n din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).
Prin prisma acestor dispoziții legale, trebuie să stabilim dacă refuzul pârâtului de a proceda la adoptarea unei hotărâri de consiliu local de atribuire teren a fost dat cu exces de putere sau, dimpotrivă, prin aplicarea corectă a legii.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, se atribuie tinerilor cu vârsta între 18 și 35 de ani suprafețe de teren de până la 300 mp în vederea construirii unei locuințe proprietate personală, iar potrivit art. 1 alin. 2, „Atribuirea terenului se face în folosință gratuită pe durata existenței locuinței proprietate personală, în limita suprafețelor disponibile, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București în care este situat terenul”.
Prin prisma acestor dispoziții legale, este evident că H.C.L. nr. 435/2004 nu realizează aplicarea întocmai a textului legal, acest act administrativ aprobând doar lista persoanelor care se încadrează în prevederile legii dar fără a se atribui în mod concret și terenurile.
Apoi, pasivitatea pârâților C. local al municipiului C.-N. – în calitate de autoritate obligată de lege la atribuire – și M. C.-N. – în calitate de proprietar al terenurilor din domeniul privat – pentru un interval de timp de 10 ani nu este în vreun fel justificată, stadiul procedurii regăsindu-se la același nivel precum în anul 2004, iar aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a susținut și dovedit nici măcar realizarea operațiunii de identificare a terenurilor care ar putea face obiectul Legii nr. 15/2003.
C. local arată că deține în proprietate doar amplasamente cu suprafețe mari, fără utilitățile necesare, pentru a căror atribuire ar fi necesare întocmirea unor documentații în vederea parcelărilor, întocmirea unor Planuri Urbanistice Zonale sau de Detaliu, dar nu indică niciun element obiectiv de natură a justifica întârzierea excesivă în declanșarea procedurilor necesare în scopul atribuirii.
Se mai arată apoi că realizarea lucrărilor tehnico-utilitare de introducere a utilităților implică sume care nu pot fi acoperite din bugetul local anual, întrucât acestea depășesc valoarea veniturilor bugetare anuale dar nu s-a atașat niciun document oficial care să facă dovada acestei susțineri și nici nu s-a dovedit vreo tentativă de punere concretă în executare a dispozițiilor legale.
Pe cale de consecință, a valida apărarea că Legea nr. 15/2003 și contractele de atribuire vor fi puse în aplicare atunci când resursele financiare ale Consiliului local al municipiului C.-N. vor fi suficiente ar echivala cu încurajarea abuzului acestei autorități publice.
Iar aceasta cu atât mai mult cu cât art. 1 al. 1 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală prevede un termen de 10 zile de la . Normelor pentru constituirea comisiei având ca atribuții identificarea și inventarierea terenurilor disponibile, 60 de zile de la constituire pentru identificarea efectivă a terenurilor disponibile (art. 1 al. 3), 15 zile de la înregistrarea cererii pentru analizarea dosarului solicitantului de către consiliul local (art. 4), prima ședința ordinară a consiliului local consecutivă temporal analizării dosarului pentru aprobarea cererii și atribuirea terenului sau, după caz, respingerea acesteia (art. 5 al. 1) și un termen de 15 zile pentru punerea în aplicare a hotărârii consiliului local de atribuire în folosință gratuită a terenului pentru construirea unei locuințe, de la data aprobării de către consiliul local (art. 5 al. 2).
Pârâtul se mai prevalează de prevederile contractului de atribuire semnat de reclamant la data de 14.07.2010 și arată că, potrivit art. 12 alin. 2, „părțile înțeleg să declare faptul că prezentul contract conține o condiție suspensivă, în sensul că, prevederile contractului, cu referire la obligațiile părților, sunt de drept suspendate până la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului”.
Astfel, pârâtul susține că părțile au legat producerea efectelor contractului de o condiție suspensivă (semnarea procesului verbal de atribuire a terenului) iar contractul reprezintă voința comună a părților, motiv pentru care solicitările reclamantului nu pot fi primite.
Tribunalul constată în primul rând că Legea nr. 15/2003 ori normele metodologice nu prevăd semnarea unui astfel de contract, care a fost o inovație pe plan local.
Apoi, din modul de redactare a clauzei de la art. 12 alin. 2 rezultă cu certitudine că executarea contractului depinde în exclusivitate de voința doar a uneia dintre părțile contractante, respectiv de voința Consiliului local al municipiului C.-N., împrejurare care denotă inserarea unei condiții pur potestative întrucât evenimentul viitor și nesigur care afectează obligația depinde exclusiv de voința uneia dintre părți, respectiv a debitorului obligației.
Sancțiunea legală a unei astfel de clauze este nulitatea absolută a acesteia, care poate fi constatată și pe cale incidentală, urmarea fiind neluarea ei în considerare în cursul prezentului proces.
Reclamantul M. S.-M. mai solicită acordarea sumei de 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de prejudiciu nepatrimonial, rezultat din tergiversarea soluționării cererii sale de atribuire teren.
Sub acest aspect, este evident că situația creată l-a afectat pe reclamant și în plan moral, nepatrimonial, întrucât a trecut o perioadă îndelungată de timp până la aplicarea efectivă a Legii nr. 15/2003.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că starea de supărare și frustrare generată de conduita culpabilă a pârâtului este suficient compensată prin admiterea cererii cu privire la adoptarea unei hotărâri de atribuire în favoarea reclamantului a unui teren pentru construirea unei locuințe, nemaiimpunându-se ca reclamantul să beneficieze și de compensarea prejudiciului moral suferit.
Se notează că în motivarea acestui petit reclamantul s-a prevalat de conținutul unei hotărâri judecătorești depuse ca practică judiciară, or, prejudiciul pretins este unul personal și nu poate fi preluat din alte cauze.
Apoi, susținerea cu privire la imposibilitatea de a construi sau achiziționa o altă locuință proprietate personală timp de cel puțin 10 ani (pentru a nu pierde beneficiul Legii nr. 15/2003) impunea o minimă probațiune din partea reclamantului cu privire la intenția sa, nefiind suficientă simpla expunere a acestei privațiuni.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte prezenta cerere și se va dispune obligarea pârâtului C. local al municipiului C.-N. la adoptarea unei hotărâri de atribuire în favoarea reclamantului a unui teren în suprafață de 300 mp din terenurile aflate în domeniul privat al Municipiului C.-N. pentru construirea unei locuințe proprietate personală, dar se va respinge petitul privind acordarea de daune morale.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâții vor fi obligați în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate pentru petitul admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. S.-M., domiciliat în C.-N., ., se. 3, ., jud. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales în C.-N., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. local al municipiului C.-N. și M. C.-N., cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., astfel cum a fost extinsă.
Obligă pârâtul C. local al municipiului C.-N. la adoptarea unei hotărâri de atribuire în favoarea reclamantului a unui teren în suprafață de 300 mp din terenurile aflate în domeniul privat al Municipiului C.-N. pentru construirea unei locuințe proprietate personală, conform dispozițiilor Legii nr. 15/2003.
Respinge petitul privind acordarea sumei de 20.000 euro cu titlu de prejudiciu nepatrimonial.
Obligă pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul C., Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2014.
Președinte, A. G. C. | ||
Grefier, A. D. G. |
Plecată din instanță
Semnează grefier-șef M. C.
Red.A.G.C./Tehnored.V.A.M.
5 ex./03.04.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1634/2014. Tribunalul... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
